~meseries

Песню спеть или сказку рассказать?

Автор meseri

Случайно встреченный кот сидящий на корявом дереве

#italia2015

Inainte de #italia2015

Claude tocmai isi aprindea tigara, fumeaza numai tigari de calitate de cand a descoperit viata buna de la #italia2014, dar inca are reflexul de a trage din ea ca din pula. Georgescu A.C. apare la volanul masinii de politie fiind atent privit de catre colegacolegul sau de breasla. Desi exista marturii ca ar poseda un penis, nimeni nu a reusit sa explice faptul ca Claude avea sani mai mari decat majoritatea femeilor de varsta eilui. Georgescu A.C. se apropie de elea si ii spune
-Seful vrea sa te vada, Claude. E vorba de curva aia care te-a invatat pe tine meserie.
-Ce s-a intamplat cu mamaie
-Claude, stai calm, chiar daca are 92 de ani, nu avea ce sa i se intample.
-Si atunci Ce vrea de la ea
-#nitusafubaniilor vrea sa ca hoasca aia de 92 sa se intoarca in afaceri.
-O sa vorbesc cu el cand ies din tura.
Georgescu A.C. urca inapoi in masina, porneste sirena si demareaza in tromba. G.A.C., pe numele sau de cod, era gabor, a cedat presiunii parintilor sai, dar in suflet si in afara serviciului a ramas peste, #pestepaviata. Inca asteapta momentul cand seful lui suprem, #nitusafubaniilor, nu o sa mai aiba nevoie ca el sa faca pe curcanul ca sa ii spuna cand urmeaza sa fie razie pe centura. Acum se intorcea la sediu, trebuia sa ii spuna barosanului ca urmeaza sa vina Claude.

#nitusafubanilor statea cu trabucul in gura si cu o minora in pula cand Georgescu A.C. intra in incaperea intunecata de la subsolul fostului lor liceu. Inainte era un liceu de top, dar dupa scandalul in care a fost implicat barosanul pe vremea cand inca era elev, institutia si-a pierdut complet prestigiul. Acum fostul liceu este in proprietatea #nitusafubaniilor si gazduieste aproximativ 50 de suflete ce se pregatesc intens pentru a pleca in #italia2015.
Georgescu se uita mai intai cu mirare la seful sau suprem apoi realiza ca asista la o scena cu caracter educativ tipica institutului in care se afla, dar tot a ramas impietrit in usa.
-Intra fiul meu, spuse #nitusafubaniilor. Fata mea, fii buna si lasa-ne singuri o clipa, o sa terminam dupa.
-Luminatule, am vorbit cu Claude, nu parea prea fericit ca o vom pune pe Gina Latei sa se intoarca la munca.
Gina Latei, supranumita si hoasca de 92 era cea mai veche din afacere, initial lucrase pe cont propriu, dupa si-a invatat si ficele si nepoatele meserie. Asa a ajuns Claude sa stie cum se face treaba, dar elea avea nevoie de un indrumator, atunci a aparut #nitusafubaniilor, care l-a trecut prin remorci de tir, tomberoane si dughene mizere pana l-a invatat cum se castiga un ban din prostitutie. Dupa Claude, barosanul a racolat-o si pe Gina, care desi putea sa ii fie strabunica, a acceptat sa produca in serviciul lui.
-Dar nu se intoarce la munca de teren, o vreau aici, la institut, sa se ocupe de fetele care urmeaza sa vina, eu trebuie sa merg cu astea in #italia2015. I-ai spus asta
-HAHAHAHA, rase G.A.C. cu rasul lui de mangusta oparita la coaie, i-am spus doar ca o trimitem la munca, am vrut sa fie surpriza.
-Tot acelasi bulangiu ai ramas, Gigi, dar te iert, o sa fie amuzant cand o sa vina printesa aici ca sa o scape pe aia batrana de la munca, spuse Barosanul, gandindu-se cu drag la zilele bune de pe vremea cand inca erau elevi si faceau misto de colegul lor gras, pitic si pistruiat-colegul acesta era Claude, inainte sa apara nesiguranta daca e baiat sau fata.
-Te las, sefule, ma intorc la munca de sticlete, azi trebuie sa o salt pe Andreea Gaura de la piata, sa le spui fetelor noastre sa stea la adapost pana le spun eu ca e sigur sa iasa afara.
-Bine, Gigi, o sa iti trimit poze cu fata lui Claude cand o sa auda pentru ce l-am chemat.
G.A.C. isi lua ramas bun cu salutul tipic institutului, lasand 50 de lei pe noptiera si un prezervativ folosit.


Claude tocmai cobora din TIR cand ii suna telefonul de serviciu. Stia ca daca suna acel telefon, inseamna ca seful vrea sa il vada cat mai repede, dar el era pe centura in capatul celalalt al orasului asa ca la fel ca mai inainte, ridica fusta lasand sa iasa la iveala un picior paros, asa cum place TIRistilor turci. Dupa 5 minute deja era cu botul pe madularul unui sofer din Istanbul. Stia ca mai are aproximativ 10 minute pana la destinatie asa ca se grabea sa termine asa ca incepuse sa se miste mai repede si sa o suga pe toata, asa cum il invatase mai demult bunica lui. „Niciun centimetru patrat de pula sa nu ramana neacoperit, ai inteles Claude?”, asa ii spunea bunica, cea la care se gandea acum. Tocmai se retrasese din afacere, era prea periculos pentru Gina, la 92 sa mai iasa pe teren, de intreba acum ce are de gand sa faca #nitusafubaniilor cu hoasca aia.
TIR-ul a oprit in fata institutului, chiar daca prin oras nu era permis sa treaca camioane, o muie facuta de Claude te poate face sa uiti orice, era un atu al lui Claude, imediat ce o lua in gura, te trimitea in alta lume. Acum soferul numara banii, vazu ca mai are 100 de euro in portofel, dar inca era in lumea lui, asa ca i-a scos pe toti crezand ca sunt lei si i-a oferit lui Claude. El/ea ii multumii bine-facatorului sau si cobori din cabina TIR-ului, alerga pe scarile pe care a alergat in primii 2 ani de liceu, inainte sa se lase de scoala.
Intra in fosta cancelarie, care acum gazduia sala de sedinte a institutului. Acolo il asteptau atat Gina Latei, cat si #nitusafubaniilor si G.A.C., intreg comitetul executiv era prezent.Claude se apropie de barosan si ii saruta mana.
-Maestre, am sosit.
-Te asteptam, Claude, cat ai facut azi?
-400 de euro, spuse Claude si puse banii pe masa.
Ce nu stiau ceilalti era faptul ca Claude isi oprise ultimii 100 de euro, pe care i-a ascuns bine in gaoaza. Doar Barosanul stramba putin din nas cand auzi suma spusa de Claude, stia ca fata/baiatul lui poate mai mult.
-Claude, de cat timp ne cunoastem noi? De cand faceai muie pentru un meniu la McDonald`s, nu?
-Da, maestre!
-Si atunci cum iti permiti sa imi spui mie ca ai produs doar 400 de euro azi? Scoate-ti restul banilor din cur si pune-i pe masa.
Claude ofta de suparare, si cu o miscare rapida, scoase hartia mototolita dintre buci.
-Bun, fata/baiatul meu, acum sa trecem la afaceri adevarate. Gina, vreau sa te intorci la munca.
-Te rog, stapane, ia-ma pe mine, dar las-o pe hoasca sa se retraga, spuse Claude si incepu sa planga. O sa muncesc mai mult, o sa scot si partea ei.
-Taci fa, spuse Barosanul cu o voce calma si in acelasi timp dura. Gina, fie ca vrei, fie ca nu, o sa te intorci la munca.
Claude nu isi mai putea stapani lacrimile, acum pisa ochii cum facea de obicei cand voia sa impresioneze un client cu povestea ei/lui de viata.
-Desigur ca o sa ma intorc, maestre, mi-a lipsit viata buna de la #italia2015!
-Gina, pe tine nu te mai iau in #italia2015, vreau ca tu sa iei grupa noua de fetite pe care o sa le trimiti in #italia2016, vreau sa le pregatesti, sa le inveti tot ce l-ai invatat/ai invatat-o pe Claude, ma-ntelegi?
-Da stapane, dar eu de ce nu pot veni in #italia2015?
-E randul lui Claude sa faca un tur de #italia2015, iar de tine e mai mare nevoie la institut.
Claude deja nu mai plangea, era atent/atenta la ce se discuta in camera, ochii ii straluceau, in sfarsit va scapa de toti TIR-istii prosti din Romania, o sa aiba ocazia sa isi practice meseria cu pula proaspata, de la #italia2015.
-Gigi, spuse #nitusafubaniilor, ia astia 500 de euro si fa-ne rost de o duba cu care sa ajungem pana in Bulgaria, un container pe un vapor pana in Grecia, bilete de avion pentru noi 3 pana in #italia2015 si o masina de gunoi pentru fetite, tot pana in raiul proxenetismului.
-Desigur, maestre. Cand plecam?
-In seara asta, G.A.C., Claude, tu nu mai pleci azi din institut, o sa mergi sa le explici fetelor noi de ce trebuie neaparat sa ajunga in #italia2015, ai inteles?
-Da, luminate, spuse Claude cu acea sclipire pe care o capata un om atunci cand isi recapata speranta pentru o viata mai buna.
-Claude, sunt multumit de serviciile tale, spuse G.A.C., de acum vei fi si tu o matroana/peste, la fel ca mine, sa le dai fetelor toate hainele tale de curva/gigolo, o sa iti cumparam haine adevarate cand ajungem la destinatie.
Claude era uimit, nu stia daca G.A.C. isi bate pula de el, cum facea de obicei, sau chiar vorbea serios, asa ca se utita la #nitusafubaniilor iar acesta dadu din cap in semn ca nu se face caterinca pe seama lui, cum era traditia locului.
Gina iesi prima din camera, era destul de trista, nu va apuca sa mai vada #italia2015 vreodata, dar era fericita pentru nepoata/nepotul ei.Claude si G.A.C. au urmat-o la scurt timp, aveau multe de pregatit iar timpul era scurt, dar niciunul nu uita sa ii sarute mana celui care ii hranea. Barosanul se uita pe noptiera de langa usa, vazu ca erau acolo banii si prezervativele folosite, era multumit de faptul ca asociatii sai respecta regulile casei. Atunci pica pe ganduri, nu realiza de ce a decis sa puna o noptiera in fiecare camera langa usa, incerca sa isi aminteasca, dar nu avea timp de asa ceva, trebuia sa se pregateasca pentru calatorie.

norainlucia asked:

Hola Milah tendrás esté libro en español, por favor::Título: Forever With MeSerie: With Me in Seattle #8Autor(a): Kristen Proby ... Te lo agradeceré muchísimo

Hola corazón ♥ ese libro aun no se encuentra en español, cuando esté traducido lo subiré. Besos :*

Despre semirealism

Am auzit de multe expresia : hai sa fim realişti! Ce o fi însemnând asta? Dinpunctul meu de vedere înseamnă să te descurci, să concurezi şi să fii rău.Realismul de care vorbeşte toată lumea exclude bunătatea, compasiunea şi empatia. Cred că nu poţi să fii bun până nu eşti rău de tot, pînă nu ajungi la fundul sacului cu răutatea, încât s-o epuizezi prin însăşi  intensitatea  ei. Nu poţi băga această răutate sub preş pentru mult timp pentru că duhoarea ei va ţipa într-o zi. A mea a ţipat astăzi şi e la intensitate maximă, lucru care poate demara o bunătate ieşită din comun.

Fusăi la o lansare de carte, „POLITICILE FILMULUI”, o antologie care a adunat 17 autori, unii critici de meserie, alţii non-critici de film.  La sfârşitului şedinţei toată lumea se aştepta să se dea drumul unei mitraliere de întrebări. Nu a fost chiar aşa, au venit câţiva indivizi chinuiţi cu întrebări de mare fineţe, după care am lansat şi eu în execuţie o întrebare care să le răsucească neuronii ca la maţele-ncurcate: de ce dracului au ales coordonatorii meşteri, pe lângă intelectuali de clasă ai industriei cinematografice, şi şuşanele care nu au treabă cu critica de film şi care insistau să menţioneze acest lucru. Trebuie să recunosc că aveam chef să-l aud pe Gorzo vorbind special pentru mine. În fine…

 Îmi sare la beregată o hienă pe nume Veronica Lazăr, realistă convinsă (d-aia rea), abrazivă, cu un comportament de tip sindrom premenstrual, încorsetată, pregătită să mă pună cu botul pe labe din 2 cuvinte: “mă mir că n-ai întrebat de ce nu am ales şi oameni de la recepţie”. Vero, mai bine o recepţionistă decât o ghinionistă semirealistă. Veronica intră perfect în categoria realismului-pe-jumătate. Atunci când vorbeşte ţi se pare că auzi bătând o maşină de cusut, omul cu tonalitate saturniană, rigidă, simţi cum te sufocă cu vorbele pretenţioase de cineast(m) ce îmbracă, până la urmă, o percepţie personală asupra unei idei. Veronica este Doamna de Fier a realismului cotidian. Este mai sensibilă la Scrisoarea a III-a decât la Luceafăr. Nu îi poţi stoarce un zâmbet din inimă. Tot ce luceşte la ea este lama minţii ascuţite de-a lungul timpului pe un teanc înalt de cărţi groase. Oricât de înalt devine teancul, realismul ei tot pe jumătate rămâne. Adică un accesoriu.

Acum că m-am răcorit, simt cum un firicel de compasiune ia naştere din inima mea, gingaş ca un ghiocel din zăpadă. Mă simt mai bună, drept urmare o să cumpăr cartea. Toată lumea trebuie să mănânce o pâine (în cazul ăsta împărţită la 17), e absurd să mori de foame, mai absurd decât să crezi că Lazăr ar fi putut învia de două ori.