viataromaneasca.eu
poeme
Geamgiul şi olarul Îşi aminteşte azi cu duioşie cum în plină amiază de vară cînd lumina dansa albindu-i ochii spărgea liniştea doar un strigăt ca un cîntec suit pînă la el din vechime era al unui om mai mult scund care căra în spatele lui prea îngust o sarcină de lumini ocheţi şi oglinzi î