verii

Esti o bataie
de cap placuta,
mult prea vioaie
deloc tacuta.
Esti o ploaie
revigoranta
in timpul verii
deloc alarmanta
in tabloul serii.
Esti mirosul de cafea
dimineata
cand e grea
trezirea
cand reveria
ma poarta-n pat.
Esti primul fum
dintr-o tigara
cand e mult prea ger afara
si eu sunt nebun.
Esti ca prima zapada
din an
ce o privesc de la geam
dar mi-e teama sa
o ating,
caci e atat de minunata
dar
in contact cu palma mea
s-ar topi.
Esti da si nu
esti un sentiment
sublim
nici nu stiu cum sa exprim
senzatia de tine…
dar clar imi face bine.
—  Eu-Perfecta pentru mine @splendidocaos
Draga vechi prieten,
Nu cred ca iti mai amintesti de mine,nu ai cum,a trecut mult timp de atunci.Era sfarsitul verii,atunci cand ti-am vazut ochii pentru ultima data si nici acum nu reusesc sa realizez cum de am putut sa te privesc in felul acela,fara sa simt ca era pentru ultima oara.Aveai un zambet larg,amandoi il aveam,dar cum am mai spus au trecut cativa ani de atunci.Cred ca am trecut de cateva ori unul pe langa altul,in ultii ani,dar niciodata nu m-am oprit ca sa vad daca esti chiar tu,desii de cateva ori am intors capul.pentru mult timp,de fiecare data cand un om ma intreba despre cel mai bun prieten gandul imi fugea la tine,chiar daca tu nu mai erai in locul acesta.E ciudat cum trec anii,cum de o prietenie din trecut poate sa fie la fel de vie si in prezent.Inca ma gandesc la tine,la jocurile noastre de odinioara,la noptile in care dormeam afara si la “comoara noastra" pe care am ascuns-o in curtea din spatele casei bunicii.
Nu stiu de ce iti scriu toate acestea,tocmai acum.S-ar putea sa ma fi maturizat,sau poate doar am realizat ca viata e prea scurta pentru a nu spune ceea ce simti.E ciudat,nu-i asa?Eu vorbesc despre timp,despre cat de important e sa spui ceea ce simti,eu care faceam intotdeauna opusul.Cum am spus,am trecut prin niste povesti in ultimul timp,povesti care m-au facut sa inteleg un lucru.E prea putin timp pentru a recastiga anii pe care i-ai pierdut,dar nu si pentru a retraii o amintire.Astern aceste randuri cu gandul ca peste cativa ani vor fi amintirea care va face un suflet sa zambeasca.
O prietenie nu se uita si vreau sa imi cer iertare ca nu te-am cautat in multime,in momentul in care am crescut.Acei cativa ani,pe care i-am trait cu tine,au fost fundatia mea,prima amintire reala la care ma pot intoarce.Sper doar ca din cand in cand mintea sa iti fi zburat si la mine,cel putin cat o sclipire de pleope.Nu te-am uitat niciodata,nu stiu daca as mai fi eu daca as face-o.Sper ca ai o viata frumoasa si ca ti-ai pastrat zambetul de odinioara.
Mereu cu drag,
Bo!
#SCRISORILE LUI BO
—  19augustanonimat

Ultimele seri de august sunt cele care dau sens verii. Atunci iti dai seama ca, chiar daca ai plâns de multe ori lunile astea si chiar daca a fost atât de cald încât nu puteai respira si chiar daca erai muscata aproape peste tot de țânțari, vara e frumoasa, frate!

Banii nu cumpără inimi.

Totul a început acum doi ani, într-o conversație pe Facebook, dintr-o prostie.

Eu m-am apropiat de el, eram mică şi naivă. Am vorbit o vreme și am aflat că locuim în același sat, nu îl mai văzusem niciodată dar simțeam ceva pentru el, într-un mod inexplicabil.

Într-o zi ne-am întâlnit, iar în momentul în care m-a condus acasă, m-a sărutat, a fost primul meu sărut.
Am pierdut legătura o vreme, deşi eu încă mă gândeam la el. Cu timpul am început să ieşim în acelși grup, chiar dacă diferenţa dintre noi era de patru ani, mă bucuram, mai tot timpul, să-l văd.

La sfârşitul verii, am încercat să avem o relaţie despre care să nu ştie nimeni, dar nu a rezistat. Am rupt legătura, asta până la începutul lunii, când am ieşit împreună dintr-o întâmplare . Am vorbit şi am decis să rămânem amici, cu toate că mi se rupea sufletul. Eram într o relaţie de 8 luni de zile şi începeam să nu  mă gândesc la el.

În acea vară ne-am apropiat foarte mult, el profitând mult de situaţia mea bună din punct de vedere financiar, iar eu fiind naivă, am crezut tot ce-mi spunea. Am fost ceva mai mult decât prieteni după despărţirea mea de băiatul respectiv care, după un an de relaţie, în momentul actual este împreună cu verişoara mea. 

Nu a durat foarte mult, deoarece am realizat că banii nu pot cumpăra inimile oamenilor și că nu are rost să mă ţin după o persoană aşa că el, nu merită dragostea mea. Am rupt orice apropiere şi am ales să îi fiu doar o cunoştinţă.

 Mereu o să aibă un loc în inima mea şi îi voi fi alături, pentru că datorită lui, sunt persoana puternică de astăzi, pentru că el m-a făcut să realizez cum e lumea cu adevărat şi m-a făcut să devin o persoană matură și demnă de admirat. Îi mai mulțumesc și pentru faptul că, dacă nu era el, poate acum nu găseam persoana minunată pe care  acum o am alături de mine, pe care o iubesc şi care mi-a arătat cu adevărat ce înseamnă să te simți apreciată pentru ceea ce eşti de fapt, protejată și iubită! 

Oamenii sunt transparenti,draga mea!
In ultimele nopti visele au zburat pe langa tine,de imbratisari straine nici nu mai aduc vorba si cum as putea sa iti vorbesc de zambete fierbinti atunci cand frigul verii ingheata fereastra?
Sunt ultimul om care iti spune asta,ultimul care a renuntat si s-a lasat purtat de noapte.Sunt ultimul om care a incetat sa spere,sa creada in vorbe si in sclipiri de pleoape.Sunt cel care a ramas pe loc cand toti au luat-o la goana.
Oamenii sunt transparenti,ca o apa de munte,ca o fereastra inchisa sau o bucata de sticla.Intotdeauna vei vedea prin ei,dar de putine ori vei reusii sa vezi ceea ce e in interiorul lor.Sa vezi toata durerea,toata emotia si iubirea pe care o poarta,totii demonii cu care se lupta si aripile rupte ale ingerilor la care au renuntat in noapte.
Am fost dezamagit de oameni si la randul meu am dezamagit pe altii.Am plecat cand ar fi trebuit sa raman si am calcat pe promisiuni.Am pierdut mai mult decat o floare si nu am reusit sa te inteleg pe tine,sa ma inteleg pe mine.Am ramas pe loc cand tu ai plecat si am incercat sa fac bine.Am ranit,am iubit si am uitat.
Cateodata pierzi tot si nu mai poti salva nici macar o amintire.Oamenii nu se sacrifica de dragul de a face bine,eu nu ma sacrific ca sa iti fie tie bine.Eu risc tot pentru ca nu mai am nimic la care sa ma intorc.
Am renuntat,m-am dat peste cap si am incercat sa fac in asa fel incat totul sa fie bine,dar nu am facut-o pentru tine.Am facut-o pentru ca gramul acela de bunatate,de alegere facuta ca la carte a fost tot ceea ce mi-a mai ramas.
A fost ultima imbratisare,ultimare sclipire de pleoape si ultimul sarut in noapte.Ploaua,iti doresc sa ma uiti cand e soare,dar sa iti amintesti de noi atunci cand afara e noapte.Iti doresc tot binele din lume si sper ca trecutul sa nu te mai raneasca vreodata.Sunt o amintire,pastreaza-ma asa si bucura-te de viata pe care o ai in fata ta.
Oamenii sunt transparenti,pe mine deja nu ma mai vezi.
—  19augustanonimat

Tehnologia nu a făcut lumea mai bună. Tehnologia a distrus generații. A distrus copilăria și gustul jocurilor care ne-au marcat, pe noi..cei care eram foarte mândrii având o pereche nouă de adidași, sau o minge mai bună ca a prietenului. A distrus lumea de-a binelea. Ok, ne-a făcut viața mai ușoară. Dar să fim serioși, oricât de “grea” era viața fără această tehnologie..Era mai frumoasă, mai colorată, și fără ajutorul programelor de editat. Era viață în adevăratul sens al cuvântului. Acum ce este..ce am devenit?! Am devenit niște roboți, pierduți într-o lume virtuală, obsedați de like-uri, de niște inculți care au devenit vedete dezbrăcându-se sau făcând chiar orice lucru pentru celebritate.. Din cauza tehnologiei (și nu spuneți că nu este așa, iar dacă o faceți, documentați-vă mai întâi), din cauza tehnologiei, nu mai avem anotimpuri..ninge în mijlocul verii, iar iarna (câteodată) sunt temperaturi de plajă. Tehnologia..pe care toți ne-o doream, vizionând filme/seriale S.F..gândindu-ne cât de frumoasă ar fii viața, cu ea.. Sincer, fără tehnologie, lumea era mai fericită, mai cultă. Lumea știa să comunice face to face..Acum, dacă pui o persoană de 12-13 ani să purtați o conversație “ca pe vremuri”, rămâi șocat..rămâi șocat văzând că nu poate lega două vorbe și în fracțiune de secundă îți lasă mesaj pe Facebook. Facebook-ul v-a stricat pe mulți. Nu ați știut să luați doar partea bună a lui, ați luat tot..Iar acest “tot”, v-a stricat complet.. În fine, oricât am încerca..noi, cei care știm ce este o viață fără toate aceste lucruri..oricât am încerca să facem ceva pentru a vă aduce pe calea bună, nu avem vreo șansă.. Nu am spus toate aceste lucruri pentru că sunt frustrat sau mai știu ce puteți spune. Spun doar pentru a vă deschide ochii pentru o clipă, să vedeți cu gândul, cum era lumea odată. Și asta nu a fost acum sute de ani..a fost acum maxim 10 ani.. O seară plăcută vă urez !

- Tu ai ales să te îndrăgosteşti de el.
- Nu, eu nu am ales nimic. Să-ţi spun cum a fost. Era sfârşitul verii. Urma să fie o toamnă lungă şi atunci l-am întâlnit, aparent întâmplător. Doar aparent, sigur a fost mâna destinului. Să-l văd, să mă pierd în ochii lui şi să mă îndrăgostesc nebuneşte. A apărut în viaţa mea ca un val, şi oricât mă împotriveam să ajung înapoi la mal, curenţii mă trăgeau în larg tot mai tare. Credeam că marea mă poartă pe valurile ei, dar ştii cum e.. În final toate valurile ajung să se spargă în stânci. Aşa a fost şi cu iubirea noastră. Nu mi-am imaginat că se va spulbera ca un val, speram că plutesc mereu, în apa-i tulbure sau calmă, dar m-a înnecat.
—  Tassya R. ( devoratoare-de-suflete )
Fiecare zi e la fel:Vrei sa pleci cat mai departe de locul in care te aflii acuma,dar nu ai unde si nici cum;vrei sa zbieri in gura mare ceea ce te doare,dar ceva te face sa tii totul in tine…
Esti trist,epuizat,mahnit si ranit,dar persoanele din jurul tau nu
isi dau seama de asta deoarece te prezinti in fata lor cu un zambet larg si fals,iar atunci cand unul din ei isi da seama ca nu mai ai zambetul acela pe chip le spui ca esti obosit si ai nevoie de somn,spui asta atunci cand stii bine ca ceea ce ai nevoie e un pic de fericire.
Fiecare zi e la fel:Te uiti in oglinda,nu recunosti reflectia persoanei din ea,scuturi din cap si iti promiti ca maine te vei trezii fericit si vei avea o zi linistita si calda la fel ca si soarele in timpul verii,dar dimineata urmatoare te trezesti si o iei de la inceput,ca si cum fiecare molecula din corpul tau este prins intr-o monotonie fara sfarsit.
Fiecare zi e la fel…
—  19augustanonimat
Ca o tigara pentru un fumator. Ca ultima picatura de rom pentru un alcoolic. Ca ultimul gram de cocaina pentru un drogodependent. Esti slabiciunea mea. Esti precum diminetile de iarna la soare, precum briza verii. Esti placerea de a atinge pamantul cu picioarele desculte sau partea cea rece a patului pe timp de vara. Esti tot bunul si tot raul. Esti tot ce imi face bine si rau in acelasi timp. Esti tot ce vreau si tot ce nu vreau. Esti tot ce imi scapa simturilor. Esti exact ce iubesc.