zambea

Cel mai iubit dintre pamanteni

De la el am avut multe de invatat. De cand ma stiu nu am vazut om mai linistit,calm..cu o rabdare infinita. Chiar daca il certai/te luai de el..doar tacea si inghitea. Niciodata nu injura,niciodata nu-ti reprosa nimic orice i-ai fi zis. Se pare ca 2017 este un an negru pentru mine. Nu pot sa mai fac absolut nimic fara sa ma gandesc la tine,orice as face imi aminteste de tine si au trecut doar cateva zile de cand nu mai esti. In 18 ani de zile am reusit sa am cu tine doar o poza ( pe care am postat-o mai jos ). Cred ca aveam 2 ani in ea, o sa ii fac o dublura si o sa ii dau si bunicii sa o puna pe noptiera. De ce tu si de ce acum? Tu care nu ai dat in cap la nimeni,care toata viata cum mi-ai spus si tu cu o saptamana inainte sa mori “ toata viata am vazut-o printr-un ochi si nu doresc la nimeni asta ”,tu om bun,care ai muncit pana cand ai murit pentru familia ta,care nu puteai sa stai un minut fara sa faci ceva,tu care ai lucrat la Oltchim ca sa pui ceva pe masa familiei tale si care puteai sa fi dat afara din cauza vedeai doar un ochi,tu care m-ai sustinut mereu si moral si cu bani,tu care ai avut 4 operatii la ochi,care era sa ramai paralizat,care era sa iti rupi coloana si nu te-ai miscat 1 an de zile. De ce bulangii astia care fac atatea rele traiesc si tu nu? Langa voi doi am crescut si pot sa zic ca am avut cea mai frumoasa copilarie si acum regret din tot sufletul ca sunt atat de ocupat cu cacatul asta de bac si admitere..as vrea sa stau cu tine bunico,ca stiu ca acum esti singura in toata curtea aia mare si te gandesti la el. Marti te-am vazut ultima data. Eram suparat si imi era rau,tu erai ocupat. Am vorbit 5 minute cu tine,tu te-ai dus sa te schimbi,eu am plecat si nu ti-am spus nici macar un amar de “pa tataie” ca nu stiam unde esti si tata se grabea. Joi dupa meditatia de la mate,ajung acasa si seara imi scriu si eu un eseu la romana. Ma culc cu gandul ca o sa ma trezesc vineri,ziua urmatoare la 8 sa invat eseul respectiv. La 7:13 imi suna telefonul,raspund si intreb cine e pentru ca nu stiam numarul. Era vecinul meu “ ce faci alex? Am o veste proasta sa-ti dau ”. De ce m-ar fi sunat vecinul meu la 7 dimineata sa-mi spuna ca are o veste proasta,imediat m-am gandit la tine bunicule..ca poate esti in spital sau ai patit ceva rau “ Parintii tai sunt acasa? ” - “ Da ” - “ Atunci da-mi-l pe tatal tau la telefonn ” deja incepusem sa ma panichez si am fugit spre camera alor mei sa-i trezesc “ socrul tau este in coma,veniti la tara imediat ” cand am auzit a cazut cerul pe mine. Ne-am imbracat,m-am urcat la volan si tot drumul imi spuneam “ ba sa-mi bag pula tu nu mori acum ai inteles nu mori acum ”. Pe la jumatatea drumul suna telefonul mamei,era moasa “ grabeste-te ca e pe moarte ”. Nu imi venea sa cred ca fix noua ni se intampla asta,era imposibil. Tata a trecut la volan,eu am stat langa mama si am luat-o in brate. Am ajuns la tara si am fugit spre casa..cand sa intru in casa era 4 persoane langa el in picioare printre care bunica mea si moasa. S-au uitat toti la mine speriati,plangeau si s-au dat putin la o parte..da,bunicul meu era intins pe spate mort. Mort in pula mea..mort. Eu am incercat sa vorbesc cu el,eram asa distrus..voiam sa se trezeasca,dar tot ce imi doream eu ca amandoi sa traiasca pana ma insor eu si am copii ( voiam foarte mult sa ma vada amandoi in postura asta,ca am reusit sa imi fac familia mea “ s-a naruit in clipe. Era fix in pozitia in care dormea el. Pe spate,avea ochiul cu care vedea putin deschis si nici acum imi pot da seama daca el zambea sau se stramba putin..pentru ca avea totusi un fel de zambet pe fata. Nu ma pronunt pentru ca nu stiu adevarul,dar asa am impresia. Eram terminat,m-am dus in gradina si am plans..am mers la unchiul meu,m-au vazut oamenii plangand pe strada si disperat ” ce s-a intamplat alex “..nici nu puteam sa le spun ca ma bufnea plansul. Tata a mers si a luat cosciugul. In cateva ore aflase deja tot satul,toata familia. Nimanui nu-i venea sa creada tragedia asta. Sambata trecuta am fost la el,i-am ajutat acolo in gospodarie,am curatat niste pomi,era totul absolut normal. Bunicul era bine,bunica la fel. De duminica pana marti el a stat mai mereu plecat in locul unde s-a nascut,un alt sat pentru ca avea treaba pe acolo. Nu stiu daca e coincidenta sau nu,ca el sa fi mers acolo pentru ca presimtea ca o sa moara zilele astea si voia sa vada toate locurile inainte sa isi dea ultima suflare ( asa zic batranii ),dar parca totul se leaga prea bine. Stii cand moare cineva te gandesti profund,bai oare ce s-a intamplat,ce a zis,ce a facut in ultimul timp. Din decembrie incepuse sa viseze numai morti iar eu ii spuneam sa taca,ca sunt doar niste vise si atat. Probabil am facut o greseala,ca nu l-am intrebat ce viseaza de fapt..asa imi faceam si eu o idee. De o luna si ceva nu mai putea sa isi miste mana,ieri era programat sa mearga la fizioterapie. ” se vedea dupa cum merge pe strada “ a zis un batran. Stii bine ca v-am iubit mereu si am incercat sa am grija de voi si sa va ajut. Eu ti-am pus gheata pe corp pana sa te bage in groapa,eu am fost cel mai ingrijorat sa nu ramai singur in camera,eu am urmarit fiecare miscare si clipire a fiecarui om care a intrat in casa sa te vada (eram curios sa citesc oamenii ), eu ti-am facut podul,eu am carat mesele..cate nu am facut..asta pentru ca te iubesc si ai fost cel mai bun bunic. Nu pot sa fac nimic acum..doar sa am grija de bunica,pana o sa plec la facultate. Chiar acum 2 saptamani te-am intrebat ” dar daca eu sunt ocupat cu bacul si admiterea anul asta,cine te mai ajuta la fân? “ - ” gasesc eu pe cineva,tu ai grija de tine si invata ca sa nu ajungi ca mine “. Eu stiu..poate experienta asta o sa ma intareasca si o sa ma motiveze sa te fac mandru. Probabil asta si vrei acum. Sa ma vezi realizat in viata si sa am grija de familie. Imi era atat de drag sa vin la voi si sa stau cu voi. Datorita voua iubesc iarna. Cu voi am avut cele mai bune vacante. Cu voi am trait enspe mii de lucruri. Nu o sa va uit niciodata ! Daca e adevarat ce se zice,ca esti acolo sus si ne veghezi atunci ai grija de restul familiei si uita-te atent la mine ca o sa fac sa fie bine si o sa ma adun si o sa iau viata in piept ! Imi aduc aminte cate proverbe imi ziceai,ca ma ajutai la mate cand eram mic. Tu chiar aveai o cultura generala pentru om de la tara. Ai facut multe..ai fost loial familiei si cine te-a injurat,scuipat si batjocorit l-ai lasat in pace. Ai fost unul dintre cei mai buni oameni din sat,de asta si atata lume la inmormantarea ta,de asta si cuvintele parintelui a impresionat pe toata lumea. Ai fost un om sincer si bun. Ai fost multumit cu saracia ta,nu te-a interesat niciodata bogatia. As putea sa scriu o carte despre tine. O sa pretuiesc oamenii dragi mai mult de acum incolo. Cum ziceam mai sus,am 4 poze cu tine. Una in care apar si eu,iar restul 3 de la botezul meu. Crede-ma ca o sa fac foarte multe poze cu bunica. O sa vin si o sa iti aprind o lumanare in fiecare sambata cand vin la bunica si chiar daca lumea o sa ma faca nebun,eu o sa vorbesc cu tine. Te respect foarte mult. Multumesc ca m-ai invatat atatea lucruri. Si ce lucruri..nu sa pacalesc oamenii,nu sa fur. Sa fac doar bine,sa fiu cinstit. Cel mai iubit dintre pamanteni..tu. Apropo,cand i-am aratat pozele bunicii a stat putin pe ganduri pana te-a recunoscut,ca erai mai tanar si a zis ca esti frumos. Sambata o sa fie prima data cand vin cu trenul dimineata si nu o sa te mai gasesc in curte..
M-am descarcat aici,nu de tot..nu pot sa ma descarcat de tot ca nu am spus nici pe sfert ce simt s.a.m.d. Aveti grija de bunicii voistri,nici nu stiti ce intelepti sunt si cate aveti de invatat de la ei. Aveti grija de ei si petreceti cat mai mult timp impreuna. Azi sunt,maine dispar..exact cum am patit eu. Cum a murit? Joi,ziua,a stat in gradina cu bunica-mea,a spart cateva lemne si seara au facut treburile prin curte,au inchis pasarile etc. S-au dus sa manance. Bunicul a ramas sa manance mai mult,ca ii era foame,asa face deobicei. Au intrat in casa,s-au uitat la tv si era tarziu si a zis bunica “ ce faci,mai stai sau sting tv-ul? “ - “ mai stau,il sting eu “. A stins tv-ul si..asta a fost. A murit..a facut infarct si a murit in somn. Nimeni nu stie ora,nimeni nu i-a vazut reactia,dar toti oamenii spun ca a avut o moarte usoara. In patul lui,langa sotia lui. Dimineata cand se trezeste bunica il atinge sa se trezeasca,se schimba si vede ca nu se trezeste “ hai ma Mihai,trezeste-te ca e tarziu “..nicio reactie..s-a schimbat buni la fata si la atins mai tare,nimic..”mihai ce ai,de ce nu te trezesti “ a pus mana pe el..era rece tot…viata asta..de multe ori nu e corecta.
Stiti ce este ciudat?

Bunicul meu a murit pe 28 aprilie 2017. Cine imi urmareste blogul stia de postul de mai sus “bunicii” : http://unblogsimplu.tumblr.com/post/138228727084/bunicii . Cine este atent vede ca postul respectiv a fost scris pe 28 ianuarie 2016. Tot ce imi doream eu in acel post s-a naruit in aceeasi zi..28..

Ea ? Ea era cu un pas înaintea tuturor, chiar şi a mea. Mã observa mereu şi era prima care-si dadea seama ca sunt suparat şi tot era singura care isi batea capul să mă impace.
Era simpla şi copilăroasă…
Era dulce şi cateodata insuportabil de rece si nebună .
Nu íi placeau fițele şi figurile şi stiam sigur ca ma iubeste, cred ca a fost singura care a ignorat toti baietii pentru a avea atentia mea dar eu o cam ignoram pe ea.
Nu stiam niciodata daca chiar e fericita sau trista, cãci oricate probleme avea cand era cu mine avea grija sa ma faca fericit.
Desi arata minunat se ascundea meereu, nu ii placea sa o admiri.
Vorbea mereu extrem de mult si imi zambea ca si cum as fi singurul barbat dupa pamantul asta care conteazã.
Desi stiam ca ea e tot ce am nevoie, am mintit'o si-nselat-o.. iar acum, ma rog sa n-o pierd… căci nici una nu e ca ea.
Si ma juram,imi dadeau lacrimile si habar nu am de ce,dar cand zambea si se uita la mine,parca avea o parte din mine,in el.L-am simtit de departe,e prea trist,oameni ca el nu ar trebui sa fie tristi,oameni ca el nu merita sa stie ce-i aia tristete.Oameni ca el merita tot ce-i mai bun.Ador momentele cand il fac sa zambeasca,ador cand rade,ador cand ma atinge. Ador cand se uita la mine… apoi drintr-o data zambeste.Poate e ciudat,dar de fiecare data cand zambea,mie imi venea sa plang,dar ma gandeam la el,si ma uitam la el… apoi nu aveam cum sa imi dispara zambetul de pe fata.E trist cand cineva iti da o imbratisare si …. simti un fior,si nu de  bucurie,si ai vrea prin imbratisarea aia sa ii smulgi toata durerea,pentru ca nu merita durere.Si o vrei doar pentru tine,numai ca el sa fie bine…
Trecut in prezent, dar viitorul?                          Absent..

                                                                                      Trebor Unaerugnu

Te vezi vreodata casatorit ?

Era un timp cand ma vedeam, dar a trecut timpul ala.

De ce spui ca a trecut timpul ala ?

S-o spun mai concret, a trecut persoana ce reprezenta timpul ala si nu din vina ei, din vina mea, deoarece sunt, nu stiu ce, cum sunt. In timpul ala, ma vedeam pentru totdeauna cu ea, dar nu era asa, era doar entuziasmul pe moment, credeam ca e iubire, o simteam, jur, o simteam cum nu am mai simtit-o cu nici o fata, o simteam pe ea si mai important, ma simteam pe mine, ceva ce nu s-a intamplat niciodata, cu ea, cu ea stiam cine sunt, dar am distrus tot, pentru ca nu pot, nu stiu ce a insemnat pentru mine, probabil tot, dar eu nu voiam nimic, asta este problema cu mine, pentru ca nu suport sa depind de cineva sau de ceva, nu sa stiu ca daca nu vad pe cineva sau nu simt pe cineva nu ma simt bine, nu imi doresc asemenea sentimente, am alte vise si alte planuri, nu am nevoie de iubirea nimanui, nu am nevoie de iertarea nimanui, da, lucrurile astea ma fac sa ma simt bine, viu, dar nu am nevoie sa ma simt bine si nici viu, atata timp cat eu sunt mort. Nu stiu daca intelegi, eu reprezint un razboi, iar restul ca mine il vor si aduce, sunt multi ca mine, doar ca poarta masti, poarta mastile iubirii, a bunului simt, a respectului, dar doar masti si de aceea o sa vedeti nenumarate persoane iubitoare, respectoase sau cu bun simt. Rectific, o sa vedeti doar mastile lor. Mastile mele, le-am dat jos, nu le mai port de ceva timp, nu stiu pentru ce sunt aici, de ce si cum, dar stiu ca mai sunt ca mine si noi, noi o sa reparam tot ce s-a stricat pana acum. 

Stiu ca am deviat de la subiect, dar simteam nevoia sa-ti explic putin mai mult decat m-ai intrebat.

Aici am vrut sa ajung, am vrut sa vad cat de mult a insemnat pentru tine. Pacat ca nu ai stiut sa o tii langa tine. 

Nu trebuia sa ajungi aici, puteai sa ma intrebi pur si simplu, ti-as fii raspuns la fel de sincer. Da, a insemnat foarte mult pentru mine, inca inseamna si va insemna pentru totdeauna, pentru ca a fost singura femeie care a fost in stare sa ma faca s-o simt ca pe o parte din mine si care m-a putut atrage in lumea voastra, dar am ales sa ma indepartez de ea. Si acum sa nu crezi ca avea ea vreo vina, nu, pur si simplu a trebuit sa o fac, pentru ca dupa cum am spus-o tot timpul…Avea nevoie de o persoana normala, sa poata fii langa ea oricand are nevoie, ceea ce eu nu puteam mai niciodata (si sa nu aud ca-mi spui tampenia aia de expresie, daca vrei sa o vezi, iti faci timp pentru ea) iti poti lua gandul pentru ca, cu toate ca nu mai vorbeam si nu mai tinusem legatura atata timp, am aflat ca se opereaza si avea nevoie de sange, am plimbat un sarac taximetrist, tot Bucurestiul sa gasim un spital sau ce era ala, sa ii pot dona sange, ca mai apoi sa aflu ca nu am starea necesara datorita problemelor mele de la inima, stii cat doare? Sa aflii lucrul asta? Am plecat de la munca, m-am invartit prin tot Bucurestiul, am stat la cozi unde am intalnit doua persoane care donau sange pentru ea, stii cum m-am simtit sa aflu ca cei doi au reusit sa o ajute, iar eu nu? Am facut toate astea, doar ca sa aflu ca nu sunt in stare sa o ajut, dar a meritat pana la urma, am vazut-o, am vazut-o si zambea micuta ma… zambeam si eu la randul meu la fel, schitam zambet cand trebuia sa plang, pentru ca stiam ca aveam sa nu o mai vad niciodata de atunci, trebuia sa plec, trebuia …Nu am putut si nu voi putea niciodata sa raman langa ea, nu sunt om, nu am ce cauta cu ei, dar m-a facut sa ma simt ca unul pentru un timp si am iubit lucrul asta…

Amintiri

Mi-e dor de-o zi anume,
Care candva era a noastra,
Cand am aflat al tau nume
Si ne-ndreptam spre casa.

Stateam in fata ta,
Cu privirea luminoasa.
Te ascultam cum imi ziceai:
Te-am mai vazut si esti frumoasa.

Pe ascuns eu mai zambeam.
Visam cum am facut mereu:
Oare vom avea noi amintiri?
Vei fi candva al meu?


A fost apoi o zi in care am simtit 
Al tau sarut pe buze.
Eram si eu si erai si tu
Cel mai fericit fara vreun fel de scuze.

Totul era atat de sincer,
Si privirea ta ‘mi zambea.
Era clar ca esti al meu,
Chiar si cerul imi soptea.

Petreceam impreuna zile si nopti.
Pana a venit momentul
Cand ai venit si mi-ai zis
Ca tu nu mai poti.

M-ai daramat
Si cu greu m-am cladit la loc…
Si azi mai simt parfumul tau.
Nu te-am uitat deloc…


Imi amintesc chiar si privirea,
Ochii tai albastri, zambetul…
Astea-mi erau fericirea.
Acum imi plange sufletul.

Eu nu mai plang, sa stii.
Am pierdut lacrimi in noapte.
Am ramas cu amintiri
Si le iubesc pe toate.

—  gomakemydaybeauty
Numai era ea era altcineva.Se schimbase numai lasa pe nimeni sa se aproprie de ea.Numai zambea era tot timpul trista.Era rece indiferenta cu toata lumea.Niciodata nimeni nu se intrebase de ce se schimbase dintr-o data,dar numai ea stia de ce.Numai ea stia cate a indurat cat a plans cat a duruto sufletul.
Ea era altcineva era ceea ce nu dorea sa devina niciodata.A invat ca oameni au sute de fete.A invatat ca daca iubesti o sa doara asa de rau.A invatat ca lumea nu era roz.A vrut mereu ca cineva sa o iubeasca sa o sustina in tot ceea ce facea se saturase sa fie singura.Se satura de toti si toate vroia sa dispare sa fuga,dar ea nu se lasa asa de usor daca a ajuns pana aici atunci trebuia sa continue si sa le arate la toti unde a ajuns fata aceea timida care credea ca va pica,dar ea a ajuns unde nimeni nu se astepata.A ajuns sa planga cu zambetul pe buze.Ea se schimbase,dar devenise mai puternica.
—  Via:(mai-8)
In ultimul timp,nu am trecut prin perioade atat de negre incat sa ajung fata in fata cu depresia,dar totusi o vad trecand pe langa mine in fiecare zi,in fiecare clipa idioata in care tristetea se revarsa in sufletul meu prafuit,de raul ce hoinareste in jurul lui.
M-am schimbat!Nu am crezut ca oamenii se pot schimba,cel putin nu
pana azi.Si ce e cel mai ciudat e ca o parte din mine nici acum nu poate sa creada ca oamenii se pot schimba,ca eu insumi m-am schimbat.
Nu mai sunt copilul acela cu sufletul bun,care ajuta pe oricine,fara sa astepte nimic la schimb.Nu mai sunt copilul care zambea cand cineva ii adresa cuvinte urate.Nu mai sunt copilul care nu punea la suflet rautatile pe care oamenii le scoteau pe gura.Nu mai sunt ceea ce eram.
—  19augustanonimat
El se uita la ea pe furis.
Ea il privea insistent.

El se facea ca nu o vede.
Ea zambea fortata de imprejurimi.

El radea mereu in preajma ei.
Ei ii plangea inima , dar se abtinea.

El incepea sa vada in ea fata ideala.
Ea incepuse sa zambeasca in lipsa lui.

El incepea sa-i acorde atentie.
Ea devenea indiferenta.

El o privea cu regret.
Ei nu-i mai pasa !
—  3.11.2014

“ Eram in fata multor persoane,in acea zi. Dar,prin miile de acolo,am vazut-o,fata pe care o iubeam nespus de mult. Ochii ii erau tristi,dar chiar si asa ea zambea. M-a vazut,am incercat sa-mi mut privirea in alta parte,dar o vedeam venind spre mine. In mana ei fragila purta o foaie. S-a apropiat spre mine,si mi-a dat-o. O deschid si citesc ” Nu ma mai pot abtine,vreau sa plang. “. Am privit-o, nu stiam ce pot face (era gen un film vechi, în care trebuia sa raspund la o intrebare în 60 de secunde) ma inrosisem tot,tremuram si singurul lucru care mi-a venit dintr-un instinct barbatesc a fost sa-i sar in brate si sa nu-i mai dau drumul. Ce pot zice este ca acea imbratisare a facut mult mai mult decat sa-i aduca zambetul pe buze, a facut ca in final fata sa simta ca este importanta, ca cineva o iubeste, ii pasa cuiva.
Morala: ” un zambet poate ascunde multe si-o imbratisare poate face minuni".

Rugăminte: “nu costă nimic să dai o îmbrățișare unui om ce are nevoie de ea..încearcă și vei vedea că aceea îmbrățișare te va face și pe tine un om mai puternic”.

A intrat ea in supermarket. Se misca asemenea unui robot. Mergea fix acolo unde trebuia. Mergea apasat. Era grabita.
Imbracata intr-o camasa alba imaculata, blugi albastrii foarte inchisi si ghete cu talpa inalta, mergea drept la raionul cu decoratii de Craciun. A luat ce avea nevoie si a mers fix la casa. Se uita in pamant. Dadea impresia ca nu vrea sa vada pe nimeni sau sa vorbeasca cu cineva. Cand intr-un final a ridicat privirea, la casa de marcat un tip isi astepta tatal sa plateasca. Se uita la ea si ii zambea. Ea sa inrosit instant. A schitat si ea un zambet si si-a mutat privirea spre ceea ce cumparase. El se uita in continuare la ea si zambea. Se uita fix. Era ciudat dar dragut. I-a intins casierei ceea ce cumparase. El iesea din supermarket. A platit si a plecat si ea. Cand se chinuia sa deschida geanta, l-a observat. Era la masina. Parea sa aiba 18 ani, inalt, bine facut. A trecut pe langa el, el zambea si se uita la ea. Era ceva neobisnuit. Nimeni nu se uitase la ea pana acum. La doi metrii de el, ea a auzit acel tip spunand-i tatalui lui “Ce frumoasa e fata aia!”.
Pentru prima data se simtea frumoasa.
Mi-ar fi usor sa spun ca era diferita de totii oamenii pe care ii cunoscusem pana atunci,ca era persoana care ar fi putut schimba valurile marii in praf de stele,ca era copilul care mi-a furat mai multe zambete decat orisicare strain care a trecut pe drumul vietii mele,dar ea era mai mult de atat,mai mult decat un copil,mai mult decat un suflet pierdut in mare.
Ea era un fel de combinatie stranie dintre un roman de dragoste si polinoamele de la matematica.Era complicata,era singura in marea aceea de oameni in care se avanta zilnic.Era fata cu sfaturi,pustoaica cu castile in urechi si soricelul de la biblioteca.Avea un tupeu mai mare decat ea,dar se inrosea instantaneu cand ii spuneai cuvinte frumoase.Era un copil care iti punea zambetul pe buze,era fata care oferea cele mai calde imbratisari si cele mai dragute fraze pe care cineva ti le-ar fi putut spune.
Avea o contradictie in suflet.Azi era bine,radea cu gura pana la urechi si nu aveai cum sa nu zambesti cand ii vedeai sclipirea din ochi,iar maine devenea o umbra,iar sclipirea din ochi i se stingea.Azi iti zambea si se stramba cand nu intelegea ceva,iar maine devenea irascibila.Azi era un copil,maine un adult cu probleme.
Era o fire vulcanica,cu o fasie de sensibilitate in inima.Avea niste ochi ciudati,genul acela de ochi care semanau cu marea in zorii zilei si niste strari sufletesti care iti dadeau ameteli.Niciodata nu simtea un singur lucru,intotdeauna mai era ceva care o facea sa simta mai mult decat putea duce.
Nu am reusit niciodata sa o cunosc,intotdeauna avea ceva care te facea sa nu intelegi ce ai in fata ta,un copil,un adult,un adolescent pierdut in noapte.Nu am reusit sa o cunosc,dar de cateva ori am reusit sa o inteleg,sa ii inteleg durerea,pasiunile si fericirea.
La urma urmei era ca si matematica.Nu am fost niciodata in stare sa inteleg cu ce se mananca,care e relatie dintre cifre si litere,dar de putine ori reusit sa inteleg cateva rupturi de pagina,care au contat mai mult decat toata formulele care iti rasturnau sentimentele cand le vedeai asternute pe foaie.
—  19augustanonimat

Ai lasat-o sa plece! De ce? Stii cat te iubea? Stii cat a plans de dor? Am vazut cum se stingea in fiecare zi. Am privit-o in timp ce trecea pe langa tine. Ochii ii erau plini de lacrimi chiar daca zambea. A vrut sa o vezi fericita, puternica cand de fapt ea era moarta in interior.

Spunea mereu ca oamenii nu sunt singuri,ca ei au mereu pe cineva care sa ii vegheze din umbra.O spunea cu atata siguranta incat ai crede ca era cel mai fericit copil din lume,dar nu era asa.
Era cel mai singuratic copil pe care l-am cunoscut vreodata.Era nesigur pe el,mai mereu trist si confuz.Nu se mai incredea in oameni,nu credea in prietenii si incetase,de mult timp,sa mai creada ca cineva ar putea sa il iubeasca.
Avea cei mai tristi ochii pe care i-am cunoscut vreodata,dar era mreu persoana care te motiva,care te facea sa te simti mai bine atunci cand zambea.
Era acolo cand oamenii aveau nevoie de un sfat,de o vorba buna,de o imbratisare sau de o gluma care sa ii faca sa uite de probelme.Era acolo pentru toti,dar pentru el nu era nimeni.
Il vedeam mai mereu plimbandu-se printre oameni,zambindu-le scurt,ca pe urma sa se piarda printre acestia.Vorbisem de cateva ori,dar nu ii dadusem prea multa importanta.Era doar un strain cu care schimbasem cateva vorbe.
Am incercat sa ma apropii de el intr-o seara,dar cand a simtit ca vreau sa il cunosc s-a indepartat si s-a inchis in el.Atunci am inteles ca el e singur si ca nu are nevoie de oameni pentru a putea zambii.
Copilul acela m-a facut sa inteleg ca in viata nu trebuie sa ai pe cineva ca sa fii fericit.In viata esti fericit atunci cand faci ceva care te face fericit.Si prea putin conteaza daca scrii,daca citesti,daca te plimbi,desenezi sau canti.Prea putin conteaza,atata timp cat lucrul acela te face fericit.
—  19augustanonimat
Mi-ai spus ca sunt insensibila,ca sunt nepasatoare si ca nu ma straduiesc cat ar trebui.Probabil ca ai dreptate,dar nu sunt intotdeauna asa,sa stii.
Recunosc ca de multe ori prefer sa citesc o carte,in loc sa stau si sa devorez lectiile de la scoala.Cateodata nu am starea necesara pentru a imbratisa pe cineva,pentru a oferii o vorba buna.Cateodata ignor tot ce ma inconjoara si las totul pe ultima suta de metrii.Sunt zile in care ma trezesc rau,am o stare aiurea si orice cuvant banal ma enerveaza.Sunt zile in care tot ce vreau este sa dorm,zile in care nu simt nimic.Si cand spun nimic,vreau sa spun chiar nimic.
Cateodata chiar sunt straina de tot ce ma inconjoara,de toate zambetele,de privirile pierdute in zare,de o gluma amarata si toate celelalte,dar nu e intotdeauna asa.
Cauta-ma intr-o zi in care sunt bine,in care ma trezesc si nu injur ca ma lovesc cu piciorul de pat,o zi in care ma duc la scoala si totul e bine,in care nu am ma simt singura.O zi in care chiar vreau sa fac ceva care sa conteze,sa fac ceva care sa imi iasa cum trebuie.Cauta-ma intr-o zi in care ma vezi zambind pe strada si promit ca o sa fiu acel copil pe care l-ai cunoscut cu cativa ani in urma,acel copil care zambea si nu era un zambet fortat.
—  19augustanonimat
-Ce s-a intamplat cu tine?Cu copilul care erai?Cel care zambea si imprastia fericire in stanga si in dreapta?
-A crescut si a lasat oamenii sa ii intre in inima…Si asta l-a distrus.
—  19augustanonimat