tais sa

Esti tanar si ai tot timpul din lume. Iesi in oras cu prietenii,te distrezi,te imbeti,te droghezi. Mananci bine,mergi la sala,te machiezi,ai tot ce vrei tu. Asculti muzica buna,mergi la festivale,la mare,la munte. Stai de dimineata pana seara pe telefonul ala si vorbesti cu prietenii tai pe fb/agati vreo fata pe tinder. Dai mesaje in stanga si-n dreapta,dar stii ce uiti tu zilnic sa faci? Uiti de familia ta. Hai recunoaste,uiti de ea. Cateodata nu iti bagi nici parintii in seama pentru ca mereu ai “probleme” si esti mereu ocupat. Uiti de bunicii tai,de oamenii care te-au crescut. Acei oameni care au avut grija de tine. Habar nu ai tu cat de mult se bucura cand iti aud vocea prin telefonul tau de 2000 de lei. Ai haine scumpe,adidasi,tot ce vrei,dar nu esti in stare sa iti cumperi un bilet de autobuz ca sa ii vizitezi si tu macar o data pe luna ! Cumparam si ne bucuram de niste banalitati si uitam de adevaratele valori. Suna-i pe bunicii tai si fa-le ziua mai buna. Vorbeste cu parintii tai si fa-i sa rada. Ei sunt singurele persoane care vor ramane alaturi de tine toata viata. Nu o pizda proasta care se plange ca nu mai are fond de ten sau un jegos care se plange ca si-a zgariat bmw din ‘98. Ei sunt doar niste trecatori,dar FAMILIA TA este cea care ramane.

Opriti-va

Ok, ok, stiu ca suntem pe Tumblr, libertate de exprimare, blablabla, dar nu veni la mine sa-mi spui ca singurul mod in care te poti relaxa, când esti in depresie, e taiatul. Pentru ca NU E.
Daca esti in “depresie” si te tai la tine acasa, in camera ta, nu stie nimeni, e partial ok. De ce parțial? Pentru ca in sine taiatul nu-i bun la absolut nimic. ABSOLUT. NIMIC.
Dar daca esti in “depresie”, te tai si vii la mine si-mi spui “oh dar taiatul este cel mai bun lucru pe care il pot face, ma relaxează, imi da o stare de bine, e singurul mod in care ai putea sa…”. Taci in mortii ma-tii, taie-te si tine-ti gandurile astea pentru tine, daca tot vrei sa te tai si nu vrei sa fii ajutat.

“Dar care e problema ta?”
Problema mea e ca astia fac taiatul sa para cel mai bun lucru, singurul mod de a atenua starea asta de depresie, de anxietate sau mai stiu eu ce. Practic il promoveaza ca pe ceva bun, iar cei care se cred fara speranta recurg la chestia asta. Eu personal nu m-am taiat, nu ma tai, si nici n-o sa ma tai, pentru ca e useless ;).

“Si cu ce te deranjează pe tine asta?”
Ma deranjeaza pentru ca Tumblr-ul si toate rețelele de socializare se umplu de oameni din astia, ceea ce e trist. Foarte trist.

Am impresia ca o sa ma înțelegeți gresit. Nu am ceva personal cu cei care se taie, e treaba lor, am ceva cu cei care promovează chestia asta ca pe ceva bun.

Posibil ca doar eu sa gandesc asa. But meh, shit happens.


P.S.: nu aruncați cu hate, mi-am exprimat si eu opinia, ca toata lumea. ;)

Lúc còn trẻ không biết, cứ nghĩ rằng chỉ một chút thương tổn thôi là bản thân cũng sẽ không chịu đựng nổi. Sau khi đã trải qua mưa gió nhấp nhô trong cuộc sống, mới biết qua những ngày tháng dài đằng đẵng của một kiếp người thì không có gì là không tha thứ, không có gì là không thể buông tay.

{Sa ngã vô tội – Diệp Lạc Vô Tâm}
Photo: Kim ©thanhxuancuachungta.tmblr.com

  • Daca tot sunt o risipa de bani,un nebun,un tampit atunci de ce pula mea m-ai facut tata? Poate ca ai dreptate,daca nu existam in mortii mei,poate ca acum aveai ultimul tip de bmw baga-mi-as pula-n banii tai. Mai sunt 6 luni si plec la facultate. Poate ca pe parcursul vietii o sa regret ce zic acum,dar doamne,d-abia astept sa intru la facultate si sa plec de langa tine. Mi-ai mancat nervii,mi-ai mancat viata. Cand eram mic tresaream imediat cand auzeam ca vii in camera mea. Au trecut ani si ani si uite ca si acum fac la fel. Si acum tresar si ma sperii cand apesi pe clanta de la usa. De ce plm imi e frica de tine? Nu stiu. A,da..PENTRU CA IMI AMINTESTI DE COPILARIE ! DA,COPILARIA AIA. Multumesc lui D-zeu ca am inceput sa ma controlez. Cum dracu' sa ii spui sotiei pe care o iubesti,mamei mele " taci fa ca iti bag un pumn in gura imediat " ? CUM?! FUTU-TI GURA AIA PROASTA PE CARE O AI TAMPITULE ! Nu meriti nimic. Esti o jigodie. In loc sa-mi demonstrezi ca esti un TATA,am zis TATA,nu am zis un tata bun. Deci in loc sa-mi demonstrezi asta,mie ce mi-ai aratat toata viata? Pentru frati-miu plangi mereu. Ca nu mai e aici,ca a plecat de langa tine. Uite ca si el a plecat de langa tine. SI EU O SA FAC ASTA. Stii ma boule de cate ori zice mama pe zi ca i-ai terminat viata? Cred ca daca ai putea sa-ti mananci banii,ai face si asta. Ma pis pe banii tai. Asta ai stiut sa faci..sa faci bani si sa-i strangi. Mi-e scarba sa iti mai cer sfaturi,sa te intreb lucruri. Acelasi raspuns mi-l dai mereu " nu stiu frate,descurca-te,esti mare ". MULTUMESC. Simt nevoia sa iti spun lucruri pentru ca esti tatal meu,si daca nu-ti spun tie,atunci cui? Dar mai bine cred ca o sa tac. Mi-ai zis de n ori ca te pisi pe viitorul meu..asa ca degeaba te intreb eu la ce facultate e mai bine sa intru. In fine. Momente ale vietii. Trec peste,nu-i asa?
Dar ochii aia…doamne… ochii aia sunt mai frumosi decat doua stele care stralucesc toata noaptea pe cer.
Abia astept sa te intalnesc, sa ma uit fix in ochii tai si sa iti spun cat de mult te iubesc.
Prince Night ~どこにいたのさ!? MY PRINCESS~ (Full lyrics)

Kanji:

どこにいたのさ!? MY PRINCESS

マヂでGet you 視線が合う
その瞬間
今までしてきた恋を
全部 忘れさせるほど

乱れ飛ぶレーザービーム 皆騒いで狂喜乱舞 Hustle
プリンス達と遊んじゃう?
キミと朝までrendezvous あっそう

想定外 恋の BPM ミダレて
「その自意識だけで お腹いっぱい」

SAY!
Dance with me そう素直に
Just tell me キミが言いな
ひれ伏すコトには
不慣れな俺たちだし
Dance with me たったひとり
キミをみつめるほど
Fever Feverな心拍数(ビート)が
ずっと 加速し続けるよ

どこにいたのさ!? MY PRINCESS

100パー Want you 混みあってる
フロアの中
キミだけスポットライト
浴びたように輝く

恋なんて幼稚なゲーム スコアレスで常時完封 ちょーCool!
だからキミってスペシャル
振り回されてwithout you 撤収!

ヒリヒリする 恋に 熱くなってく

「ドン引きする くらい こっちは冷めてく」

SAY!
Dance with me ありのままに
Just tell me 求めてみな
制御やガマンは
嫌いな俺たちだし
Dance with me 今夜ふたり
時を止めてしまおう
Fever Feverな心拍数(ビート)で
ずっと踊っていたいのさ

まだまだ 夜は終わらない
Don’t stop Don’t stop 朝が来たって
2人きりで 逃がせばいい

SAY!
Dance with me そう素直に
Just tell me キミが言いな
ひれ伏すしかない
感情教えてくれ
Dance with me たったひとり
キミを抱きしめたら
Fever Feverな心拍数(ビート)が
永遠に鳴り止まないよ

踏み越えたいBorderline もっと深くキミを知りたい
ハメを外すくらい 本気にさせてみてよtonight

Dance Dance 恋を止めないで
ずっと 踊っていたいのさ

どこにいたのさ!? MY PRINCESS

Romaji:

Doko ni i ta no sa!? MY PRINCESS

maji de Get you shisen ga au
sono shunkan
ima made shi te ki ta koi o
zenbu wasure saseru hodo

midaretobu rēzā bīmu mina sawai de kyōki ranbu Hustle
purinsu tachi to ason ja u?
kimi to asa made rendezvous assō

sōtei gai koi no BPM midare te
‘sono jiishiki dake de onaka ippai’

SAY!
Dance with me sō sunao ni
Just tell me kimi ga ii na
hirefusu koto ni wa
funare na ore tachi da shi
Dance with me tatta hitori
kimi o mitsumeru hodo
Fever Fever na shinpaku sū ( bīto ) ga
zutto kasoku shitsuzukeru yo

doko ni i ta no sa!? MY PRINCESS

100 pā Want you komiatteru
furoa no naka
kimi dake supottoraito
abi ta yō ni kagayaku

koi nante yōchi na gēmu sukoa resu de jōji kanpū cho ? Cool!
dakara kimi tte supesharu
furimawasare te without you tesshū!

hirihiri suru koi ni atsuku natte ku

‘don hiki suru kurai kocchi wa same te ku’

SAY!
Dance with me arinomama ni
Just tell me motome te mina
seigyo ya gaman wa
kirai na ore tachi da shi
Dance with me konya futari
toki o tome te shimao u
Fever Fever na shinpaku sū ( bīto ) de
zutto odotte i tai no sa

madamada yoru wa owara nai
Don’t stop Don’t stop asa ga ki ta tte
2 nin kiri de nigase ba ii

SAY!
Dance with me sō sunao ni
Just tell me kimi ga ii na
hirefusu shika nai
kanjō oshie te kure
Dance with me tatta hitori
kimi o dakishime tara
Fever Fever na shinpaku sū ( bīto ) ga
eien ni nariyama nai yo

fumikoe tai Borderline motto fukaku kimi o shiri tai
hame o hazusu kurai honki ni sase te mi te yo tonight

Dance Dance koi o tome nai de
zutto odotte i tai no sa

doko ni i ta no sa!? MY PRINCESS

(Please credit me)

Cine m-a adus aici? Cine m-a trezit din acel vis frumos numit copilarie? Incerc sa fug de realitate , dar nu reusesc.

M-am saturat sa ma trezesc in fiecare dimimeata cu scarba in suflet gandindu-ma ca e o noua zi in care nu voi face nimic altceva decat sa fiu un robot al socitatii. Imi pun masca de om fericit si ma duc la scoala unde gasesc niste oameni invidiosi, rai pe care eu trebuie sa-i numesc colegi. La catedra se aseaza un profesor plicitisit care preda ceva ce cu siguranta o sa-mi foloseasca in viata.

Orele se termina si ma duc acasa unde ma astepta parintii cu aceeasi morala si aceeasi veche intrebare “cum a fost la scoala?” la care raspund cu “bine” ca scap mai repede si ma inchid in camera mea. Acolo ascult muzica si plang .Ma uit la mana mea si iti amintesc ca mi-am promis ca nu o sa ma mai tai. Si nu am mai facut-o pentru ca, din experientele anterioare am invatat ca, daca toata lumea imi face rau,nu ar ajuta sa o fac si eu. Si apoi ma gandesc sa imi caut asa-zisii prieteni ca poate asa ma binedispun,dar observ ca ei se indeparteaza de mine si ca ma evita si apoi ma intreb de ce. De ce eu mereu dau totul, incerc sa ajut cu ce pot, sa fiu acolo cand ei au nevoie si cand eu dau de o perioada naspa toti imi intorc spatele? Si de ce tot eu sufar? De ce toata lumea ma uraste? De ce nimanui nu-i pasa? De ce lumea e atat de rea? Unii chiar sufera si simt ca nu au cu cine sa vorbeasca pentru ca toti trec nepasatori si apoi ne intrebam de ce se sinucid tot mai multi copii.

Apoi merg la magazin si pe drum dau de toate locurile in care obisnuiam sa ma joc cu prietenii mei cand eram mica si eram bucurosi cand faceam rost de cativa bani si luam ceva ce imparteam intre noi de la magazinul unde mereu vanzatoarea avea zambetul pe buze cand ne vedea asa mici si inocenti. Acum vanzatoarea e trista, acaparata de griji si nu mai zambeste. Prietenii mei din copilarie acum imi sunt dusmani. Locurile unde ne jucam s-au schimbat si nimic nu mai e la fel.

Ma intorc acasa cu acelasi gust amar in suflet acolo unde il vad pe tata beat si pe mama trista. Si imi amintesc ca ar fi trebuit sa vina Mosul si pe la noi. In schimb, ne-a aruncat niste bani pe masa mie si fratelui meu si o expresie rece “luati-va si voi ceva de mos” si pleaca grabita la servici . Dar ea nu si-a dat seama ca adevaratul cadou nu costa bani si se afla in inimile noastre. Acela se numeste iubire.

M-am saturat sa ma simt o greseala, sa ma simt in plus pe lumea asta si sa simt ca nu mai niciun rost. Si pana si parintii tai sa iti spuna in fata ca te urasc si ca le pare rau ca au crescut un copil-problema ca tine.

Si apoi ma apuc sa fac temele alea de cacat pe care daca nu le fac iau o nota mica si ma cert iar cu ai mei. Si plang , si scriu si incerc sa imi accept soarta,dar nu pot.

Dupa ce termin, incep sa ma gandesc la dieverse lucruri. Si imi zboara gandul la o veche iubire, pe care se pare ca doar eu am simtit-o si poate ca a fost singura persoana pe care am iubit-o cu adevarat,dar s-a dovedit ca ceea ce iubeam eu era persoana care mi-a facut cel mai mult rau. Si am mai trecut ceva pe lista de dezamagiri. Si gandindu-ma la acea lista, cred ca am avut atat de multe dezamagiri incat nimic nu ma mai motiveaza.

Mi-as dori ca macar unui singur om sa ii pese, dar se pare ca cer prea mult. Acesta a fost ultimul meu strigat de ajutor. De fiecare data mi-am alungat durerea printre randurile scrise,dar acum nu mai am puterea nici sa scriu.

Tot ceea ce se intampla in jurul meu imi provoaca greata. De ce totul a ajuns asa? De ce oamenii rai,invdiosi si cu un tupeu jegos in ei sunt apreciati, iar putinii care mai au un suflet bun si curat sunt dati la oparte si numiti “ciudati”?

Nu zic ca sunt cea mai buna persoana, am avut momente in care am facut rau si asta doar pentru ca rautatea din jurul meu m-a facut sa fiu asa. Si apoi am inceput sa intru involuntar in acest joc murdar numit “cine poate face mai mult rau?” si mi-am dat seama la timp de ceea ce se intampla si am renuntat. Mi-am dat seama ca daca ar fi sa fiu buna la ceva, acel lucru ar fi sa-i ajut pe cei din jur. Invata sa raspunzi cu dragoste la ura ce o primesti zilnic, tu nu trebuie sa fii ca ei. Ajuta daca poti si o sa vezi ca fericirea pe care o aduci in sufletul unui om care are nevoie de un sfat se va reflecta asupra ta.

Nu stiu cum s-a ajuns la asta, dar pur si simplu am obosit. Uneori simt ca as vrea sa iau o pauza de la tot ce inseamna viata sociala, sa stau inchisa in casa si sa nu mai vorbesc cu nimeni pentru ca tot ce se intampla ma oboseste. M-am saturat sa trebuiasca sa imi asum responsabilatatea pentru fiecare zi pe care teoretic o traiesc. Nu obisnuiesc sa ma plang, dar nu mai rezist.

Vreau sa multumesc tututor celor care au citit acest mesaj pana la final si as vrea sa-i motivez pe cei care se afla intr-o situatie asemanatoare.

Hei.. vreau sa iti spun ca…. stiu, stiu cum te simti… Stiu ca nu esti bine..


Esti asa din cauza familiei, a persoanei iubite caruia nu i-a pasat nici macar un pic de tine dar tu, totusi ai iubit persoana respectiva in continuare….. sau esti in starea asta din cauza  ,,prietenilor’’ mai stii persoanele alea care iti spuneau ca vor ramane mereu langa tine? Totusi.. acele persoane au plecat, nu… nu trebuie sa avem incredere in cuvintele oamenilor ci in faptele lor pentru ca, oricum oamenii ies intr-un final din viata noastra iar vorbele RAMAN…Si asta, asta doare cel mai tare… cand te gandesti la o persoana foarte draga care acum nu mai este langa tine si iti amintesti ca iti spunea ca va ramane mereu langa tine…  Problema noastra este ca iubim prea mult si ne atasam de toti oamenii prea repede, unii nu merita nici macar un pic de atentie…. Si, nu ii asculta pe cei care iti spun ca esti depresiv, stii… in zilele noastre SUFERINTA e o arta, putini stiu sa faca asta….aproape toti isi bat joc.
     Iar cu familia… daca ai parinti care iti spun ca nu faci NIMIC, ca esti un NIMIC (asa sunt si parintii mei, puiule….) Dar… ei, nu stiu ce spun. Nu stiu cat de tare dor vorbele astea aruncate in vant. Nu ii asculta, esti o persoana MINUNATA dar, e doar vina oamenilor din jur pentru ceea ce ai devenit, mai nou… in cele mai multe cazuri PARINTII sunt vinovati! Stiu ca e greu si poate spui ca sunt o nebuna cand iti spun sa mergi mai departe desi auzi numai lucruri urate din partea tuturor….. dar TINE CAPUL SUS indiferent de situatie! 

                       
 Si, hei, NU trebuie sa mori pentru nimeni si nimic! Crede-ma, esti o persoana minunata exact asa cum esti tu…. STIU! Stiu ca ai insomnii si iti plangi noptile in loc sa ti le dormi, te trezesti (uneori poate nici nu adormi) si incepi sa te uiti pe tavan si auzi multe voci in capul tau care isi pun ca nu esti un NIMIC. Stiu si ca…. toata ziua iti vine sa stai in pat si sa plangi…si, din ce in ce mai des… TE TAI. Si, iti vine sa mori cand iti amintesti ce copil fericit erai odata si acum… nu mai poti sa fii cine erai, si.. doare al dracu de tare sa nu stii cine ai devenit… Si, te inchizi in camera ta si nu mai vrei sa auzi de nimeni si nimic, vrei sa fii lasat in pace… Daca te gandesti sa te sinucizi….. SINUCIDEREA NU E O SOLUTIE! Nici sa nu te gandesti la asa ceva.

Ma bucur ca esti aici si ai rezistat atata timp, sunt mandra de tine! Esti un inger fara aripioare, puiule. Si, vrei sa vorbesti cu cineva si nu te asculta nimeni,vrei sa ai o persoana care sa fie langa tine? Nu e problema. SUNT AICI EU! Ma gasesti aici, intri pe pagina mea si imi scrii, vreau sa te ajut, vreau sa fiu prietena ta. Te rog, sa nu iti fie jena sau rusine sa imi scrii… promit ca o sa te ajut si daca nu reusesc asa repede, plangem impreuna, suferim impreuna si ne ridicam impreuna de la pamant, ce zici?

  Ai 10 ani si te scalzi in vise incalzite de soare. Cu un zambet vesel pe chip trimiti norii departe si vrei sa cresti mare. Vrei sa cunosti lumea, sa devii medic ca sa ii ajuti pe altii, sa fii mandria parintilor tai si sa ramai mereu copilul fericit, care adormea in noptile de vara invelit de stele, ocrotit de luna.
Ai 15 ani si iti ineci visele intr-o doza de bere si o tigara pe jumatate fumata. Zambesti plin de nervi, cand dai cu pumnul in perete. Esti plin de ura, de neintelegere si dispret. Te descurci bine la scoala, dar ai tai te compara cu cine le cade la mana si asta te doboara. Inveti pentru ca nu vrei sa ajungi ca ei, pentru ca vrei sa pleci si numeri zilele pana cand poti lasa in urma orasul acesta plin de oameni goi, care cu prima ocazie te arunca la gunoi. Iti iei visele si le insiri pe o foaie. Zambesti frustrat si le dai drumul sa zboare.
Ai 20 de ani si esti la facultate. Stai la camin, dar te simti in largul tau. Zambesti amar cand privesti in portofel si dai pe gat o doza de bere. Cu ai tai nu ai mai vorbit de cateva saptamani, dar nici nu iti prea pasa. Te intelegi cat de cat cu colegii, iesi des in oras, ai cateva amenzi in buzunar si o urma de dispret pe buze. Urasti ce ai ajuns, urasti sa fii asa, ca un cub de gheata care se topeste cand il iei in palma. Vrei afectiune, vrei pe cineva cu care sa vorbesti la trei dimineata, vrei iubire si imbratisari la miezul noptii, dar esti doar tu cu tine. Ti-ai pus lacat pe sentimente si nu lasi oamenii sa intre, ii ti la usa pana pleaca si iti lasi inima sa se inece cu gustul amar pe care acestia il lasa in urma.
Da-i cu pumnul in perete si nu mai stii pentru ce zambesti. Tot ce stii e ca te-ai pierdut undeva prin copilarie, ca nu ai avut pe nimeni niciodata, ca ti-ai ars visele si ai lasat ura sa isi faca loc in venele tale. Esti doar o umbra, un nimeni pentru nimeni si din pacate tu esti eu!

~anonim~