Avatar

eccedentesiast

@zece-respiratii-scurte

"Alearga", imi soptesc gandurile in timp ce stau pe o canapea si privesc in gol. "Acum". Si acum a trecut si poate nu e corpul cel care se misca, dar mii de ganduri imi fug prin fata ochiilor. Ma gandesc la ceea ce nu fac ca si cum ar fi o diferenta majora pe care o traiesc zi de zi. Ca nu am facut ceea ce mi-am dorit, oare? Ca nu am vorbit? Cuvinte, iar mintea ma omoara ca nu le-am spus. Si ma tot intreaba de ce, iar eu ii spun sa astepte, dar probabil s-a saturat sa astepte un moment care nu va veni. Ea vrea sa creeze momentul. Indiferent de ce sau cum va fi, vrea doar sa stie ca a facut-o. O las cu un interes banal si ingrijorator despre ce va urma. Ascult atatea informatii si ma gandesc cat sunt de reale. Raman in coltul mintii gramada. "Doar fugi.."

"Sunt asa pentru ca niciun om nu ma poate face sa ma simt asa cum ma simt in singuratate."

Am visat cel mai frumos apus odata. L-am visat doar o siNgura data, iar apoi l-am privit in fiecare zi. Pana cand nU l-am mai vazut, nici pe baiaTul cu visE-le, nici Apusul. Pare ca a trecut Mult timp, dar cand imi amintesc ma intorc iar in prezentul in care imi contUram ochii cu vIse, momenTele in care taceam pentru ca in interior se dadea un adevarat spectacol. Candva o sa ma intorc inapoi, inapoi cand priveAm cerul si aveam o mie de ganduri in cap. Am privit apusul cu acel baiat si am plans pentru ca desi nu era real, era cel mai frumos apus pe care l-am visaT. L-am cautat pe scari, i-am trimis mesaje si nu l-am gasit decat mult mai tarziu pe un deal. Ma astepta. Poate nu in aceeasi lume in care traiam. In vis ma astepta sa privim apusul. Imi era dor. Acum imi e dor. Acum nu mai sunt nici vis, nici gand, nici dor. Acum am ramas mister ca ieri, iar ochii au paravane.

Mi-a soptit:

- Spectacolul s-a terminat.