un moment

(à 16 ans, un garçon face à une fille qui vient de lui adresser la parole)

À cet instant de la rencontre, fort de toute la romance dont j’avais assimilé les mécanismes à la lecture de nombre de romans de gare, j’envisageai une réponse construite, efficace et propre à entretenir une opération de séduction dont je ne connaissais pas encore bien les termes, sans savoir qu’à cette même période de développement personnel, la femme avait déjà quitté la période d’adolescence et, armée de son expérience modérément avancée, entretenait des rapports à la gringue plus matures qu’ils ne le seraient chez l’homme avant un moment assez long. J’avais les pieds englués dans une pâte cérébrale informe, inapte à édifier une formule passionnée, persuadé du fait que la drague n’était autre chose qu’un jeu de gestes et de langage de niveau bac+6, une suite d’opérations à la cadence millimétrée permettant d’entrer dans le cerveau du partenaire pour y disséminer un désir réciproque tout à la fois impérieux et consentant. J’allai ainsi, les synapses obstruées d’indécision, la tête la première dans un mur dont je construisais moi-même les parois du matériau le plus solide de la jeunesse amoureuse : la panique.

Dans ma classe, il y a une fille qui a pleuré et une autre fille dans ma classe a dit : J'ai raté un moment rigolo tu aurais dû la filmer pour moi.

Ah ouais. Ah ouais. C'est quoi ça.
Ah ouais. Ah. Ok. L'humain me dégoûte. Depuis quand c'est drôle quelqu'un qui pleure. Ah. Ouais.

FYI re: me and reading Stranger than Fanfiction…

So I have been looking forward to reading this book, originally with a bit of trepidation, now less so, since Chris announced it. I am fannishly interested in Chris’ own meta on fame and fandom in his own words, though in a fictionalized context. A lot of us have sensed his diplomatic ambivalence for a long time, and this is a chance for him to be far less diplomatic.

I do plan to blog about it and to post quotes where Chris is commenting on a Glee or fame related experience. I think I have a good sense of what is real versus what is heightened reality or fictionalized…but you will have to decide for yourselves.

I am going to try not to rush through it and also there is real life but for whoever doesn’t want spoilers, I will tag with stff spoilers. 

Now I”m at work but I do plan to read every un-busy moment I have…so here we go.

I don’t know what was more embarrassing

1. The fact Donald Trump, even for his inaugural address, showed, at best, a sixth grade mastery of the English language - using words with no more than two syllables and making no attempt to use segues or transition between ideas so that his speech had no flow whatsoever, like his ideas about space travel were immediately followed by ideas about race, but like with no linguistic divider so it was like “we are standing at a new age of space exploration and eradicating diseases. And as our soldiers tells us, doesn’t matter if you’re black, brown, or white - we all bleed the same red blood of patriotism.” It was THAT choppy. It made no sense, none of it meshed because it was a word salad without that was clearly made by someone with the inability to properly create a coherent train of thought.

2. Him waiting to hear roaring applause and getting… *crickets*

3. His fucking Kim Jong-un moment where he tries to start a chant by loudly exclaiming “America first” twice and then sadly realizing no one is joining in and stops.

4. Orrrrrr the fact it started raining as soon as he started walking up to the podium, as if god himself were weeping. Lmao…. we’re really all gonna die.

Ok so I watched Voltron in the French dub and...

The famous “I cradled you in my arms” moment is even gayer, just wow.

In the dub he says litteraly “C’était un moment très intense! Je te berçais tendrement dans mes bras!” 

which can be translated to “It was a very intense moment! I rocked/cradled you tenderly in my arms!”

I love the dub now.

Mais le problème, c'est que je suis trop nostalgique. A peine un mot, une lettre, une musique, une odeur, un endroit me ramène à un moment que je regrette tellement.
—  @texthuman sur Instagram
Vine un moment în care nu-ți mai este teamă că vei putea fi rănit . Ti-e teama doar ca să nu rănești un alt suflet
—  ochialbastri15

Eram odată în parc pe-o bancă, așteptând ca timpul să treacă și la un moment dat vine un ‘om al străzii’,
nu știu cum altfel să-i zic ca să înțelegeți voi. În fine, vine, salută și se pune jos pe bancă, alături de mine.
Ca orice adolescent, voiam să mă ridic și să plec, dar bătrânul îmi zice ‘dacă te deranjează, plec eu’, și de rușine îi zic că nu, nu e nevoie.
După câteva fumuri trase din țigare mă întreabă dacă am să-i dau și lui una..scot pachetul, îi dau, la urmă îmi mulțumește…
mai trag două fumuri din țigare şi-o arunc. Dau să mă ridic..dar cum mă înclin, îmi spune ceva, nu înțeleg şi-l pun să repete.

“Eu; poftim?

El; Am zis că mă numesc Marcel.

Eu; Ionuț, încântat.

El; câți ani ai, Ionuț ?

Eu; douăzeci.

El; Ionuț, când mă vezi așa, ce impresie Îți dau că am făcut în viață?

Eu; nu știu..
Mă așez înapoi pe bancă.

El; tinere, n-am fost toată viața un om al străzii..am făcut multe la viața mea..Și cu ce m-am ales?!
începe să râdă isteric

Eu; păi și cum ați ajuns în halul ăsta?

El; ai timp să-ți povestesc ?

Eu; desigur.

El; păi cum să încep?..Tu crezi în iubire ?

Eu; da..În mare parte.

El; tinere draga, eu am avut soția bolnavă de cancer..n-am avut bani de spital, medicamente sau să o plimb prin nu știu ce țări, la nu știu ce doctori..Am vândut casa până la urmă, am zis ca ea să fie sănătoasă..ne vom lua cu chirie, suntem doar noi doi..ne vom descurca. Am băgat o parte de bani în 4 luni ce am stat cu chirie și restul în spitale, plecări, medicamente, doctori, etc. Unde am fost, n-au reușit să facă nimic..cancerul se răspândise de la sân în tot corpul.. La un moment dat, s-a dus fără a îi spune cât de mult o iubesc. (Atunci începuse să plângă).

Eu; Îmi pare foarte rău..

El; să nu îți pară, nu-i vina ta..
El; Știi, tinere? Nu îmi pare rău că am ajuns în halul ăsta, nu Îmi pare rău pentru ce am făcut.. Dacă ar fi nevoie să o mai fac o dată, as mai face-o, crede-mă..

Eu; Sunteți un om minunat..Îmi pare bine că v-am cunoscut.(Mai că mă bufnise plânsul, nu știam cum să mă retrag mai repede).

El; Tinere, dacă ai ocazia să iubești, iubește cu tot ce ești tu..n-ai două vieți, una singură..nu iți bate joc de ea.

Eu; Voi ține cont de sfatul dumneavoastră.

El; Nu iți bate niciodată joc de ‘omul străzii’, nu știi prin ce a trecut el, când alții erau cu familia lor.

Eu; Vă promit că nu se va întâmpla.

El; Îmi pare bine, tinere, că mi-ai mai calmat singuratatea.

Eu; *dau să scot bani din buzunar, aveam doar 10 lei la mine. îi dau banii și țigările*.

El; nu pot accepta, tinere, imi pare rau. Mă descurc de minune..cu banii ăia îi poți lua o floare prietenei tale. Mulțumesc din suflet că ai fost astă seară în parc pe această bancă.

Eu; Eu vă mulțumesc. Aveți grijă, vă rog.

Așa s-a încheiat o discuție cu un ’'om al străzii”. Nu vă bateți joc de ei, dacă ii vedeți jos..ridicați-i! Arătați că voi chiar sunteți oameni!
“Iubiți astăzi ca și cum mâine ați muri!”

—  idiot-cu-sentimente.tumblr.com & Amintirea-lui-nu-moare-niciodata.tumblr.com
  • Someone: Say something in French!
  • Me: Mais, vous savez, moi je ne crois pas qu'il y ait de bonne ou de mauvaise situation. Moi, si je devais résumer ma vie aujourd'hui avec vous, je dirais que c'est d'abord des rencontres, des gens qui m'ont tendu la main, peut-être à un moment où je ne pouvais pas, où j'étais seul chez moi. Et c'est assez curieux de se dire que les hasards, les rencontres forgent une destinée... Parce que quand on a le goût de la chose, quand on a le goût de la chose bien faite, le beau geste, parfois on ne trouve pas l'interlocuteur en face, je dirais, le miroir qui vous aide à avancer. Alors ce n'est pas mon cas, comme je le disais là, puisque moi au contraire, j'ai pu ; et je dis merci à la vie, je lui dis merci, je chante la vie, je danse la vie... Je ne suis qu'amour ! Et finalement, quand beaucoup de gens aujourd'hui me disent "Mais comment fais-tu pour avoir cette humanité ?", eh ben je leur réponds très simplement, je leur dis que c'est ce goût de l'amour, ce goût donc qui m'a poussé aujourd'hui à entreprendre une construction mécanique, mais demain, qui sait, peut-être seulement à me mettre au service de la communauté, à faire le don, le don de soi.
De ce să fiu fericită? Mereu mă întreb asta și nu găsesc răspuns. Toți spun: o viață ai, trăiește-o fericită. Pentru ce să fiu fericită? Pentru persoanele care azi sunt lângă tine și mâine nu? Care apar în viața ta, te fac fericit, apoi pleacă? Acele persoane în care îți pui toată încrederea, iar la final te dezamăgesc? La un moment dat, ajungi să-ți fie frică să mai întâlnești pe cineva, deoarece vei fi trist și dezamăgit din nou. Nimeni nu merită nimic. Toți vor câte ceva de la tine, iar când  dai de necaz, sunt alături de tine doar pe moment, iar în următoarea zi dispar cu toți. Da, regret. Regret că sunt genul care pune suflet repede. Regret că n-am știut să renunț când a trebuit. Regret că am iertat prea multe, unor persoane care nu meritau nici o a doua șansă. Regret că mi-am pierdut mult timp, cu oameni de nimic. Regret că am făcut persoane să sufere, fără să vreau asta. Regret că am lăsat să mi se facă rău. Regret multe, dar ce rost mai au regretele? Am obosit să mă ridic la nivelul așteptărilor tuturor, fiind ignorată tot timpul și fiind observată când au nevoie de ceva. Am obosit de ceva timp. Îți pot spune sincer că m-am schimbat. Pardon, am fost schimbată. Toate dezamăgirile astea, toate problemele, toți prieteni falși care doar se prefăceau că-mi vor binele, toate aceste persoane care au ales să plece din viața mea, m-au schimbat. Nu știu încă dacă e o schimbare în bine sau în rău. M-au făcut să cred că nimănui nu-i pasă de problemele tale cu adevărat. Să fim serioși…cine ar ține lângă el o persoană tristă? Vă zic eu:NIMENI. Dacă nu ești fericită, pentru ei nu exiști. Trebuie să mă ascund după o mască. Oricum nimeni nu s-ar chinui să mă înțeleagă :).