~nr

Povestea "noastră"

L-am cunoscut în luna aprilie a anului 2015…totul a început de la o simpla cerere de prietenie și câteva like-uri care mi se păreau o nimica toată…apoi a urmat un simplu “Bună”…ahh, acel “ Buna” m-a făcut fără sa vreau sa simt un fior…nu realizam de ce, nu am mai pățit asa ceva înainte.. Am început să vorbim, sa ne cunoaștem puțin, îmi plăcea felul lui…era un băiat plin de mistere și pe măsură ce vorbeam parcă eram și mai curioasă să-l cunosc…mi-a cerut nr de telefon…eram confuză dar bucuroasa…confuza pentru că îmi era frică să nu mă îndrăgostesc din nou și sa sufăr..iar bucuroasa..nu știu asta simțeam pe moment…am rămas ca ma va suna a doua zi apoi a ieșit. M-am trezit dimineața și nu știu de ce așteptam cu nerăbdare acel apel de la el..ma uitam non stop la telefon sa vad dacă nu cumva a sunat…apoi după ceva timp a sunat…când i-am auzit vocea simțeam cum inima mea bate tot mai tare, nu realizam ce se întâmplă…de ce acest băiat îmi da aceste stări, fiind pana la urma doar un necunoscut. Am continuat să vorbim câteva săptămâni, ne realizând că încet încet se baga în inima mea, iar eu în inima lui…am hotărât sa ne vedem. Nu voi uita niciodată acea întâlnire…era o zi ploioasă și aveam mii de emoții și gânduri..dar în momentul în care el a apărut totul a dispărut..m-am topit în fața unor ochi superbi și un zâmbet asa adorabil de copil…atunci am realizat..m-am îndrăgostit…și ceea ce urma părea sa fie minunat. Am început o relație…o relație în care amândoi luptam asa mult pentru noi și în care ma făcea cea mai fericita fata de pe pământ. Era băiatul perfect, avea cuvintele potrivite la el, ma făcea sa ma simt iubită, protejata, era asa mândru ca mă avea lângă el și ca sunt doar ai lui. Era genul de băiat care ținea tot în el deși poate suferea, dar încet încet am ajuns să-l cunosc și eu perfect. Eram mandra ca am reușit să-l schimb,să-l fac să-mi spună fiecare gând și durere pentru că asta îmi demonstra încă odată ca el chiar ma vroia doar pentru el. Au fost multe lucruri care au încercat sa ne despartă, dar nu nr păsa de nimeni și nimic atâta timp cât ne aveam reciproc. Pentru noi nu conta nimeni și nimic decât iubirea noastră. Îl iubeam mai mult decât pe mine, adoram la el cum zâmbește, cum vorbește, cum se comporta, cum ma îmbrățișează, cum știa sa ma alinte și să mă facă să uit absolut tot. Nu știam cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un astfel de băiat lângă mine, care să mă iubească și să-și dorească un viitor cu mine, fără care sa nu-mi pot imagina nici măcar o zi. Era totul asa perfect. Ne vedeam și ne gândeam la planuri de viitor, visam la o familie împreună, visam sa avem o fetița…care să aibă ochii lui minunați și gropitele mele. Erau atâtea vise și planuri care mă făceau tot mai fericita..adoram când îmi spuneai mereu “abia aștept sa fi soția mea”. Iubeam că nu plecai odată la munca fără să nu-mi spui ca ma iubești și niciodată nu mă vei lăsa. Iubeam ca întotdeauna te gândeai la mine și îmi demonstrai zi de zi că tu doar pe mine ma vrei, deși uneori eram mai proasta și plângeam de frică să nu mă lași. Parcă acum te vad cum ma luai în braţe și-mi ziceai “ce toanta ești, știi bine ca doar pe tine te iubesc și nimeni nu ne va putea despărți”. Această minunata relație a durat un an jumătate. Nimeni nu ar fi zis că brusc acest vis frumos se va transforma în nimic. Ne-am pierdut pe drum…poate nici nu am realizat când am făcut asta și unde am greșit, dar am ajuns să fim unul într-un colț al lumii și unul în alt colț. Orgoliul a pus stăpânire pe amândoi și ne-au făcut sa devenim stane de piatră…să nu mai cedam ci sa ne evitam pe cât posibil. Am luptat să te aduc înapoi, as fi făcut orice pentru asta, dar orgoliul tău a fost mult prea mare…iar acum…acum stau doar și scriu despre tine zâmbind, dar cu lacrimi în ochi…pentru că tu ai fost și vei rămâne pentru totdeauna acel băiat care și-a lăsat tatuat numele lui în inima mea. Ma rog la Dumnezeu doar să aibă grijă de tine acolo unde ești și cine știe…poate într-o buna zi ne vom revedea…poate vom fi mai maturi deși poate va fi prea târziu pentru a mai fi ceea ce am fost și anume “noi”.. Știi…as da orice să vezi într-o buna zi această poveste și sa te cuprinda și pe tine amintirile la fel ca pe mine..

8

                                                                hello. it’s SUGA.
                                                                  i dyed my hair.
                                                                   THANK YOU.