tot ce vreau

Tot ce vreau acum este o îmbrățișare strânsă .. să mă ia cineva în brațe și să-mi alunge toată durerea din corp,sa simt cum toată ura din mine dispare..
—  ochialbaștri15
Chiar nu mai pot..Nu mai pot sa simt atata vina si durere..Nu mai pot sa zambesc ca sa arat ca sunt bine cand defapt nu sunt.
Nu mai pot minti ca mi-e bine. Nu mai pot, nu ma mai simt in stare de nimic. Tot ce vreau e sa mor, poate nu o sa mai doara..
Nici eu nu știu ce e cu mine… acum cred ca sunt bine și râd și sunt fericita și în momentul următor izbucnesc în lacrimi… nu știu cum am ajuns sa fiu asa, dar știu ca nu am vrut sa ajung în stadiul asta. Tot ce vreau e sa dorm și sa nu mai vad pe nimeni… am obosit…am obosit psihic nimeni nu vede… toți cred ca vreau atenție, dar în momentul asta, atenția este ultimul lucru pe care îl vreau….
Știu că sunt greu de iubit. În unele zile zâmbesc tot timpul, iar în alte zile tot ceea ce vreau e să fie liniște și să stau în pat toată ziua.
Uneori mă enervez din lucruri mici și nu voi vrea să vorbesc cu tine, iar în alte zile voi crede că ești cea mai perfectă persoană din întreaga lume.
Te rog nu renunța la mine. Știu că nu e ușor, dar orice ar fi mă voi întoarce la tine.
Oricat de ciudat ar suna….mereu ma intind seara pe iarba, privesc cerul si, ma gandesc la chestii care nu se vor intampla niciodata, chiar daca stiu ca acele lucruri nu se vor intampla, eu, tot sunt visatoare si imi fac mii de scenarii in cap si ma gandesc la cum ar fi daca toate visele mele, toate dorintele mele chiar ar deveni realitate.. Ar fi perfect! Dar, apoi, revin la realitate si imi amintesc ce suflet inghetat am care nu a primit niciodata iubire si, am ajuns sa tanjesc dupa o amarata de imbratisare si, la dracu…asta e tot ce am nevoie acum, vreau sa fie cineva aici, langa mine, sa ma stranga tare in brate, sa ma priveasca fix in ochi si.. sa vrea sa ne plimbam impreuna..
Dar, uneori chiar incep sa cred ca cer mult prea mult de nu se intampla asta…
As vrea sa am persoana aia care sa ramana langa mine si sa nu plece la fel ca toti, jur ca nu vreau nimic mai mult, si nu stiu de ce e atat de imposibil…..mi-am dat seama deja ca nu voi gasi niciodata persoana aia si intotdeauna o sa fiu un copil trist si singuratic cu sufletul pustiu si rece…
Si stii, chiar doare sa vrei sa te inteleaga cineva si nimeni sa n-o faca… si toti au promis ca nu vor pleca si au facut-o si, dupa ce pleaca, imi mai reproseaza si faptul ca eu am fost de vina.
M-am saturat sa adorm in fiecare noapte cu lacrimi in ochi. M-am saturat sa ma dezamageasca toata lumea..m-am saturat de tot….
Dar, poate ca eu merit doar sa sufar, poate ca nu merit nimic altceva, sunt doar un copilas visator.
"Şi te-am rugat să nu pleci fiindcă ai să-mi laşi răni pe veci.."

Deci, m-am gândit să îmi scriu şi eu povestea. Şi cum povestea fiecărui om este despre el, povestea mea este despre tine. Pentru că tu încă faci parte din mine chiar şi după atâta timp.
Totul a început într-o seară, pe la 1-2 când încercam să adorm. Atunci mi-ai dat tu mesaj, cum nu aveam somn am zis că nu strica puțină conversație. În momentul acela nu ştiam că tu vei ajunge iubirea vieții mele.
A doua zi am ieşit în oraş, țin minte şi acum că îmi tremurau picioarele de emoții, vocea îmi tremura şi nu ştiam ce să fac. Ajunsesem în parc, în ultima căbănuță, aveam câteva bomboane la mine aşa ca ți-am oferit una.. ai refuzat-o spunându-mi că vrei alt fel de bomboană.. nu ştiam că tu de fapt voiai să mă săruți.
A fost cel mai ciudat sărut din viața mea ever pentru că de la atâtea emoții nici nu ştiam ce să fac, încercam să par cât mai normală dar picioarele m-au dat de gol.
Ok, am stat ceva în parc apoi am decis să mergem acasă, habar nu aveam că noi ne țineam de mâna ca un cuplu deşi nu eram împreună.
Au mai trecut câteva zile de ieşiri d-astea în care deşi nu eram împreună tot ca un cuplu ne comportam.
Nici nu ai idee cât de fericită eram în prezența ta. Chiar dacă mai plângeam eu din orice căcat mic.. asta nu conta pentru că doar tu ştiai cum să mă împaci şi totul revenea la normal.
Fără să-mi dau seama au trecut câteva luni, țineam din ce în ce mai mult la tine şi credeam că nimic nu ne poate despărți.
Dar nu era aşa.. într-o seară te-am văzut cum te sărutai cu una.. am trecut pe lângă voi iar tu nici măcar nu ai observat. Cum era asta?
Ştiai doar cât de mult te iubeam chiar dacă nu ți-am spus-o niciodată, o făceam. Şi cu lacrimi în ochi ți-am spus că nu vreau să te pierd niciodată şi mi-ai spus să nu îmi fac griji că aşa va fi.
Hai să mori tu? Chiar aşa va fi? Atunci de ce acum eşti la dracu la peste 100km de mine? De ce eşti fericit cu alta şi noi nu am mai vorbit de un an? Nu te voi pierde niciodată nu? Mda.. în fine. Tot prima mea iubire rămâi. Chiar nu îmi pasă, tot ce vreau e să te mai văd o dată.