tunet

Cerul a început să urle a gelozie asupra pământului cu ţipăt de fulger și suspin de tunet. A început să arunce lacrimi reci asupra lui, să-l îngheţe, să-l facă să sufere la fel ca acesta. De ce trebuia el să ducă povara stelelor, a aștrilor cerești, a dorințelor, a privirilor oamenilor? De ce? Oamenii fugeau de atingerea acestuia de apă, fugeau din calea îmbrăţișării de vânt, nu îi ascultau durerea, deși o explima într-un mod haotic, funest. De ce oamenii îi priveau splendoarea când era fericit și nu îi ascultau acum apostazia când e trist?….
—  Purgatoriul
Lasa putin de la tine si asculta bine, caci e acolo in noapte, un copil ascuns intr-o carte. O carte despre lume, cu o coperta spalata de-o lacrima calda, care s-a uscat pe-o bucata de inima desenata si-a preschimbat-o intr-un suflet de fata, crescut printre spinii de pe masa.
Si e un capitol acolo, printre sutele de pagini, peste care nu trece niciun tren, nicio masina veche, nicio urma de viitor, ci doar un trecut care nu vrea sa ramana singur si uitat in timp. 
Iara acele cateva foi sunt mazgalite cu carbune si-o pasta verde de pix, golit acuma pe urme. Si acea suflet de fata, care e prins in acea foaie arsa, nu poate sa calce peste trecutul care o lasa moarta, in zorii unei zile de toamna.
Dar viata asta, cateodata e dreapta si intr-o noapte cu ploaie si-o urma de gheata la fereastra, un tunet de zambete a rupt in sapte o foaie la intamplare. Si printre acele crapaturi a trecut un tren, un viitor nesigur de care s-a prins acea fata slaba, cu ochii de jar ascunsi sub o haina, iar acel trecut si-a gasit o jumatate, o alta bucata de timp trecut care plangea singur la capatul unui inceput.
Caci tot ce a fost a fost, iara ce vine e nesigur si trenul in care esti acum e plin cu muguri de brad si-o urma de lamaie, care iti aminteste sa te strambi si sa zambesti dimineata la soare, sau la picurii reci de ploaie.
— 

19augustanonimat

15 Aprilie 2017, 1:27 p.m

Uneori, recunosc, mă sperii când aud tunete puternice, și tot ce îmi doresc în acele momente este să mă ascund în două brațe la fel de puternice. Două brațe în care să uit de tot, să nu-mi mai fie teamă de nimic: nici de fulgere și tunete, nici de viață.
Alteori, însă, îmi place să alerg printre tunete și picături de ploaie. Să simt ploaia până la suflet și până la os. Să mă curețe de toate.
Dragul meu cer

„Ești atât de trist astăzi,dragul meu…
Cine te-a întunecat,cine te-a rănit?
Te ascunzi după o perdea groasă de ceață și lacrimi.
Plângi..arunci picături de ploaie în întreg văzduhul.
Tunetele tale,oh..urlii de durere…
Aș vrea să îți pot reda eu albastrul acela magic,albastrul tău din serile de vară.
Ești o furtună acum,un uragan de sentimente,un amalgam de trăiri ale tuturor.
Dac-ai putea să cobori puțin,sau dacă aș putea urca la tine..
Spune-mi,ce te neliniștește?Ce ți-a distrus fericirea?
Ești atât de trist astăzi,dragul meu…“
Mihaela C.-Dragul meu cer
31.01.2015
http://otipacu.tumblr.com

Urla sufletul in tăcere nu mai e plăcere a rămas doar durere amintiri si clipe grele vreau sa fie o revedere in cine pot avea încredere am cerut înțelegere dar parca toți is in trecere si urla sufletul se aud răgete pline de vise speranțe si regrete toate pierdute distruse nevăzute…
Inimi pe jos căzute în mi de bucatele rupte
Suflete suflete îți place sa auzi urlete?
E furtuna se aud tunete..
Unde estii cugete….
Schițez mereu zâmbete..
De tristețe
Via suflet pierdut suflet pierdut printre stele

Over Bjoergvin Graater Himmerik IV
Taake
Over Bjoergvin Graater Himmerik IV

Jeg føler henne når det er mørkt

For måneblink holder meg våken

Etter regnværskveld er intet tørt

Og fra tunet blender tåken

Morgenrøden visste jeg skulle blø

“Se mot døden se deg selv dø”

Dunkel parapsykedelia inni huset

Jeg hever blikket og jeg hever kruset

Tilstede mitt bud

Kulde mot hud

I stedlåst fasong

Er hun ikke hos gud

Uneori, recunosc, mă sperii când aud tunete puternice, și tot ce îmi doresc în acele momente este să mă ascund în două brațe la fel de puternice. Două brațe în care să uit de tot, să nu-mi mai fie teamă de nimic: nici de fulgere și tunete, nici de viață.
Alteori, însă, îmi place să alerg printre tunete și picături de ploaie. Să simt ploaia până la suflet și până la os. Să mă curețe de toate.
Na, ha mar fogamzasgatlo...

Volt ez a thread, hogy kinek a pasija fizet bele a dogamzasgatloba. Az enyem nem amugy, de annyira nem erdekel az a havi 1800 ft. Viszont most jovok a nogyogyasztol valamilyen fertozessel, kofizettem 20.000 forintot a vizsgalatra, es most megyekes kivaltom a gyogyszert es kremet mindkettonknek. Az evidens, hogy a sajatjat o fizeti, nem? Nem lehet tudni, hogy ki kapta el kitol,mert a doki szerint a fiuknal ha mar tunet van, az eleg sulyos. Kozben elore ideges vagyok, mert mittudomen, anyagiasnak tunok, dles mar ezen hergelem magam. Az kene, hogy lenyugodok a picsaba es megirom neki csak ugy hetkoznapiasan, hogy ennyi. Ja es persze emiatt melo sincs egy hetig. Fajo szivvel, de azt hiszem, egy het mulva az egesz napot egyutt toltom az idegesito vendeggel, kell a penz :-/ (na jo, nem hinnem, az egy nap nem fizet annyival jobban mint a fel)

Ja, a doki viszont nagyon kiraly, bar o is felszamitja a receptirast kulon. Viszont majd utanaolvasok, es ha kiraly a szuleseknel,maradok nala.
am cautat trecutul
 într-o ploaie;  
am cautat o amintire  
într-un fulger; 
am cautat un suspin
 într-un tunet;  
ca să caut, mai apoi, speranțe                              într-un  curcubeu;
—  zambete-trucate