strige

Be More Chill Demigod AU

-Michael and Jeremy were saved by a flock of Striges back when they were twelve years old by Charles Beckendorf who took the two to Camp Half-Blood
-as soon as Michael stepped through the entrance a grape vine appeared above his head causing Beckendorf to groan
-“Well kid you get to meet your dad today.”
-Michael is surprised when a man with a five o'clock shadow, wearing an ugly leopard print t-shirt comes up and hugs him
-the two are then told that they are demi-gods, meaning that one of their parents are a god and Michael’s just happens to be Mr.D or Dionysus
-the two are separated with Jeremy escorted over to the crowded Hermes cabin where all the unclaimed children are bunking
-Jeremy is confused, he thought that both his parents were well…his parents
-the two meet up again later at dinner where Michael excitedly tells him about his twin half brothers Castor and Pollux and that yeah his dad is kind of a disappointment but now he has two older brothers
-Jeremy tries to be excited but he can’t because he’s just been told that there’s a good chance he could never find out who his godly parent is
-when shown the weapon shed the two get really excited
-Jeremy can’t wield a sword for shit and most of the other weapons are too heavy for him so he ends up being trained on the bow and arrow
-Michael gets a shield that can also be tossed like a discus
-“Look at me, I’m Captain America!” He tosses the shield, narrowly missing a camper’s head
-the two are shown around camp when Jeremy see’s her, Christine
-Christine Canigula is a daughter of Apollo and really likes plays
-Jeremy can barely get a word out and finds himself a stuttering mess whenever he tries to approach her
-another person they run into that day is the ass-midget known as Rich Goranski who thought it was funny to mess Jeremy up every time he went to take a shot
-he’s unclaimed as well but likes to tell everyone he’s probably the son of Ares or someone awesome like that
-his best friends is Jake Dillinger, son of Hebe who is forced to stay in the Hermes cabin since there’s not enough of her children to warrant their own cabin(he believes that is a load of bullshit since the Dionysus kids have their own cabin but whatever)
-It’s a few weeks in when the two are playing capture the flag when they’re cornered by the opposite team when with Michael’s help but only does Jeremy escape but they also manage to capture the flag while everyone is distracted
-as Jeremy’s holding the flag in front of everyone an owl appears over his head

Tarot Suit Symbol Transformations

So I redrew my graphic of the symbols, and changed some things now that I’m not so tired, but the basic idea remains the same :P

I was creating some basic simple symbols for the Tarot Suits of Coins, Wands, Cups and Sword that would be easy to draw simply like the traditional card suits of Diamonds, Clubs, Heart and Spades, and also in a kind of Sigil-like style as well

When I noticed that by adding a few lines here or there on top of the basic symbols I made, I could get entirely new symbols that built off the ideas of my Tarot Suits/Symbols. In the sense that these newer symbols were sort of the “Higher Transformations” of the traditional suit symbols, and represented what you can Achieve from the Base Symbols

So Here’s an image of what I mean, now that I’ve nicely drawn it in Paint

Something I changed is that before I had a Diamond shape instead of a Coin, I guess I was tired and forgot I was Tarot Suits not Card Suits lol But the idea remains the same between Coins/Stones and Pentacles

Coin/Stones represents Hard Work and the Effort we put into our Endeavors, Pentacles represents Higher Value being gained from this, not just material Value like Coins, but Spiritual Value as well

Wands as a suit represents Energy, Passion, Creativity and Drive. The Symbol I used is also based of the alchemical symbol for wood, as I associate Wands with Fire as well as Clubs, the other symbol its close to. 

Then Keys represents what Passion Creativity and Drive achieves for us, which is new doors being unlocked, new opportunities to go new places and see new things and achieve greater heights

Cups represents Emotions, but also partnerships, sociability, and things we do together with other people

Trophies then represent the feelings of Success, the ideas of Celebrations, all the things that happen when we surround ourselves with good company, good feelings and the ability to work together to achieve great things we couldn’t do alone

Swords lastly represent Strige, Struggles, Conflict and Hardship. The things we have to fight for, or fight through

So then by transforming it into a Rod of Asclepius, we understand that we can Heal from Strife, we understand not only our own conflicts, but the conflicts and hardship of others, allow Empathy, Understand and Healing to enter our lives

But really I just loved the idea that these higher symbols could be entirely their own things, but still connected to and grown from the base suit symbols

and I really like making sigils lol

O sa ma cauti intr-o zi cand o sa te doara
Toate lacrimile tale usor te omoara
O sa-mi scrii intr-o noapte cand o sa-ti fie dor
Cand vocile din capul tau o sa ma strige-n cor
Stiu ca regret multe, dar nu si ce-am iubit
Eu n-o sa ma intorc in locul unde-am suferit
Nu mai e timp pentru noi s-alergam prin ploi
Sa ne iubim la fel de mult si sa ne simtim goi
Mi-ai dat inima-n lacrimi si ti-am adus un zambet
Priveste ce-ai facut… azi nu mai suntem…
—  DRED - Inima goală
Valurile in sange se transforma
o privesc ca pe-o fantoma,
n-are sens sa ii vorbesc
sa ii spun cat o iubesc,
de ma loveste
o lovesc,
de ma iubeste,
innebunesc.
Cerul in intuneric se cufunda
si lacrimile fata ii inunda,
da sa ma strige,
dar ma confunda,
de ma atrage,
o resping,
de vrea sa ma provoace,
o inving.
Lumea intreaga se transforma in praf,
ea-i sta la capatai, epitaf,
ii este teama de-nceput
de un sfarsit preconceput,
de o sa ma roage,
am sa-i zbier,
sufletul rage,
dar e de fier,
ar fi vrut sa se joace
dar inca mai sper,
ca fara ea n-am sa disper.
—  Eu
o să-ți amintești vreodată c-ai fost îndrăgostită de un scriitor?
te-a scris cu fierul încins pe existența lui și ți-a cântat despre cât de frumoasă erai când îi priveai cu tot spiritul. și-a domolit temerile ca să fie scut uman fricilor tale.
te-a iubit bolnav, stângaci, cu o intensitate greu de măsurat în cuvintele pe care tot el le zămislește. 
l-ai ucis de fiecare dată ș-o să-l mai ucizi, l-ai sfărâmat și l-ai lăsat să se adune singur, iar el n-o să-ți spună, ci o să scrie în continuare despre cât te adoră.
a băut de fericire și de tristețe și a sângerat sintagme pe foi mâzgălite  pe care doar tu le-ai putut înțelege.
și-a înnegrit plămânii cu vorbe pe care n-a avut curaj ți le strige,
însă..tu, o să-ți amintești vreodată c-un scriitor s-a îndrăgostit de tine?
—  http://cuvantul.tumblr.com // ce-a mai rămas dintr-un scriitor.
Mi-era dor sa scriu o scrisoare. Foaia alba, rece si imaculata ma provoaca…sa scot la iveala ce-am mai bun si mai rau, nu e loc de diplomatie.Literele se astern ghiduse si taioase, curgerea lor capata proportii dramatice - cui ii pasa de intunericul din dosul ochilor caprui ? Cand noaptea e adanca si zambetul pierdut; se spulbera misterul, se adanceste golul si ne vom regasi straini, usurati si apasati de vorbe spuse mult prea devreme; Cine stie unde incepe si cum se sfarseste povestea ? Nici nu conteaza
Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Odata scriam scrisori de dragoste….astazi, de ramas bun. Nu ma mai tem de nimic. Am facut pace cu trecutul, nu mai caut linistea, m-as plictisi teribil. Savurez pe indelete indoiala, distanta, ezitarile si uimirea - nemarturisita. Nu e loc de vinovatie, nu e loc de intrebari apasatoare sau raspunsuri silite. E doar libertate intre noi. Pe care o numim, nedrept, singuratate . Glasul tau n-are unde sa ma strige si nu ma va gasi nicaieri - ma-nvalui in uitare si ma acopar de necunoscut…
Ramas bun.
—  Deny Drogzz
Eu nu caut sa rad cat mai mult,si in niciun caz nu caut sa plang cu el… Nu caut sa fie tipul musculos,si in niciun caz nu caut printul cu ochii albastri si parul blond.Nu am nevoie in viata mea de baieti frumosi,si “de bani gata” si in niciun caz nu am nevoie langa mine de un tip intepat,cu arfe’ . Nu am nevoie langa mine de tipul ala dragut cu gropite si rarait. Si in niciun caz nu am nevoie de ala care sa ma strige “fa iubire!” . Am nevoie de un suflet,un suflet cald si bun.Ma indragostesc de baiatul ala care se aranjeaza, care isi face parul,care isi anuleaza tot doar pentru mine.Am nevoie de tipul ala care sa imi recomande o carte buna,si am nevoie in viata mea de tipul ala cu care pot fi eu,si nu o alta persoana.Am nevoie sa ma indragostesc de micile lui gesturi,am nevoie de tipul ala cu care sa ma trezesc dimineata sa-mi faca o ciocolata calda,si sa-mi spuna “Buna dimineata!” ,am nevoie de tipul ala care sa ma stranga tare in brate si am nevoie de tipul ala care sa nu ma intrebe “esti trista?” ci sa ma pupe pe frunte.Am nevoie de tipul ala care atunci cand vorbesc mult sa ma opreasca cu un sarut.Am nevoie de tipul ala super iubitor si dragastos.Indiferent ce culoare au ochii lui,indiferent cum arata.Eu am nevoie de sufletul si inima lui… nu de fizic.. si nici de bani lui.
Si mereu ma intreb cum ar fi sa fim la casa noastra.Sa fim casatoriti si sa avem o familie si sa avem un baietel si-o fetita.Mereu imi imaginez cum ar fi si ar fi superb.
Sa astept cu mancarea pe masa sa vi de la munca si cand intri pe usa sa ma saruti si copii nostrii sa-ti sara in brate.Imi doresc sa ne strige mami si tati.Sa ne jucam cu ei,sa-i invatam de toate si sa ne plimbam toti 4.Seara sa stam la masa si sa vorbim despre cum a fost ziua fiecaruia.Dupa sa strangem masa si sa pregatim apa pentru baie in timp ce ii punem pe copii la nanii.Sa facem o baie lunga si fierbinte si dupa sa ma saruti si sa ma iei in brate sa ma duci in patul nostru.Sa ne sarutam si sa ne strangem in brate,sa facem dragoste.Sa ne intindem in pat,sa ma cuibaresc la pipetul tau si sa ma strangi in brate,sa ma saruti pe frunte si pe bueze de noapte buna si sa ne zicem “te iubesc”.
Si se spune ca nu trebuie sa-ti visezi viata,ci sa-ti traiesti visul.Si asta am de gand sa fac.Sa-mi traiesc visul,iar visul meu esti tu.Te iubesc.
—  14-decembrie.tumblr.com
Lungi au fost noptile in care ametita de la atata vin priveam in strada, asteptand sa te zaresc. Si nu veneai. Incaperea mobilata, dar parca goala de cand tu ai plecat, era invaluita in fumul zecilor de tigari. Parul imi era incalcit si ochii rosii de la atata plans. Sticle de vin zaceau sparte peste tot prin casa. Le priveam sperand ca o sa te strige, ca o sa le auzi si-o sa vi sa le aduni. Imi inecam plamanii in tutun si sufletul in durere cu ochii atintiti spre usa, dorindu-mi cu disperare sa se deschida, sa o deschizi. Trageam cu disperare din ultima tigara ramasa in timp ce spargeam si ultima sticla de vin. Totul se rezuma la ‘ultima data’. Mi-am amintit ultima data cand te-am sarutat in fata blocului, ultima imbratisare, ultimul 'te iubesc’, ultima data cand te-am privit in ochi si am realizat ca asta a fost. Ultima data cand am iubit! Si-am urlat de dor si de durere caci am simtit cioburi de sticla in talpa. M-am asezat pe podea si-am lasat amintirile sa ma-nbete pana am adormit de tot.
#Colectiv

“ Ne doare inima, mulţi sunt cei ce au plecat
În urlete și chinuri, sufletul ei și l-au dat
Plânge toată ţara, avem în suflete doar ploi..
Români, cu ce suntem de vină noi?

Suntem în doliu naţional, asta aduce vreo schimbare?
Avem nevoie de biserici, da-s mult prea puţine spitale.
De ce doar după așa ceva punem mână de la mână
Dorindu-ne cu toţii o Românie mai bună?

Cum ai suporta, ca mamă, să auzi așa cuvinte?
Cum ai putea să mai fii ca înainte?
Copilul tau să strige, abia mai reușind să-ţi spună:
"Mami, o să mor! Ţine-mă de mână!”

Au sfârșit în chinuri și teroare,
Familiile au rămas.. le doare..
Cei ce-au scăpat cu greu pot să povestească
Mare păcat.. Dumnezeu să-i odihnească!“  -Avarvarei Lorena

3

From Greco-Roman mythology, the strix (plural striges) is a vampiric bird that was believed to disembowel infants to feast on their blood and meat. Striges were harbingers of disaster and thought to be a sign of “war and civil strife.” 

Like many other creatures from Greek mythology, striges were a result of divine punishment. Through a curse by Aphrodite, Polyphonte, a granddaughter of Ares, was driven to lust after a bear and mate with him. She later gave birth to the twins Agreius and Oreius, who grew up to be cannibals. Zeus sent Hermes to punish the twins for their crimes against man, but Ares begged Hermes to give them a lighter punishment than Zeus wanted. Rather than death or disfiguration, the twins and their mother were transformed: Polyphonte became the first strix, Agreius the eagle owl, and Oreius the vulture.

Nu știu dacă ați pățit vreodată asta:să te îndrăgostești de un om,iar acea dragoste să nu fie doar o dragoste simplă dintr-un bărbat și o femeie,ci ceva mai mult.
Ei bine,asta am pățit eu astă seara:tipul din imagine mi-a devenit într-o secundă idealul meu de bărbat.Puternic,cu o personalitate aparte și cu multă,multă suferință în privire.Așa l-am cunoscut și probabil așa o să îmi rămână în amintire(asta în cazul în care nu am să îl mai văd).
L-am întâlnit în stradă.Venise să își strige nemulțumirile,supărările și durerea.Și-a pierdut 2 prieteni în incendiul de la #colectiv.
Era greu să nu îl observi.Știi,e genul acela de ‘vagabond’ a cărei viață nu ai putea să o scrii într-o carte.
Doamne,câtă durere avea în ochi copilul ăsta.
Cu tricolorul în spate.Așa l-am cunoscut și așa l-am lăsat la plecare.Nu m-am putut abține și am mers să îl îmbrățișez.Mi-a răspuns cu un zâmbet și cu una dintre cele mai calde îmbrățișări pe care le-am primit vreodată.L-am privit în ochi și amândurora ni s-au umplut ochii de lacrimi.Nu știu de ce..
Mulțumesc Alex/Ionuț/Mihai sau oricare ar fi numele tău.Mi-ai dat o lecție importantă în seara asta.
Poate sună straniu dar,te iubesc! Și mulțumesc!

anonymous asked:

Ci descrivi la tua sensazione preferita?

mh. allora…
diciamo che la mia non è un’unica sensazione, ma tanti piccoli momenti che mi fanno stare bene. una sorta di accumulo di sensazioni che donano spensieratezza, libertà, tranquillità.

hai presente quando sei al mare, muori dal caldo, troppa aria afosa, chiusa, che dà un senso di oppressione, e poi arriva quella ventata d’aria fresca? oppure ti butti in acqua, e cogli quel briciolo di freschezza?

o anche d’inverno, fa troppo freddo, sei congelata ovunque, e arrivi a casa e ti scaldi, magari sotto le coperte o col calore emanato dal camino, magari con le braccia di qualcuno, pronte a stringerti.

hai presente, anon, quando muori di sete, e appena le tue labbra sfiorano una goccia d’acqua, essa appare così buona e indispensabile? come la cosa che hai sempre desiderato fino ad ora.

quando sei sovrapensiero, incantata, e qualcuno/a viene, e ti abbraccia da dietro. ti stringe forte. e tu sussulti, perchè non te lo saresti mai aspettata.

oppure quando è notte fonda, e stai a parlare con lui/lei, tranquillamente, e ti invia uno di quei messaggi, che boh, sono qualcosa di unico e inaspettato al tempo stesso.

quando ricevi una buonanotte o un buongiorno, così, all’improvviso; quando scarti un regalo, e ci trovi ciò che avevi cercato da tempo; quando sorride, e ti scoppia il cuore, quando sorride per te, e ti scoppiano il cuore, i polmoni, il fegato e tutto il resto; quando abbracci qualcuno che non stringevi da tempo; quando ridi, ridi e ridi, e ti sembra di non riuscire più a fermarti, o quando piangi, e ti fai forza da sola, e inizi a credere di essere invincibile.

questa è la mia sensazione preferita. il senso di tranquillità, pace interiore, spensieratezza. quei gesti che danno la forza di andare avanti, l’invincibilità, la pazienza, la bellezza del sapersi rialzare, la voglia di continuare nonostante la strada tortuosa, e la consapevolezza che arriverà un momento in cui tutto si aggiusterá.
vivere.

anonymous asked:

Qual'è stata la prima volta che hai fatto l'amore? Raccontala Io vorrei ma ho paura...

Avere paura è giusto, normale..
È una cosa che arriva, scorre da sola, travolge..
Quando succederà non avrai più paura..
Con me è stato così.. Quando ami una persona le cose cambiano..
Noi poveri esseri umani siamo creature incomplete, sempre alla ricerca della propria anima gemella, così scriveva Platone.
Io non ci credo, onestamente. Ma quando inizi a sentirti addosso le mani dell'uomo che ami, beh, comprendi finalmente ciò che il filosofo intendeva.
Lentamente ho iniziato a completarmi, a sentirmi intera, felice.
Non sono qui per raccontare come si svolge un rapporto sessuale, penso lo sappiano tutti.
È solo questione di soffermarsi sui dettagli.
I dolci nei che combaciavano con i miei e le nostre galassie di costellazioni scure diventavano una sola.
Il suo profumo che invadeva la mia aria e quelle dolci mani che penso di non averne mai viste di più belle.
Io l'amore l'ho fatto così.
Con l'armonia dei nostri respiri e la musicalità che acquisiva il cosmo una volta che ha iniziato a stringermi.
Quel ragazzo è diventato il nulla del mio nichilismo ed ho pensato, finalmente, di aver trovato un modo di esprimerlo, l'amore, ed anche di sentirlo.
Il tutto è un dolce viaggio, ci si culla e ci si accarezza.
La destinazione è l'amarsi più di prima, il capirsi come non mai.
Quando ho fatto l'amore io i progetti erano semplici ed i sogni limpidi.
Eravamo due ragazzi innamorati e l'amore che mi ha dato durante tutti i viaggi fatti insieme mi farà da carburante per il resto dei miei giorni, adesso un po’ deserti.
E poi non pensi ad altro, e non vedi l'ora di riaverlo, di risentirlo così tuo, di risentirti così viva.
Ed intanto il tempo passa, la passione aumenta e si cresce, si cambia; si cambia insieme.
Magari ti allunghi, ti cresce il seno e prendi qualche chilo.
Lui si taglia i capelli e al contrario dimagrisce e, chessò, ha una nuova cicatrice sul fianco.
Poi ti strige. E tu sorridi davanti alla realtà che cambia ma ai piccoli nei che continuano a combaciare perfettamente, nonostante tutto.

Ieri am asteptat o prietena in fata blocului in care sta.Era spre seara,iar oamenii era deja asezati pe bancile din jurul blocului inspirand aerul racoros al orei respective.Nimic diferit,care sa iti capteze atentia.Copilele de 13-14 ani isi etalau hainele de firma si ultimul model de telefon.Imaginea aceasta m-a facut sa stramb din nas,dar un lucru marut mi-a captat cu mare interer atentia.Un copil,nu cred ca aveam mai mult de 10 ani,s-a intrebtat cu pasi marunti sper un geam de la parter si a inceput sa il strige prietenul lui pentru a-l chema afara,la joaca.Acest lucru,mi-a amintit de copilaria mea in care obisnuiam sa fac acelasi lucru cu prietenii de pe atunci.A fost chiar dragut,sa vad ca unii copii mai fac acest lucru si in ziua de azi.Se ca la urma urmei,in zilele de azi ,mai exista copii la care societatea nu a reusit sa le fure copilaria.
—  19augustanonimat