teiubesc

Sa spui cuiva ca-l iubesti nu-i un lucru simplu. Nu-i ceva comun, nu-i ceva ce esti obligat sa spui atunci cand si celalalt o face. A placea, a te indragosti, a iubi. Vezi? Sunt lucruri atat de diferite, dar prea multi le confunda. Iubirea nu e ca-ti place parul sau tricoul lui, sau ca te topesti dupa fizicul lui superb, ca zambetul lui e minunat si nici macar ca vorbiti zilnic si va intelegeti de minune. Iubirea nu-i nici indragosteala aia cand simti numai fluturasi in stomac si capul ti-e in nori. Te impiedici si iti invarti parul dupa deget, te gandesti mult la el si iti place mult, te-ai indragostit clar, dar nici asta nu-i iubire. E mai mult, mult mai mult. Iubirea e acceptare,rabdare, nopti nedormite de dor, zile in care nu faci altceva decat sa te gandesti la el, e atunci cand el devine la fel de important ca si tine. Exact, cand ne nastem ne iubim parintii si pe Dumnezeu. Apoi crestem si invatam sa ne iubim pe noi insine. Incepem scoala si ne facem prieteni. Invatam. Socializam. Ne atasam de oameni. Dar toata iubirea aia prieteneasca, toti acei bff de care ne “legam pe viata” sunt doar o mica sau mare gramada de oameni care ne inconjoara mai mult sau mai putin timp. Ne petrecem timpul cu ei, ne inteleg, ii intelegem. Dar parca nici asta nu-i iubirea aia de care vorbim toti. Apoi mai crestem putin si gasim acea persoana. Sau cel putin, asa credeam la inceput. Ca e alesul. El ne spune ca ne iubeste, noi ii spunem la fel, firesc. Trec cateva luni si el a fost,caci nu mai este. Si te intrebi atunci…te iubea? Il iubeai? Daca te iubea nu te lasa. Daca il iubeai nu-l lasai. Asta e iubirea pe care copilul o vede in ochii mamei sau iubirea fata de Cel de sus? Nu prea as crede. E mult mai mult. Sunt cele mai frumoase cuvinte, nu le spune oricui. Un “te iubesc” e o invitatie la vesnicie, nu o expresie ce completeaza romantismul, nu uita asta.