sunte

Spune-mi cum suntem. cum ne vezi tu. Mai spune-mi odată calităţile mele; spune-mi din nou că mă iubești, mi se face pielea de găină când îmi şopteşti din tot sufletul asta.
şi zâmbetul…unde ţi-e zâmbetul de pe buze? aşa, uite-l acolo la locul lui.
povestea mea? a început întâmplător, ca majoritatea poveştilor… doar că povestea mea a fost inevitabilă.
S-a întâmplat într-un mod normal, dar nu putea fi ocolită niciodată. era scrisă cu mare grijă. Zâmbesc mereu și parcă abia mi-am început viața, in ciuda suferinței pe care o simt deseori. Iubesc. Poate sunt iubită. iubirea ei îmi oferă liniște și sentimentul de “acasă”.
doar în brațele ei sunt acasă.
o poveste cu noi? Cel mai frumos basm scris vreodată. cel mai frumos vis devenit realitate.
Povestea mea a început întâmplător, dar a fost inevitabilă.
—  Deny Drogzz
-Esti bine?

-Nu!Nu sunt bine.Sunt cam la câteva enșpe mii de ani lumină de BINE.Dar nici nu îți pasă.Această întrebare,este pusă automat.Nici măcar nu te interesează dacă mai trăiesc.Adică..cum dracu poți întreba o persoană “ești bine?” când îi vezi ochii roșii de la plâns,tăieturile zărite din greșeală pe mână,cearcănele de sub ochii.E patetic.Să spunem că tocmai a trecut cineva pe stradă și ți-a înfipt un cuțit în inimă,cum te-ai simți?Ți-ar mai arde să răspunzi întrebării “Hei omule,ești bine?”.Nu!Dacă nu te interesează nici 0,0000000000001% ce naiba se petrece cu mine,nu mă întreba “Ești bine”.Dar cum mereu oamenii se așteaptă la răspunsuri pozitive..da sunt bine.Sunt al naibii de bine!

Nu există grădină şi nici specii de flori care să amăgească adevărata imagine reală a chipului pe care îl înfăţişează omul. Distrugem în neînsemnătatea noastră şi zâmbim inocent, iar metaforele sunt rupte din reflexiile înşelătoare al zâmbetului cu jumătate de gură şi ale ochilor pătaţi cu cerneală de la atâta scris despre ură şi invidie în inimile tuturor celor care îşi intersectează privirea cu a noastră. Ne-am pierdut printre cei exact ca noi, iar mişcarea paşilor ne-a devenit constantă, similară, oricât de mult ne-am jura dimineaţa că vom fi mai speciali şi mai buni ca ieri, astăzi.
Sufletele noastre sunt gări din care pleacă şi în care ajung alte suflete. Unele găsesc tot ce iubesc şi rămân, altele se odihnesc şi pleacă. Sunt suflete pe care le alungi, dar şi suflete pe care le implori să rămână. Fiecare e liber să aleagă ce îl face fericit, dar unii îşi dau seama ce ar fi trebuit să aleagă abia după ce trenurile lor nu mai ajung în aceeaşi gară.
The emperor should thus take upon himself the spirit of the gods: he ought to delight to look upon some of his citizens because they are useful and good but leave others to make up the numbers; he ought to rejoice in the existence of some of his citizens, and the existence of some others he should endure.
— 

Seneca, De Clementia 1.5.7 (addressed to Nero):

Deorum itaque sibi animum adserens princeps alios ex civibus suis quia utiles bonique sunt libens videat, alios in numberum relinquat; quosam esse gaudeat, quosdam patiatur.

Sunt ce sunt chiar şi atunci când mă afişez a fi altceva decât ideea cu care s-au obişnuit ceilalţi că sunt. Se spune mereu că trebuie să fii sincer cu cine eşti şi să fii tu, însă tot ceea ce faci, tot ce alegi să afişezi, asta eşti tu. În fiecare părticică din zâmbete şi suflet voi fi întotdeauna eu, chiar şi atunci când decid să fiu ca altceva, să încerc altceva, să reacţionez diferit şi să încerc ceva diferit. Niciodată nu a fost altcineva atunci când am încercat să mă transform, schimb. Intenţia nu e să mă prefac, să ascund adevăratul chip, ci să-l transform pe acesta de acum. Sunt eu în fiecare gură de aer cu care îmi hrănesc sângele, chiar dacă acesta ţine în viaţă un chip care se preface fericit de mult prea mult timp, nişte braţe care au încercat acel joc pe care înainte îl urau sau o persoană care înainte, prefera să fie singură în cameră.
Sunt genul ãla de fată pe care nu o interesează nimic, nu mă comport prea frumos și pot să fiu chiar dracu dacă asta vreau. Sau cel puțin eram așa. Și da, a apărut el. Nu suntem împreună, între noi e doar prietenie, nimic mai mult. Ne spunem aproape totul și chiar avem multe lucruri în comun. Prin simplul fapt că vorbim, am început sã fiu mai bună. Bineînțeles, nu mi-a prea reușit. Dar sã fiu a naibii dacă nu am încercat. Am învățat atâtea de la el și chiar dacă ne asemănăm destul de tare, parcă suntem diferiți. M-a făcut să-mi pese! Mie. Îmi pasă. Nu am sufletul de gheață, îmi pasă de câțiva oameni. Dar de câțiva ani, am încetat să mai caut prieteni sau oameni în care să îmi pun încrederea. Și a apărut el. Nu suntem împreună și nu îmi pot da seama dacă mi-aș dori asta.
—  andreea31h
gândurile unui nimeni
Va deranjeaza sistemul educational, profesorii, sau modul in care vi se dau informatii de proasta calitate in scoala? 
Asa e sistemul e invechit, si multi profesori si-au pierdut placerea de a preda, pentru ca simt ca nu le sunt recunoscute meritele. 
Dar sa fim sinceri, nu pentru asta invatati. Invatati pentru voi, chiar daca o parte din informatii nu va vor fi de folos in viata. Continuati sa invatati ce va place, cititi mult, orice, orice va place. Nu o faceti pentru niste note sau diplome. Dar investiti in voi, indiferent ca sunteti tratati prost la scoala, scoala nu dureaza la infinit. Pe parcursul anilor va veti fi recunoscatori.
—  Hans from the Stars

un-suflet-trist asked:

Omule, eşti un suflet inimaginabil de minunat. Ai grijă de tine şi de suflețelul tău.(Simțeam nevoia să.ți spun asta.) ❤❤❤❤

Doamne ,va ador pe totii. Si iti multumesc si daca ai nevoie de mine,sunt aici,pentru tine,pentru voi