teritoriu

Scrisoare de la actuala catre o fosta

… sunt fosta unora dar actuala unuia: fostul tau.
Inteleg ce simti, mai ales ca stii. Stii cum se strange in mine noaptea si imi sopteste ca ma doreste, cum intra valvartej in casa si se arunca pe mine sa imi spuna ca i-a fost dor, stii cu cata patima iubeste. Iti inteleg amaraciunea.
Poate nu voi mai fi maine, dar sunt azi. Si, daca iti scriu, e fiindca esti intromisiva si subversiva. Fiindca esti amara. Fiindca prietenia ta fata de el nu e ‘prietenoasa’ si fata de mine. Nu simt gelozie dar simt enervare la gesturile tale cu care incerci sa marchezi un teritoriu pierdut. Nu te judec, in iubire we are all sore losers.
Ii stii spaimele si fanteziile. Ii cunosti caderile. Dar eu cunosc spaima si caderea ta. Eu stiu de ce si cum te-a parasit, iti stiu neputintele si limitele. Tu stii cine e el, eu stiu cine esti tu. De la el.
Te vad inca increzatoare in puterile tale de a-l seduce. Te rog, invaluieste-te in dantele si pune-ti tocuri. Da-te cu ruj si spala-ti parul proaspat. Scoate artileria grea. Lanseaza ofensiva vietii tale in ce il priveste. Poate, in virtutea obisnuintei va cadea la pat o data. Poate de doua ori. Nu te va lua inapoi caci nu esti femeia vietii lui, dar iti vei linisti ego-ul. Imi vei da peste nas. Poate ma va durea atat de tare incat il voi parasi. Poate il voi ierta. Poate va fi indeajuns de al meu sa nu fie cazul de niciuna din aceste variante. Habar n-am, dar tu fa asta! Nu ma ameninta daca nu esti in stare sa te tii de cuvant.
Te provoc, cu toata aroganta.

…a-ţi împărţi întreaga viaţă cu cineva e alta. E nevoie de multă dragoste, de mult spaţiu. Un teritoriu pe care îl inventezi în doi şi unde nu trebuie să te simţi la strâmtoare.
—  Marc Levy, Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus