visuriency

Ce ai, de ce taci?
- N-am nimic, sunt bine…

Stai… Chiar nu stiu ce am. Parcă sufletul îmi este nelinistit, parcă mă dor toate rănile, parcă simt o greutate ce-mi oboseste ochii. Este acel moment pe care tu nu-l poti întelege. Acele zile în care mă simt slăbită, când toate gândurile aleargă în mintea mea si se revarsă în lacrimi. În oceanul inimii mele, am strâns gânduri si dorinte. Am strâns comportamente care m-au rănit dar nu ti-am spus la momentul potrivit. Tac si mă sperie tăcerea mea. Tac si realizez că am obosit, că acum as vrea să stau si să astept…
Să nu mai alerg, să nu mă mai agit, să nu mă mai consum, să las lucrurile asa, să curgă lin, fără să le grăbesc.
Sunt momente în care nu mai ai ce oferi, nu mai reusesti să te ridici. Sunt zile în care nu poti si nu vrei să te ridici de pe scaun, te ascunzi sub pătura parfumată si îti doresti să vină cineva si să te ia de mână, să-ti amintească că esti un om frumos si puternic, să-ti amintescă tot ce ai făcut bun, să-ti spună câteva soapte frumoase.
Eu sunt doar o fata, cel mai frumos zâmbet îl afisez după o noapte petrecută plângând. Scot la iveală puterea din mine când n-am de ales, mă încăpătânez să aduc fericire în viata celorlalti, ador să stiu ce le place si ce îi deranjează, mă sacrific pentru visurile în care cred, pentru oamenii sinceri si modesti. Eu sunt doar o fata si la un moment dat, într-o zi normală, castelul meu din sticlă se dărâmă. Apoi mi-l construiesc singură, după zile întregi petrecute sub ploaie, după ce sufletul meu a zăcut sub ploaie.
Când o fata tace, sufletul ei stă încremenit în genunchi.

—  Deny Drogzz
Singură te-ai ridicat de jos de multe ori. Singură ai plâns și singură ți-ai stăpânit crizele de râs. Singură ai trecut peste. Degeaba iți cauți puterea în alții când tu ești propia ta putere.
—  my-dreamssss.tumblr.com
De ce trebuie să rămânem mereu dezamăgiţi? Pentru că ne aşteptăm mereu la ceva extraordinar, la ceva nemaiîntâlnit, la ceva ieşit din comun. Pentru ce? Ca mai apoi să realizăm că totul a fost doar în imaginaţia noastră şi că probabil, nimic din toate acelea nu se vor întampla, nu cu noi..
Mamă, m-ai mințit. Mi-ai spus că cerurile îmi vor da doar greutăți cu care mă pot descurca. Dar asta nu a fost adevărat pentru mine. Greutățile cu care mă confrunt sunt insuportabil de grele și crude. Mamă, de abia am început, dar cred că trebuie să spun adio visurilor mele. Ce ar trebuii să fac acum?
am învăţat să iubesc zâmbete, chiar şi surâsuri;
am învăţat să iubesc lacrimi, chiar şi şuvoaie de lacrimi;
am învăţat să iubesc priviri, poveşti, vieţi, oameni, fapte, lucruri, cuvinte
am învăţat să iubesc mult, foarte mult, dar niciodată puţin
să mă dedic
să mă sacrific
să lupt 
să sufăr
să pierd
să o iau de la capăt
şi să cad
şi să mă ridic
şi să sper
să văd îngerii din preajma mea
să văd iubirea din preajma mea
să simt suflete, inimi şi vise şi visuri
să simt dorinţe 
dezamăgiri
şi să mă bucur
de prezenţa oamenilor care mă iubesc
şi pe care-i iubesc
şi să nu mai îmi fie teamă
să nu mai am îndoieli
să nu mai fiu geloasă
să cred în promisiuni
şi în mine
şi în ei
şi să iubesc
mereu
Mai sunt si zile în care totul pare pe dos, zile în care încerci să-ti păstrezi echilibrul, să nu renunti si să speri că totul se va schimba. Din când în când îmi calc visele si sperantele în picioare, realizez că sunt prea naivă, prea visătoare, prea sensibilă. Unde mă va duce toată sensibilitatea asta? Unde voi ajunge dacă tot iert, uit, trec peste, găsesc scuze patetice si zâmbesc din nou prietenos?
Sunt momente în care mă simt prea obosită, prea amăgită, prea slabă. Momente în care parcă cineva mi-a furat tot ce aveam mai frumos si mai de pret, zâmbetul, optimismul, puterea de a merge înainte.
Sunt un om, stiu că nu este o scuză dar deseori simt nevoia de a mă ascunde de ceilalti, de a sta de vorbă cu imaginea mea în singurătate, de a-mi asculta sufletul, de a-mi întelege purtările.
Sunt un om, am nevoie de îmbrătisări. Poftesc la iubire, la sinceritate, la omenie, la iertare. Mă hrănesc cu promisiuni si realizez peste noapte că am stomacul gol. Beau vorbe si îmi este sete.
Sunt un om, am trăit trecutul si mă îndrept către viitor. În timp am învătat să-mi iubesc prezentul, să-l savurez ca pe o bomboană primită cadou, să-l schimb după placul meu, să lupt pentru ce-mi doresc. Mai sunt si zile în care n-am chef, în care am nevoie de liniste si multe îmbrătisări.
—  Deny Drogzz