uita*

Să mă ierţi, mamă!

Sunt bine, mamă! Astăzi n-am reușit să mă trezesc pentru a merge la școală. Simt o durere apăsătoare în piept. Toate persoanele pe care le-am iubit, s-au dus.. le-am pierdut, mamă! Dorm din ce în ce mai mult, mănânc din ce în ce mai puţin. Zâmbesc.. zâmbesc, iar tu crezi că sunt bine, mamă.. Nu mai pot ieși cu prietenii, nu mai pot ţine ascuns tot ce simt, mă crezi? Probabil când vei citi asta eu nu voi mai fi. Mamă, știu că ţi-am făcut rău. Te rog să ai grijă de sora mea mai mică. Chiar dacă ne certam des, ei îi va fi cel mai greu. Să ai grijă de ea, mamă. Să îi fii alături, s-o asculţi, să nu te dezamăgească și ea cum am făcut-o eu. Să nu ajungă ca mine! Știu că dorinţa oricărei mame e să-și vadă fata mireasă. Mamă, e momentul. Voi fi frumoasă, într-o rochie așa cum de mică îmi doream. Voi fi mireasă, într-un sicriu alb și înconjurată de flori. Acele lacrimi aș fi vrut să fie de fericire, dar iartă-mă! Cine ar fi crezut că acea fată puternică, ar putea ajunge în halul ăsta? Nimeni.. pentru că pe nimeni n-a interesat suficient de mult. Aveţi grijă de voi, iar ploile ce vor veni, să-ţi amintească mine, mamă. Le trimit să vă șteargă lacrimile și durerea. Fiţi puternici cum eu n-am mai reușit să fiu. #Lori

Nu te mai am..

Povestea noastră e ca o carte, iubitule. Atâtea întâlniri, sute de amintiri, atâtea locuri în care ne-am întâlnit și mi-ai mai întipărit câte o amintire de neuitat. Plus acele certuri. Certuri din gelozie, din iubire. Fără ţipete, fără cuvinte urâte, doar orgoliu.. mult orgoliu. Și mai erau acele nopţi în care adormeam la pieptul tău, nopţi în care îmi șopteai că mă iubești, nopţi minunate care ne-au costat prea mult suflet. Am rămas amândoi cu inimile secate de dragoste, încercând să uităm promisiunile făcute, să uităm că ne e dor.. un dor mult prea chinuitor pentru două suflete atât de tinere. Am încercat să uităm totul, iubitule, tu prin pofte trupești și prin nopţi pierdute cu persoane nepotrivite a căror amintiri acum îţi provoacă dezgust, iar eu în felul meu, distrându-mă, arătând acea fericire exterioară și o nepăsare atât de dureroasă pentru tine. Ce ne-am făcut unul altuia, dragul meu? De ce a trebuit să suferim atât, să ne chinuim cu învinuiri și regrete, pentru a ajunge să descoperim adevărul pe care deja îl știam? Ne iubim, sufletul meu. Cu o iubire ce nu poate muri, o iubire ce nu ne-o poate fura nimeni. Chiar dacă pentru noi nu mai există viitor, chiar dacă destinul ne-a luat șansa la fericirea pe care o simţeam când ne aveam, chiar și așa, separaţi, ne iubim. Fiecare în alte braţe, cu altcineva de mână, dar cu un singur nume în suflet. Să ai grijă.. să ai grijă de tine până când o voi putea face eu. Te iubesc.. și știu că te iubesc cu aceeași iubire pe care în adâncul tău și tu mi-o porţi. #Lori

EA...

Ea nu e genul acela de fată care să își dorească să îi aduci Luna într-o mână și trandafiri în alta, ea nu o să îți zică “te iubesc” după câteva săptămâni, ea o să îți arate indiferență crudă, o să folosească “nu îmi pasă” ca pe o mască, o mască pe care o poartă doar ca să nu fie rănită din nou, pentru că, dacă te-ai uita în ochii ei ai vedea că inima îi este plină de “bandaje”. O să fie greu cu ea, nu o să îți spună chestii drăguțe când tu o să-i spui, e posibil să se supere din nimicuri și să fie o scorpie și tu să fii pus în situația în care o să te întrebi dacă merită să continui atunci când ea spune “nu îmi pasă”, dar ar trebui să o faci pentru că ea se topește de fiecare dată când tu îi spui cuvinte frumoase , când îi spui că o iubești, și moare câte puțin de fiecare dată când nu îi dai un semn de prețuire.

Nu am avut așa ceva, știi? Pentru ca nimeni nu a crezut in mine, nici măcar eu n-am făcut-o pentru o perioada de timp și dacă stau bine sa ma gândesc și acum ma îndoiesc de asta, ma suprapun peste greșeli și alte greșeli pana rămân cu nimic. Și de ce? Pentru ca așa sunt eu, ma îndoiesc mereu și rup totul in bucăți, atât de multe bucăți, încât nu le mai pot lipii la loc, nu le mai pot face sa arate cum au fost. Deci da, sunt nesigura și poate de aceea ma ascund tot timpul in spatele unui tupeu pe care nu îl inteleg, pe care nu îl mai pot controla și scoate din vene.
Așa ca îmi pare rău, nu știi cât îmi pare, dar nu vreau sa depind de sentimente, de nevoia aceea de a vorbi cu cineva și a uita de timp in brațele lui, pentru ca nu vreau sa ma întorc acolo, in groapa aceea in care ma aruncam cu capul înainte, doar pentru ca eram înnebunită de nevoia de afecțiune.
Și știu ca vrei sa fiu bine, sa am mai multă încredere, mai multă iubire in privire, dar nu o sa se întâmple, pentru ca am ajuns rău și răul asta nu va trece, nici azi, nici mâine, nicicând. Dar îți mulțumesc pentru grija, pentru zâmbetele furate și pentru ca ai vrut sa vezi ceva ce nu e in mine, ceva ce nu a fost nicicând, in niciun mod, in nicio noapte de august tarziu, in care te rugam să ma lași, cu totul, pentru totdeauna.
—  19augustanonimat
8 decembrie 2016, 5:03pm