viataromaneasca.eu
poeme
o ţară unde nu poţi nici să trăieşti nici să mori „am deschis poarta iadului” – zice – şi capcâni de smoală şi sânge şi litere strâmbe se revarsă huind în odăi pe străzi în păduri peste ape din mintea înnegurată din gânguritul copilului din lacrima despicată cu toporul din inima cea bună a samarin