visam

Am o oboseala in mine, zici c-am cumparat-o in rate și plătesc taxe in plus pentru un zâmbet ascuns. Și am impresia ca e bine, dar vine noapte peste mine și simt un gol surd, undeva in piept, unde mi-e frica sa privesc. Și dacă as putea, m-as ascunde in zorii zilei, dar am o slăbiciune pentru întunericul de-afara și stelele alea sparte, care veghează suflete ascunse in mare.
Așa ca-mi ascund capul sub perna și înghit o lacrima rebela, pentru ca la finalul zilei, sunt același ca și ieri, ca și-n dimineața dinainte, in care visam iasomie și-o aroma calda, de ceai cu menta făcut in grapa.
Și am o datorie, un zâmbet smuls de pe buze și-o promisiune de care as vrea sa ma țin, intr-una din zilele astea senine. Dar e doar o ora târzie și mi se pare prea devreme pentru gândurile astea stinghere și poate prea târziu, pentru a lipi ceva ce s-a spart de mult, într-un alt timp, intr-o alta noapte uitată demult.
—  19augustanonimat
9 Februarie 2017, 9:09pm
Mă întreb ce am și n-am.. niciun răspuns
Unde am ajuns?
Moralu’-i la pământ, eu visam s-ajung sus..
Am construit ziduri ca să-i sparg cu capul
Cand intru în depresie e cel mai prost cadru..
—  Dred- bătăile inimii
Părinții au rămas la aceeași mentalitate, care era în tinerețea lor.. Ei nu știu că acum sunt alte vremuri, iar vremurile de atunci s-au dus..
M-am săturat să aud : „ Eu la vârsta ta munceam“.. , „Eu pe vremea mea, ieșeam cu prieteni“ .. „Eu la vârsta ta aveam visuri“ .. „Eu la vârsta ta visam să fac bani“..
Sincer să fiu nu-mi pasă, fiindcă oamenii se schimbă, la fel cum s-au schimbat și vremurile..
•Nu-mi place să ies cu „prieteni“ .. și știi de ce? Pentru că atunci când am fost internat în spital, nu i-a păsat nimănui de mine.. Așa că prefer să îmi pierd timpul pe Tumblr..
•Cât despre muncă, dragi părinți, lucrez din greu să-mi fac o mică afacere, de asta stau și lucrez ore în șir pe computer .. din care să câștig un venit bun, ca să mă întrețin.. Dar va interesat vreodată? Nu cred! Ați rămas la aceeași mentalitate, pe care o aveați acum câțiva ani..
•Cât despre visuri, părinții mei dragi, încă trag din greu să mi-l împlinesc..
•Iar venind vorba de bani.. nu vreau să fiu bogat, ci prefer să câștig cât trebuie, să câștig cât să-mi întrețin viitoarea familie pe care o voi avea peste câțiva ani..
•Și venind vorba de dragoste/iubire sau relații amoroase .. nu vă faceți griji, nu am să mor singur..
Nu vă mai gândiți voi în locul nostru, vremea voastră a trecut, acum e rândul nostru..
—  Un Băiat Sentimental (un-băiat-sentimental.tumblr.com)
A Dor É Nossa

e o corpo teu
poderia ter sido o meu
o nosso
ou o dela
foram trinta homens
que não se comparam nem a feras

irmã
eu queria poder te abraçar
suas lágrimas enxugar
e um sorriso seu arrancar

irmã
lhe desejo a força
que eu não sei se teria
para o mundo enfrentar

teu choro
não é só seu
ele também é meu
e de todas nós

irmã
não se cale
mostre sua voz

sobreviver é difícil:
as cenas
o julgamento
os questionamentos
a imaginária culpa
os moralismo e juízos de conduta

mas todas nós estamos ao seu lado
mulheres unidas
que visam a destruição do patriarcado

#NãoACulturaDoEstupro #ACulpaNuncaÉDaVítima
#Sororidade

Astazi m-a intrebat ce ochi imi plac… Primul meu gand a fost sa-i spun ca imi plac ochii albastri, acei ochi profunzi in care poti sa vezi tot cerul si care iti dau senzatia ca e vara si in luna ianuarie. Acei ochi in care am vrut de atatea ori sa ma pierd ca intr-un labirint, cei pe care ii visam si noaptea, la care puteam visa cu ochii deschisi in fiecare moment al zilei. I-as fi spus asta, dar as fi mintit. Ochii albasti te fac sa uiti de celelalte calitati ale persoanei. Si te fac sa uiti de tine. Te prind si te fac sa iti uiti inima acolo. Ochii albastri sunt … egoisti.
As fi putut sa-i spun ca imi plac ochii caprui, acei ochi misteriosi care iti starnesc curiozitatea, care te fac sa cauti ce se ascunde in spatele lor. Este privirea care te dezarmeaza, care iti intra si in vene si te lasa fara cuvinte. Si te fac sa visezi la acea siguranta, incredere in sine si putere pe care ti-o ofera. Sunt frumosi, sunt superbi, dar imi e frica de ei. In mister se ascund secrete. Prea multa putere creeaza monstri, imi este frica de monstri, imi este frica de ochii caprui.
Apoi m-am gandit sa-I spun despre ochii verzi, acei ochi atat de primavaratici, inocenti si puri care iti amintesc de copilarie. Privirea lor nu poate ascunde secrete, este sincera si plina de bunatate, desface lacatul oricarei inimi ferecate si sadeste caldura in plina iarna a sufletului. Dar unde e maturitatea, stabilitatea cand ma uit in ei? Cum ma pot baza pe ceva ce are nevoie de stabilitate? Mi s-a intamplat sa vad cum inocenta se transforma in imaturitate.
Pana la urma, raspunsul a fost simplu. Imi plac ochii in care pot vedea cerul, sensibilitatea, misterul, profunzimea, dar si inocenta. Fara sa imi fie frica de secrete, de incertitudine, de necunoscut. Iubesc ochii in care pot sa ma pierd, regasindu-ma. Imi plac ochii la care nu doar visez, ci pe cei care ma privesc si… ma vad. Pe mine, asa cum sunt. Imi plac ochii tai…
15 a 6-a, 98 orice as face n-am sa pot uita
Ziua in care tu ai aparut in viata mea
Imi spuneam deja sigur e ea
La cat e de frumoasa
Dar, nu gandeam nici cum
Ca voi puteam avea vre-o sansa
Tin minte si acum
Primele mele cuvinte rostite printre
Emotii pe nisipul fierbinte
Cum ne plimbam si simteam
Ca parca ne stim de-o viata
Dar cu cat vorbeam mai mult
Cu-atat tu ma bagai in ceata
Nu credeam,
Ca poti fi atat de diferita, fata de celelalte
Si ma gandeam clipa de clipa oare,
Daca-s putea, cum sa fac si fie a mea
Plangeam singur gandindu-ma ca nu te pot avea
Tu ma placeai mult, dar inima mea simtea,
Ca nu pot fi acela, tu-ti dorea p'altcineva
Eram prea mic atunci sa te inteleg
Sau sa inteleg ce simteam
Nici macare nu mai stiam
Ce sa cred, c-am zis “plec”
Dar nu putema uita privirea ta si ma-ntrebam,
Cumde poate fi soarta asa de rea,
Erai deja inchisa in inima mea
Si atunci mintea mea statea numai la inima mea,
Doar un CUVANT!
Niciodata nu as fi crezut,
Ca voi putea iubi pe cineva atat de mult
Pana cand, te-am cunoscut pe tine
Iubirea pentru mine
A fost, Doar un CUVANT
[… doar un cuvant…]
A trecut un an apoi si ne-am vazut din nou
Eram nebun dupa ea, dar ma purtam ca un bou,
Eram ranit in orgoliu si incercam sa ma razbun
Imi ziceam in sinea mea, ce hmm… e randu ei acum
Dar ea, cand a venit, credea, spera
Ca voi mai vrea sa fiu a ei
Si ca ea va fi a mea,
N-am stiut, n-am crezut
Aveam de demonstrat
Ca m-am schimbat
Eram inca pustan
Dar ma credeam barbat
Injuram, ma purtam ciudat
Eram beat in ziua in care m-am trezit
Si am vazut ca a plecat, ce-am facut?
De ce m-am prefacut atat?
A plecat crezand ca sunt lafel ca toti ceialalti
Defapt, n-am apucat, sa-i spun ce simt atunci, pacat
Restul vacantei de vara am stata lafel de suparat
In acea toamna intram la liceu
Mare derbedeu
Bagam alcool si iarba la greu
Dar ma gandeam la mereu
C-o vazuse de curant la festivalul berii
N-am scos nici un cuvant si s-a pierdut in linistea serii
Am fost rece, lafel ca bera de rece
Inima mi se rupea, mintea-m spunea las-o sa plece.
Incepuse-m sa pierd nopti [… sa pierd nopti]
Timpul a trecut din nou mai greu si mai apasator
Deja faceam bani si ma gandeam la viitor
Erau, 2 ani de cand nu te mai vazusem
Si 3 ani de cand incepusem
Sa pierd nopti printre golani
Simteam ca tre’ sa ma schimb dar nu puteam, nu stiam
Stateam cu alte femei in pat si tot la tina ma gandeam
Insa nu mai speram, imi spuneam ca vreau sa vad ce mai faci
Atat credeam ca-o sa pot trece peste acel cuvant
Un gand mi-a trebuit, o visam maritata
Si mi-am zis ca orice-ar fi, tre’ sa te mai vad odata
Am luat o poza pastrata de demult
Te-am privit, am zambit, m-am gandit,
Cat am fost de tampit
N-aveam chiar nimic de pierdut
Si-acum, ma gandesc cat timp mi-a trebuit
Sa imi fac curaj ca sa te sun
Da’ te-am sunat, intr-un finam mi-am zis ce putea sa fie
Te-ai bucurat, dar te simteai vorbind c-o stafie
Si mie imi era teama ca poate si tu te-ai schimbat
Nu mai eram acel copil intelesesem defapt
Ce e rau si bine, ce are lume cu mine
Si de ce te-am iubit tot timpul pe tine,
Tu stiai prea bine
Ne-am intalnit a doua zi si ne-am plimbat prin Cismigiu
Vorbind despre tot ce a fost pana tarziu
Si-au mai trecut de-atunci 3 ani, multumesc ca-i venit,
Am trecut prin multe, dar nimic nu ne-a mai despartit
In timp, ti-am gasit in suflet scris, numele meu
Numele tau pe-al meu era demult, dar o stiam doar eu
Acum am renuntat, sa mint stii bine tot ce simt
Ca (? trupuri?) impreuna vom ramane pana la sfarsit
De mic copil te-am iubit, acum te am langa mine,
Cele mai frumoase cuvinte
Nu pot exprima ceea ce simt pentru tine
Pentru ca, niciodata nu as fi crezut,
Ca voi putea iubi pe cineva atat de mult

anonymous asked:

Nimic în viaţa reală nu se întâmplă după cum visam noaptea când nu putem să dormim. Nimic nu vă fi că acel vis frumos. Nu are rost să ne prefacem că totul vă fi bine dacă ştim cu adevărat că nu.

Visele frumoase iti dau speranta. Si speranta moare ultima.

anonymous asked:

As kai skaitau knyga, visada issirasau citatas ar kazkokias patikusias eilutes. Tai dabar vartau ta savo knygute su tom citatom ir tom eilutem, ir radau tokia: "Būna valandų šiame mieste, kai, be savo maišto, aš daugiau nieko nejaučiu". Nu ir visiskai apie tave pagalvojau, kad kazkaip turbut galetum relatint, nors net nepazistu taves. Beje, knyga - Camus "Maras".

is tiesu toj knygoj labai daug geru minciu yra, ypac visame reikale iki ziurkiu mirties. aciu uz citata :)