tinuta

Nu sunt un accesoriu ce-ti completeaza tinuta, sunt un suflet si vreau sa fiu tratata ca atare. M-am saturat sa-ti fiu ceasul ce te face sa arati bine dar pe care il arunci cand ajungi acasa si nu realizezi ca trece timpul tau.
One crazy day...

Dormea atat de profund incat nici macar nu si-a simtit slujnica, cand aceasta a intrat cu ibricul cu apa calda si cu caldarea de spalat dupa ea, tunand si fulgerand de parca ar fi avut pe urmele ei o armata de tatari fiorosi. Abia daca a schitat un sunet cand femeia a trantit ibricul pe masuta de toaleta, improscand cu apa in dreapta si in stanga, pana si pe rochia pe care stapana ei trebuia sa o poarte in acea dimineata. Era doar apa, gandi femeia absolut netulburata, continuandu-si ritualul cu aceeasi dedicare. In primele 5 minute de cand dadea buzna in camera, Freya avea bunul simt sa se ridice in capul oaselor si sa ii arunce un zambet somnoros, dar astazi parea ca se tine cu dintii de orice ar fi visat.

Rezolva problema, deschizand ferestrele mari si lasand aerul rece de tara, sa ii bata direct in ceafa dezgolita. Fata bombani niste cuvinte pe care ea, o femeie nascuta si crescuta si traita toata viata ei la tara nu avea de unde sa le stie. Copila aia umblase inca din fasa prin partile acelea la care slujitorii nici macar nu apucau sa viseze si era normal sa mai tranteasca cate o vorba pe care sa nu o inteleaga pe deplin, dar asta o facu sa insiste si mai mult. Oricat de mult ar fi iubit-o pe tanara ei stapana, erau lucruri pe care nu le accepta nici propriilor copii si toata lumea stia cat isi iubea progeniturile.

Freya isi acoperi ceafa cu una dintre pernele care stateau insirate in jurul ei. Noapte de noapte, se comporta ca o pisica, isi gasea cel mai neobisnuit mod de a dormi si se inconjura de perne moi, obiecte care ar fi trebuit sa stea pe sezlongul destinat lor. “Domnita, ati face bine sa va ridicati fundul slabanog dintre asternuturi daca nu vreti sa merg si sa il aduc pe fierar ca sa va trezeasca cu fierul incins.” Freya rase pe infundate si slujnica ii observa umerii cum se misca, astfel ca realiza ca tanara se trezise in cele din urma. “Buna dimineata, domnita!” facu slujnica, pentru a doua oara, ceva mai formal, la care Freya ii raspunse in sfarsit cu zambetul pe care il astepta inca de cand a intrat in odaia ei.

Se intinse auzind fiecare oscior cum paraie ca o crenguta tanara de brad si ridica mainile dupa slujnica. Femeia o prinse de ele si o trase afara din pat, cu grija totusi sa nu o nenoroceasca pe viata. Era mai slaba decat multe tinere din Scotia, chiar si decat cele care erau mult mai mici ca varsta si asa inaltuta incat abia daca ii putea ajunge la barbie, dar stia ca oasele ei ar fi necesitat o putere supraomeneasca pentru a fi foarte putin indoite. Nu stia cu ce se hranise mama lor pe timpul sarcinii dar Lady Beauchamp facuse niste fete frumoase si sanatoase si puternice ca niste cai din armata regala. Evita sa faca comparatia asta de fata cu oricine altcineva dar cu Freya si cu sora ei mai mica, Cassandra, isi permitea acest lucru.

Picioarele albe ca varul si subtiri ca niste prajini de batut merii, ii ramasera descoperite pentru ca panza moale a camasii de noapte i se rasuci pana la poale. Freya chicoti cand fundul gol aproape ca ii atinse podeaua rece, dar se redresa imediat, precum o pisicuta. Se apleca sa isi sarute slujnica pe obrazul brazdat de riduri adanci si se aseza la masuta de toaleta, pentru ritualul de dimineata. Urma sa isi treaca peria prin par, de cateva ori, doar pentru a-l descurca, sa il lase sa atarne pe umeri, desfacut, spre nemultumirea mamei ei care si-ar fi dorit sa nu mai prinda in el crengute si frunzulite de afara, urma sa isi spele fata si subsuorile apoi sa imbrace rochia pregatita de catre croitorese, sa isi incalte cizmulitele cu toc si sa iasa in curte pentru prima plimbare din acea zi.

Simtise miros de ploaie cand slujnica ii deschise geamul si se intreba daca nu cumva putea sa fure o pereche de cizme de la fierar si sa mearga cu ele ca sa nu se murdareasca foarte mult, dar isi spuse ca nu merita deranjul pentru ca oricum, la ora pranzului, trebuia sa isi schimbe tinuta si sa arate prezentabil pentru eventualii oaspeti ai domeniului. Nobili veniti de prin toate colturile lumii, ajungeau ori ca sa caute adapost pentru o noapte sau doua sau sa ia cu imprumut armata inexistenta a stapanului domeniului. Se mai trezea cate unul sa vina si sa le ceara mana la tatal lor si alaturi de Cassandra il facea pe bietul nefericit sa isi doreasca sa nu fi visat niciodata la ideea ca fetele din familia Beauchamp se pot casatori si altfel decat din dragoste. 

La radacini erau frantuzoaice get beget, desi traisera cam pe oriunde puteai gandi si tineau foarte mult la ritualuri romantice, trandafiri si picnicuri pe malul lacului, plimbari cu caii pe dealurile inverzite ale Scotiei. Oricine venea si se astepta de la ele sa accepte o casatorie, oricat de avantajoasa ar fi ea pentru ambele parti fara sa le curteze mai intai, era facut sa plece cu coada intre picioare. Parintii lor isi puteau pune mainile in cap si ar fi putut sa moara inainte sa le vada pe fete maritate si cu copii. Pe Freya prea putin o interesau aceste aspecte, ea traia in lumea ei, visatoare si scria. Isi asternea pe hartie cate una sau doua povesti pe zi, stand in odaia de studiu a mamei ei si folosind aproape toata cerneala dintr-un capacel care ar fi trebuit sa fie de ajuns pentru o luna intreaga.

“Se anunta ceva interesant azi?” o intreba pe slujnica, in timp ce aceasta isi facea de cap cu un smoc de par, ascuns pe dedesupt care nu voia sa se descurce. O tinu tare de cap si trase cu toata puterea, auzindu-l cum paraie. Fu sigura ca fata va tipa de durere dar Freya continua netulburata sa vorbeasca. Ii masa scalpul iritat, de cateva ori ca sa nu sangereze cumva si arunca smocul de par, pe geam, ca sa fie carat de vant si oferit drept ofranda, spiritelor diminetii. “E cat se poate de obisnuit. Va trebui sa probati cateva rochii inainte de pranz, sa incercati sa ajungeti la timp si sa nu dispareti cu noul cal al stapanei. Abia l-au prins data trecuta. Lady Beauchamp a promis ca va va lega pe dumneavoastra in locul armasarului, in grajduri si va va folosi drept martoaga la camp.”

O vazu pe tanara cum isi da ochii peste cap si ca sa nu o auda cum o ironizeaza pe mama ei, ii lua mintea de la Ingrid, spunand-i ca trebuie sa se imbrace si sa iasa la aer curat. “Am destul aer curat si in camera.” se planse Freya, dar se ridica si se apuca sa se imbrace de una singura. Ii accepta ajutorul din a doua incercare pentru ca descoperise, slujnica ei, ca nu putea sa isi lege corsetul, in linie dreapta. Manecile i-au dat si mai mare bataie de cap, crezandu-le absolut inutile in imensitatea lor. Era de parere ca putea imbraca un sat intreg cu cat material intrau in ele. Dar nu le putea refuza si incerca sa supravietuiasca si cu ele, pana cand va reusi sa puna mana pe o foarfeca si le va taia scurte si le va folosi despre pelerina pentru copilasii din sat.

“Lady Beauchamp va vrea afara, in gradina.” Freya vorbi peste slujnica, raspunzand de fiecare data intr-un mod care a facu pe aceasta sa taca ca un mormant, la un moment dat. I-au fost necesare trei pareri de rau si o amenintare mai in gluma mai in serios ca se va duce sa isi ofere trupul drept moneda de schimb pentru o sabie, in atelierul fierarului. Slujnica se albi la fata pentru ca il cunostea foarte bine pe barbat si ar fi fost in stare sa accepte plata aceea numai ca sa o aiba pe Freya in patul lui plin de capuse. “Imi pare rau, draga mea Claire! Dar afara sta sa ploua si o sa imi murdaresc rochia de noroi si la fel si cizmele.” Femeia clatina din cap neimpresionata. “Continua sa mergi ca o vitica si o sa te murdaresti mereu. Daca te-ai comporta ca o domnisoara asa cum o face sora ta mai mica poate ca nu ti-ar fi atat de greu sa ii urmezi cerintele, mamei tale.”