suting

Mă doare capul. Am o stare pasivă. N-am chef de nimic. Mă uit la ecranul laptop-ului și dau scroll din mouse minute în șir, dar nu realizez ceea ce văd. Timpul trece, ziua trece, iar eu sunt incapabil să fac ceva. Mă ia somnul în mijlocul zilei, mă pun să dorm, mă trezesc peste câteva ore, dar starea pasivă încă există. Mintea-mi pare obosită. Gândesc, analizez prea mult tot ce mă înconjoară. Mă întreb ce fac cu viața mea. Par să am totul, dar de fapt nimic. Sufletul îmi e gol, așa îl simt. În interiorul minții mele zac sute de mii de gânduri, poate infinite. Gânduri, gânduri… Încerc să-mi revin, să zâmbesc natural, să nu fiu genul de om care râde doar la ceva amuzant.
—  gandurinocturne
[translation] American☆Jet

[AUDIO LINK] from @hetalia-music
sung by Konishi Katsuyuki

JAPANESE

「やぁ、見てくれよ!この見渡す限りのロケットを!
さぁ!派手に行こうじゃないか〜☆」

せいいっぱいの声で ハロー!アメリカだぞ!
地球を飛び出す アメリカン☆ジェット
せいいっぱいおどろう ダンシング!ダンシング!
待っててくれ今 ヒーローが行くぞ!ヘタリア

宇宙スケールの活躍を
軍楽隊のみんな
盛り上げてくれよ
キメポーズ!ドゥルッフ〜〜☆

新しい舞台に エキサイティング!エキサイティング!
セカイはひとつ ザ ワールド ティンクル ヘタリア

Keep reading

I will fly with no fear

desc; punk!phil takes care of his boyfriend, dan’s, son while dan is at a meeting. dan’s son comes home from school crying and its up to phil “on some level im deathly afraid of children” lester to save the day.

insphttp://feminismfuckyeah.tumblr.com/post/141165992691

a/n; thank you to @andromedalester for betaing this 2am explosion of words and dubbing it ‘SO GOSH DANG SUTE’ i love u v much em ty or helping me out <33  

 gender rolls are the only bad type of bread


The door swung open and hit the doorframe with a resonating crack. Phil perked his ears up from his bowl of cereal and looked over, just in time to see Finn crawl onto the couch next to him. The kindergartner snuggled into his arm and Phil made sure to set the bowl away.

Finn almost never touched him, still not understanding why Phil had moved in with him and his father, Dan. He hadn’t expected a smidge of affection this early on – being the stranger, in Finn’s home – and made sure to wrap his tattoo clad arms around the somber boy.

Keep reading

-…și mâine e o zi.
-Pentru?
-…a bântuii printre oameni.
-Ești o fantasmă?
-…nici eu nu știu. Tot ce știu…
-Cauți ceva, nu?
-…da. În fiecare zi, bântui printre sute de oameni, dar nu…
-Nu, ce?
-…n-am găsit-o încă.
-Și ce vei face?
-…ard amarul și sting fericirea.
—  eu

Am cunoscut-o in liceu, o chema Anastasia, pe scurt, Ana. O fata inalta,cam pe la vreo 1, 65, cu ochi albastri si par negru.  Dupa o relatie de 3 ani, o relatie minunata, o relatie care m-a facut sa inteleg ce e iubirea, o relatie care mi-a deschis ochii, o relatie care m-a facut sa ma simt viu, am parasit-o fara sa-i dau vreo explicatie, desi am iubit-o enorm.

Dupa luni bune in care am stat singur, dupa luni bune in care am incercat sa-mi revin si  am avut o relatie, o relatie care a durat opt luni cu o fata foarte desteapta si independenta. Avea toate calitatile pe care un barbat si le-ar putea dori vreodata. Nu am putut sa o iubesc, niciodata nu am putut sa mai iubesc pe cineva in modul in care am iubit-o pe EA. Dupa relatia aceea nu am mai putut sa sarut, sa imbratisez sau sa tin la alta femeie.

Anii au trecut, iar eu am terminat facultatea si mi-am publicat cartea la care ma gandeam inca din liceu. Am avut succes, am devenit cunoscut, aveam bani, dar nu eram fericit, nu eram nici pe aproape.  Intr-o zi, dupa o sesiune de autografe am ajuns acasa si am inceput sa fac curat in biblioteca, iar atunci o hartie a cazut dintr-o carte veche si prafuita, am ridicat-o si am citit numarul de telefon care era scris pe ea. Il stiam pe derost, era numarul ei.  Care era posibilitatea ca dupa 15 ani ea sa aiba acelasi numar de telefon? Am sperat. Imi era teama sa sun. Doua zile am asteptat, m-am gandit, iar intr-un final mi-am facut curaj si am format numarul. Suna. Nu-mi venea sa cred ca suna. O voce firava imi raspunde si spune: „Stiam eu ca ma vei cauta intr-o buna zi”. Nu-mi venea sa cred. Apoi am stat ore in sir si am vorbit, ne-am povestit unul altuia ce am facut dupa liceu, la ce facultati am mers, ce relatii am mai avut si toate cele. Am fost distrus cand am aflat ca are o relatie.

Am continuat sa vorbim zilnic, ma suna dimineata, pe la ora 9, vorbeam in timp ce isi bea cafeaua, mereu i-a placut cafeaua, tare si fara zahar, in schimb eu, eu preferam sa beau ceai, cat de dulce se putea, iar apoi ea pleca la munca si eu ma ocupam cu ale mele urmand sa o sun pe la ora 5 cand se intorcea acasa. Acum locuia in Brasov, se mutase din Bucuresti, zicea ca s-a saturat de aglomeratie, de zgomote si de oamenii rai.  Am continuat asa luni, luni intregi, luni in care vorbeam la telefon de doua ori pe zi , asta pana cand s-a hotarat sa-mi faca o surpriza intr-o o zi super faina, prin iulie, ziua in care mi-a spus ca vrea sa ma vada si ca se indreapta spre Bucuresti. Am ramas blocat, nu am stiut ce sa spun sau ce sa fac. Imediat cum i-am inchis telefonul mi-am luat un tricou negru pe mine, m-am indreptat spre cea mai apropiata cofetarie si i-am cumparat prajitura ei preferata, era genul de persoana careia nu ii placeau florile si dulcegariile, dar care adora dulciurile.

Am asteptat-o in locul in care ne intalneam mereu in liceu, in locul in care ne-am sarutat prima oara, locul in care i-am dat sa asculte The doors prima oara, locul in care am scris de sute de ori numele noastre si locul in care ne-am jurat de mii de ori iubire eterna. Am asteptat-o 15 minute, parca trecuse o vesnicie. Dupa cele 15 minute de asteptare o vad indreptandu-se spre mine, am impietrit. Era asa frumoasa. La fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o . Inima imi batea din ce in ce mai tare. S-a oprit in fata mea, nu a scos niciun cuvant. Ma privea in ochi. S-a uitat la mine asa si eu la ea cam vreo 5 minute, apoi i-am spus „Buna, mi-ai lipsit!”. Lacrimile au inceput sa ne curga siroaie, am strans-o tare in brate si am sarutat-o pe frunte. Dupa ceva timp, i-am dat drumul,i-am atins fata  si am continuat sa ma uit la ea, i-am spus cat e de frumoasa, i-am spus cat de mult mi-a lipsit si ca nu am putut sa iubesc pe nimeni asa cum am iubit-o pe ea. Tot ce a putut sa-mi spun a fost „Atunci de ce dracu m-ai parasit asa?”. Nu am avut puterea sa-i raspund pe moment, dar m-am adunat si i-am explicat ca pe vremea aia nu eram destul de matur pentru ea, i-am explicat ca nu am vrut sa-si piarda vremea cu un pusti imatur care o putea rani enorm, asa ca am preferat, pur si simplu, sa plec si sa o las sa creasca, am sperat ca voi putea sa-mi gasesc fericirea in bratele altei persoane, dar nu a fost asa. I-am spus ca inca o iubesc si ca eu cred ca intr-o zi vom fi din nou ca inainte.

-Vreau sa te sarut, mi-a spus ea cu o voce tremuranda.

-Dar scumpo, nu ar fi moral, tu esti intr-o relatie, iar eu nu pot sa distrug ceea ce ai cladit alaturi de el..

-Dar ce e moral in ziua de azi? Noi doi nu suntem oameni, noi suntem sentimente si trebuie sa ne dam frau sentimentelor, nu?

In momentul acela am sarutat-o, ah, cat de mult mi-au lipsit sarutarile ei, erau diferite, erau calde, erau pline de iubire.

Dupa acea intalnire ea s-a desparit de acel barbat, s-a mutat la mine,iar dupa un an ne-am casatorit,am calatorit, eu am mai publicat o carte, cartea noastra, cu si despre povestea noastra de iubire, care a durat mult, foarte mult, ar fi durat si astazi daca nu ar fi fost nenorocitul ala cancer, cel care a luat-o de langa mine cand aveam cea mai mare nevoie de ea. Sunt sigur ca de atunci e zilnic cu mine, chiar daca nu mai e aici fizic, ii simt caldura, o simt in spatele meu cand ii duc pe nepoti in parc, inca o aud spunandu-mi „te iubesc” inainte sa adorm, o simt oriunde ma duc si continui sa le spun tuturor despre povestea noastra de dragoste.  Uneori o visez asa cum era ea, tanara, frumoasa, puternica, asa cum i-ar fi placut ei sa si-o aminteasca toti. Ea a fost o luptatoare, a fost o femeie buna, curajoasa si iubitoare, femeia care m-a facut sa fiu cine sunt azi, femeia care m-a invatat sa fac diferenta dintre bine si rau, femeia care mi-a schimbat viata, marea me iubire.

           Sunt sigur ca intr-o buna zi ne vom revedea, cat de curand, iubito, cat de curand…

CE GENERATIE SUNTEM NOI?

Suntem generaţia ţigărilor electronice cu aromă de alune şi a iPhone-urilor a căror cover se schimbă în fiecare zi.
Suntem generaţia ce îşi face mii de poze la fel cu sute de like-uri pe care toţi le critică.
Suntem generaţia Tumblr-ului, Twitter-ului, #cutforbieber, întrebărilor cu anonim pe Ask, conversaţiilor nocturne pe WhatsApp, a fotografiilor făcute cu camera internă a telefonului ce sfârşesc pe Facebook în timp real. Suntem generația “send me nudes” pe Snapchat.
Suntem generaţia like-urilor, a modei pe care nimeni nu o urmăreşte - încercând să fie alternativi şi sfârşesc prin a arată la fel.
Suntem generaţia hipsterilor, a catcher dream-urilor tatuate pe puls, a lui Miley, Ed Sheeran şi One Direction.
Suntem generaţia brăţărilor norocoase şi a prieteniei, a caietelor pline de nume mâzgălite în timpul orelor, a citatelor luate din cărţi vechi, a poveştilor de vară ce se termină şi a celor ce continuă, a oracolelor pierdute prin sertare.
Suntem generaţia nebunilor de nerecuperat, dar fără un Kerouac ce va scrie poveşti despre noi.
Suntem generaţia ce ascultă rap şi pseudorap, a fandom-urilor, a pițipoanceor şi a cocalarilor, a youtuber-ilor şi a paginilor de fotbal ce se insultă între ele.
Suntem generaţia gândirilor distruse, dar fără Ginsberg pentru a o povesti.
Suntem generaţia fanilor lui Lagy Gaga ce îi insultă pe cei a lui Taylor Swift.
Suntem generaţia actriţelor Disney ce, după ce au lăsat compania, au devenit cât mai puţin pudice, a rockerilor supăraţi pentru că muzică de la radio nu este pe gustul lor.
Suntem generaţia The Vampire Diaries, Pretty Little Liars, Gossip Girl şi Skins. Suntem generația 13 Reasons Why, Game of Thores si Grey’s Anatomy ce nu își amintește Friends.
Suntem generaţia captivată de The Fault în Our Stars, a Twilight-ului, True blood, Teen Wolf, Supernatural şi Fast and Furious.
Suntem generaţia vampirilor, a vârcolacilor, îngerilor căzuţi, shadowhunterilor, zânelor, vrăjitorilor şi a magicienilor; cei ce amintesc Harry Potter încă pe vremea generalei.
Suntem generaţia nails art-ului, a persoanelor ce se taie, a graffitilor pe ziduri, a carnetului suspendat pentru 0.6 grame, a anorexicelor de la liceu, a gaylor şi a fanilor lui Demi Lovato.
Suntem generaţia iubirii scrise prin mesaje, a privirilor neîmpărtăşite şi a friendzone-ului insuportabil.
Suntem generaţia Skype, Snapchat, WeChat, Kik şi altre mii de aplicaţii pentru comunicare ce probabil o distrug pe cea reală. Suntem generația celor ce nu îl suportă pe Trump.
Suntem generaţia Instagram, We Heart It şi a hashtag-urilor.
Suntem generaţia vopselei roz, albastru, verde şi a lobilor lărgiţi, a piercingurilor şi a tatuajelor.
Suntem generaţia suporterilor lui Messi împotriva a celor a lui Ronaldo, a celor ce se bucură când găsesc un wii-fi liber, a YouTube-ului, Vevo şi filmelor porno.
Suntem generaţia fetelor de treisprezece ani îngrijorate şi a părinţilor ce ignoră, a seriei Fifthy Shades.
Suntem generaţia televizoarelor în 3D, a contractelor pe teremen limitat şi a taxelor pentru universitate ce cresc, a celor care abandonează şcoală, a serilor în cluburi, focurilor pe plajă, glumele cu număr ascuns şi a mesajelor sincere trimise la 2 dimineaţa după ce probabil am băut prea mult. Suntem generația ce nu urmărește “Keep Up With the Kardashians” însă îi recunosc buzele lui Kylie.
Suntem generaţia celor care încă mai cred că există puţină dreptate şi a celor ce şi-au pierdut de tot speranţele, a sinucederii printre minori şi a tachinărilor de pe coridoare.
Suntem generaţia genţilor în loc de rucsace pentru fete, a machiajului ce ascunde adevăratele trăsături, a minciunilor şi a relaţiilor aparent complicate.
Suntem generaţia cu ochelari de la Ray Ban, cu converşi şi vansi, cu Jordan şi push up.
Suntem generaţia şepcilor de rapperi.
Suntem generaţia ce joacă Candy Crush şi Farm Ville, ignorând notificările cu cereri.
Suntem generaţia cu Google Chrome împotriva Mozillei FireFox, a paturilor nu atât de confortabile percum braţele acelei persoane lângă care am vrea să ne aflăm.
Suntem generaţia ce urmăreşte America’s Next Top Model, a fiului lui William şi Kate pe prima pagină, a fast food-ului şi a livrărilor la domiciliu ce salvează serile.
Suntem generaţia citatelor lui Bukowski, generaţia frazelor despre această generaţie, a referatelor luate de pe Wikipedia şi a compunerilor de pe Yahoo Answer.
Suntem generaţia Jersey Shore, a crestelor în stilul El Shaaraway, a fetelor ce iubesc fotbalul sau a celor ce îl urmăresc doar când sunt mondialele.
Suntem generaţia marijuannei pentru a începe seară şi a hashishului pentru a o termina.
Suntem generaţia cu vodka cu gust de piersică, a berii cu lămâie, a cocainei şi a celor ce mor în reabilitare la 27 de ani.
Suntem generaţia cu Iron Man 3 şi Transformers 4, ce urmăresc Hunger Games şi citesc târziu în noapte.
Suntem generaţia cu cozi la Apple Store, a celor parţial pierduţi şi a celor pierduţi în totalitate.
Suntem generaţia celor fără un serivici dar cu un S8, a vacanţelor în Ibiza şi Caraibe făcute doar pentru plajă.
Suntem generaţia tinerilor ce, în fond, au înţeles că este ceva ce nu merge cu generaţia asta.
Suntem generaţia cea mai criticată, subestimată, cea care se trezeşte şi înţelege că ar putea să schimbe lumea şi să dea ţeapă celor ce nu au crezut asta.
Suntem generaţia ce, cu toate conflictele la tv, drogurilor, tentațiilor, a mafiei, femeilor bătute, crimelor, omofobiei, crizei, Egiptului, Libiei, Isis, războaielor şi a tot restului, crede că există ceva ce va lasă de povestit, fără îndoială…doar că trebuie încă să descoperim ce.

Plângea-l meu demon cu lacrimi de suflet. Nu se poate bucura. Nu se poate delecta, privind cum sufletul mi se scurge pân’ la ultima picătură. Din ce să se mai hrănească? Îl voi lua cu mine în moarte și nimeni nu-mi va anunța obștescul sfârșit. Doar norii vor plânge pentru mine, fiindcă oameni numai nu-s.
—  eu
STORY TIME

Okay so at my college there are 200 students total and 3 korean students. Two girls and one boy. My roommate is one of the girls and she is literally so amazing. I met the other girl and boy on one of the first days of college, but I didn’t really get close to the boy (lets call him Joon) because I didn’t know if he would be interested in dating one of the Korean girls or vise versa and I didn’t wanna rock the boat. I also didn’t think he’d like me bcos I don’t fit the beauty standards. So at first I tried not to like him, but I got over that!!!!!

A semester later we are finally taking classes in our major and I have class with Joon. He is really talented in our major and really sweet! One day we had a class where the instructor hurt her leg  😓 and had to get it set so class dissmissed early. I wanted to stay to finish my project. Joon (who sits infront of me) turned to his friend and was like “do you wanna stay?” His friend was like “no i need more desk room”  Joon like paused and then turned to me and said “are you gonna stay? ” I said yes and then he said to his friend “see we should stay” so we went into a bigger classroom with more desk space and Joon sat RIGHT INFRONT OF ME!!!! Guuuuuuurl we stayed there for 4 hours listening to music, talking, laughing and when we walked back to the dorms he told me to slow down so I could walk with him!!!!!!! I was not oKAY. As we got in the elevators  (separate bcos we live on different sides of the building) he did this lil wave as he said bye bye. It was SO freakin CUTE!!!!!!! I just !!!!!!! My heart was like!!!!!! Omg !!!!!!!!

Hes also older than most of the students at college (i think he saved money before studing abroad.) He so cuuuute i literally cant. I gotta make sure my outfits n sh*t are sute so he dont catch me slippin 😂😂 Imma make sure to keep y'all updated!

Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum  mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
—  amintirea-lui-nu-moare-niciodata.tumblr.com
SCRISOARE PE CARE SPER CU TOȚII SĂ O PRIMIȚI

Sunt un om,un om care are dreptul de a face propriile alegeri;dreptul de a medita și a înțelege,de a vorbi,de a se exprima și de a trăi.
Sunt o adolescentă numită:leneșă,inconștientă,imatură și multe altele;
Vorbesc în dreptul generației mele care e considerată “de rahat”,pentru că nu e atât de strălucită ca generațiile 60’, 70’-80’.
Habar nu aveți câți oameni cu suflet de poet țineți în casele,căminele voastre;habar nu aveți că acești copii,copiii voștri trăiesc o dramă,dar nu vă o împărtășesc pentru că în loc să-i ajutați,îi certați și îi mustrați;Habar nu aveți ca generația asta se taie și se sinucide pentru că nu se simte ACASĂ;familia nu mai e familie,iar prietenii nu mai sunt prieteni.
Habar nu aveți că un copil dacă nu învață lecția la istorie,la matematică sau geografie,nu înseamnă că e prost și “vai de capu’ lui”;acel copil vrea să ajungă actor,scriitor,cântăreț,filosof,designer,pictor…Acel copil nu are nevoie de teorema lui Pitagora pentru a-și îndeplini visul;acel copil nu are nevoie de curenții din Nord pentru a ajunge CINEVA;un copil are nevoie de ÎNȚELEGERE.
Oamenii ăștia s-au săturat să învețe mii de teoreme,mii de formule,mii de ani istorici,mii de fiorduri,sute de terminații…PENTRU CE ?Pentru a le îngreuna cursul spre un vis neîmplinit?Vreți o generație care să nu se mai închidă în ea?Atunci ASCULTAȚI-I!Lăsați ca vocile lor să se audă!
Lăsați-ne să ne simțim liberi,să nu ne fie frică în a ne da poveștile pe față;să învățăm că totul se rezolvă,dar …când se va întâmpla asta?
EU m-am săturat să zâmbesc forțat,să învăț lucruri ce nu mă vor ajuta niciodată.. Să învăț ce nu mă pasioneaza..
Arătați-le cum să ofere primul ajutor,nu procentajul înnecurilor;arătați-le limbajul corupului,nu definiția minciunii;arătați-ne cum să fim OAMENI,nu cum se fac eutanasierile și avorturile;
AJUTAȚI GENERAȚIA ASTA SĂ FIE ÎNȚELEASĂ ȘI OPRIȚI GENERAȚIA VOASTRĂ SĂ MAI JUDECE.
Pentru că,eu,o adolescentă pierdută în propria ei lume simte că orice șansă duce la eșec;dar..nu e timpul pentru o schimbare?