Nu contează cât eşti de bun...întotdeauna va fi cineva care te va critica
Nu vreau să atrag oameni în viaţa mea. Nu vreau să-i creez cuiva o iluzie cum că ar putea rămâne lânga mine. Nu ştiu să ţin oameni lângă mine. Când simt că mă atașez, mă enervez usor, îl iau pe NU în braţe, mă ascund. Scot la iveală tot ce am mai puţin fin in mine.
Şi nu rămâne nimeni. Dacă apuc să mă ataşez, n-am să mai doresc să plec niciodată. Ştii de ce nu-mi pasă dacă pleacă oameni de lângă mine? Am pierdut persoane care, pentru mine, însemnau tot…şi, acum, CHIAR SUNT BINE. Asa că, plecarea nou veniţilor e uşor de suportat.
Şi ştiu că va fi una care va dori să plece la un moment dat. Şi nu voi fi eu acela....
Când crezi că ajungi să mă cunoşti, descoperi în mine, nu una, ci mai multe femeii. Femeile din mine nu te vor stoarce de puteri, ci te vor face să renunţi uşor. Sunt o pacoste pentru oricine.
Nu suport întrebările care mă bruschează. De ce-ar trebui să mă explic atât?
Mă simţi..sau nu! Iti arăt toată dezordinea din mine, iar, tu, în loc s-o primeşti aşa, scotoceşti prin ea.
Nu mă iubi…n-o să reuşeşti să mă stai cu mine!
Nu mă iubi…ma racesc, mă rătacesc des, iar tu nu ştii să mă aduci înapoi!
O să ajung târziu..