teenagecrush
Clasa a 9.
Stăteam la ora de limbă română și mă uitam la fata care stătea în fața mea. Ea era pentru mine, un așa numit ”cel mai bun prieten”. Mă uitam lung la ea, admirându-i părul catifelat și așa de tare voiam ca ea să fie a mea. Dar ea nu observa iubirea mea, și eu știam asta. După lecție s-a apropiat de mine și m-a rugat să-i dau conspectul meu, pentru că lecția trecută nu fusese la școală. I l-am dat. Mi-a spus ”mulțumesc” și m-a pupat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Clasa a 10.
Sună telefonul. La celălalt capăt al firului era ea, plângea, printre lacrimi am înțeles că iubitul ei a părăsit-o. M-a rugat să mă duc la ea, pentru că nu voia să fie singură… și eu m-am dus. Cât stăteam alături de ea, pe canapea, mă uitam la ochii ei fermecători și doream ca ea să fie a mea. După două ore în care ne-am uitat la un film și am mâncat 3 pachete de chipsuri, ea a hotărât să se culce. S-a uitat la mine și mi-a spus ”mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Clasa a 11.
Cu o zi înainte de balul de revelion ea s-a apropiat de dulapul meu. ”Prietenul meu s-a îmbolnăvit ” – mi-a spus ea – și până mâine sigur nu se însănătoșește. Pe atunci nu aveam prietenă și, plus la asta, încă din clasa a 7 ne-am promis că o să ne ajutăm unul pe altul tot timpul, de aceea am plecat la bal ca ”cei mai buni prieteni”. În acea seară, după sărbătoare, stăteam lângă ea în fața casei sale, mă uitam la ea cum zâmbește și mă privește cu privirea ei cristalină. În acel moment voiam să fie doar a mea. După asta mi-a spus ”cât de minunat am petrecut seara.” Mi-a spus mulțumesc și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Balul de absolvire.
Au trecut zile, săptămâni, luni. Nici nu am reușit să clipesc, că iată deja e balul de absolvire. Eu mă uitam cum corpul ei perfect, ca al unui înger, plutește spre scenă pentru a-și lua diploma. Așa de tare doreau ca ea să fie doar a mea. Dar ea nu observa iubirea mea și eu asta știam. Înainte ca să plecăm fiecare spre casele lor, s-a apropiat de mine, îmbrăcată în rochia ei albă, ca din poveste și a început să plângă când am cuprins-o în brațe. Apoi, și-a lăsat capul pe umărul meu și mi-a spus: ”tu ești cel mai bun prieten al meu” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
După câțiva ani.
Acum stau așezat pe un scaun din biserică. Acea fată se mărită, eu numai ce am auzit cum ea a spus ”DA” și a intrat în noua ei viață, alături de alt bărbat. Eu doream ca ea să fie doar a mea. Dar ea nu observa asta și eu știam acest lucru. Dar, înainte de a pleca, s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”Totuși ai venit. Mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Înmormântarea.
Se întâmplase un accident. Eu mă uitam spre fundul mormântului, unde urma să fie culcată ea, cea care mi-a fost cel mai bun prieten. Cineva începuse să citească jurnalul ei care a fost început încă din școală, iar acolo scria:
”Mă uit la el și doresc să fie al meu, dar nu observă iubirea mea, eu știu asta. Vreau să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că îl iubesc, dar mă intimidez, nu știu de ce. Aș da orice să-l aud cum îmi spune că mă iubește.”
Pentru fericirea lor, era de ajuns ca unul dintre ei să spună 2 cuvinte….
Morala: E mai bine sa spui ceea ce simti si sa regreti pe moment,decat sa nu o faci si sa regreti o viata…
mi-au dat lacrimile…
(via ganduri-albastre)
Nu ştiu ce am făcut de viața mi te-a scos în cale, dar îi mulțumesc!
(via zbor-de-fluture)
Macar am invatat ceva..
(via rayzzo)
Creierul face ce vrea el.
Acum o luna eram o persoana inchisa si naspa. Dramatizam absolut orice lucru, pana si cel mai marunt lucru. Faceam pe victima, cerseam atentie, facem absolut orice doar ca sa primesc atentie. ERAM O NENOROCITA si nu din cauza altor persoane, ci din cauza CREIERULUI MEU. La aceasta varsta intre 14-15 ani ne dezvoltam mult, ne schimbam enorm , cunoastem mai multi oameni, facem experiente, la fiecare pas dam de ceva nou, ceva uimitor, ceva extraordinar. Eu sunt o visatoare, mereu mi-a placut sa fiu cu capul in nori, sa visez, sa imi dau fel si fel de filme, mereu mi-a placut sa cred in ceva ce defapt nu exista. Revenim… Mama imi tot spunea inainte cu un an ca sa am grija , deoarece creierul poate sa imi joace niste “feste”, dar nu am bagat de seama, am zis “da,da,da o sa fiu e atenta”, dar nu am fost. Totul a inceput cand O PERSOANA DRAGA MIE(un baiat cu un sulfet frumos si nota 10 in scoala vietii) am invatat multe de la acel baiat ,dar s-a distantat de mine, din cauza ca a ascultat gura lumii ci nu pe mine, s-a lasat prada animalelor. Acea etapa m-a distrus, nu dormeam noptile, la scoala eram inactiva, eream seaca, eram ca o batrana vaduva. Apoi a trecut, dar tot nu ma simteam in forta. Am inceput sa ma tai, sa iau medicamente fara rost, sa nu mananc, sa ies enorm de mult pe afara doar ca sa nu dau ochii cu mama ca apoi sa nu puna intrebari despre notele mele. A trecut timpul si am dat de persoane noi. Si din acelasi judet cu mine dar si din alte judete. Unele dintre aceste persoane noi m-au cam afundat in “acea groapa a … nu stiu cum sa o denumesc” in loc sa ma ajute, deoarece pretindeau ca imi sunt prieteni , ma “ingropau de vie”. Nu le-am cerut ajutorul , dar au spus ca ma vor ajuta cu orice. Dar decat sa zica una si sa faca alta mai bine taceau dracului din gura.Poate ca si ei au avut aceasta schimbare despre care vorbesc dar, n-as prea crede. Daca le vorbeam despre realitate sau daca incercam sa fiu putin dura si rece cu ei , faceau mai rau decat mine, jucau treatru, jucau un rol care nu le iesa prea stralucit. Dupa ce m-am racit putin de acesti oameni care imi fac rau , a revenit omul pe care il iubesc si care ma iubeste. Omul care mereu ma va invata multe lucruri si cu care voi descoperii noi lucruri. Si incetul cu incetul cu ajutorul tatalui meu vitreg in primul rand dar si al mamei mele ca mi-au deschis ochii si mi-au spus ce e bine si ce nu. Nu a fost prea tarziu, dar puteam si eu de mai de mult sa ii ascult. Iar acum sunt vie, am energie sunt mai realista, am mai multa incredere in mine si ma comport exact ca un copil. Exact cum am fost si inainte.
Aveti grija cu aceste schimbari, cu aceste jocuri ale creierului care va pot distruge, dar cel mai important aveti grija ce oameni sunt in jurul vostru. Sa aveti grija de omul care va iubeste si care va vrea binele si sa va feriti de cel care doar se hraneste cu suferinta voastra.