strans

Bir “ağa” olarak Kürt Kemal’in romanlarındaki Kürtlerden biri olabilecek bir dengbêj olan Kawîs Axa kekemedir. Ama kilamlarını icra ederken debisi yüksek bir nehir gibi çağlar ve bir ozandan çok Yaşar Kemal gibi bir roman yazarı gibi anlatır “Genc Xelîl”i, “Şêx Mehmûd”u, “Xêlito”yu ve diğer Kürt kahramanlarını… Yaşar Kemal, Kawîs Axa’yı tanıyarak mı göç etti bilinmez, ama ona ne kadar benzediğini şöyle anlatır, -babasının vurulmasından bahsederken:

Ben babamın camide, o, namaz kılarken yanındaydım, hançerlendiği akşamdan sonra, sabaha kadar yüreğim kanıyor, diye ağladım. Ardından da kekeme oldum ve on iki yaşıma kadar zor konuştum. Yalnız türkü söylerken kekemeliğim geçiyordu. Hiç kekelemiyordum.

Kawîs Axa’nın sesi ve ağıtları ile Yaşar Kemal’in eserleri birbirlerine iki dengbêjin kekemeliklerinden daha yakındır. “Dengbêj”in Türkçedeki ilk tanımını yapan Yaşar Kemal, “profesyonel olarak destan söyleyen adam” tanımıyla adeta Kawîs Axa’yı anlatır uzun uzadıya.

Sinoc sam je vidio poslije dugo vremena, stara prica, ona par stolova od mene. Pravi se da me ne vidi, budala, pa cak i note ove dosadne pjesme koja se vrti cijelu noc znaju da se nas dvoje osjetimo. Iskljucujem se iz diskusije koja se vodi za mojim stolom, zelim da je posmatram, nisam od kad. Onako na prvu dosta se promijenila. Kosa joj je drugacija, al bi se opkladio da se isto zamrsi ujutro i da je i dan danas jedva rasceslja. Lice joj je drugacije, manje sminke, puno ljepsa, ali oci tuzne. Dominira u razgovoru, predpostavljam jer svi nju slusaju. Na momenat mi zafalise njene sale i lakoca s kojom je mrzila ljudsku vrstu, te nacin na koji je komentarisala druge. Drugacije se oblaci, po meni je postala zena, nema cak ni onih njenih neizostavnih, rozih detalja. Pitam se  kako li joj je u zivotu, da li ispunjava sve sto je zacrtala.. Da li isto mirise, ubio bih da znam ali mi je tako daleka. Ne cujem joj glas od proklete pjesme koja nikako da utihne, samo do mene na trenutak dopre krik onog njenog kretenskog smijeha koji i previse dugo nisam cuo. Ne okrece se, a znam da zna da je gledam. I dalje pusi iste cigare, jedna za drugom, pepeljara ispred nje uvijek najpunija. Psihicki padam jer mi kroz ovu glupu glavu prolaze sve slike koje sam svim silama zakopavao duboko u sebe. Ubija me onim usnama koje nisu prestale pricat cijelu noc, nema mene da ih zaustavim poljupcem. Znam da ima nekog drugog, on nije veceras za njenim stolom, al se djavo iz mene pita da li i njemu pruza istu onu sigurnost koju sam ja osjecao dok sam dane provodio s njom. Iz minute u minutu grlo mi se steze sve vise, ona se okrece prema meni i u istom momentu spusta pogled ka zemlji, momentu koji je meni trajao kao vjecnost. Razdire cinjenica da  ti moze tako stran biti neko kome si i ko ti je pripadao kako dusom, tako i tijelom. Kako se noc odmakla tako je i ona od stola, ustaju i idu negdje, znam da je veceras necu vise sresti, a volio bih je gledati jos bar 100 godina, jer u sustini za tih 100 godina ne bih imao sta vise da izgubim. Ljudima za mojim stolom veceras nisam bio u svom tijelu, al mi nista rekli nisu jer su vrlo dobro znali.. Legao sam tu noc u krevet, razmisljam da li u njoj ima vise mene, znam da nisam zasluzio ali mi je obecala da ce uvijek biti.. Sjetio sam se svake sekunde provedene s njom i docekao zoru, tipicno za mene.. U onim minutama kad me san poceo hvatati, ta njena poruka, od koje sam se toliko odvikavao, mi je bila potrebnija nego ikada, ali nije stigla. Dosla mi je u san, ne moram ni govorit od koga sam cuo da se sanja ono o cemu se misli… Budim se popodne, prva provjera njeno ime na ekranu, kojeg naravno nema.. Ko zna koliko me mrzi. Proklinjem onog ko nas uputi sinoc u isti objekat, proklinjem ponos i onog ko ga je smislio i proklinjem sebe, ustvari sebe ne moram, sebe sam izgubio.

Animal (Sebastian Stan x Reader)

Originally posted by mebeingbored1

Prompt: Could I request some smutty Seb? Possibly with some handcuffs involved now that everyone is discussing his kinks… ;) Love you!

I’m the handcuff anon, i forgot to add the romanian part. Please please PLEASE. I need some smutty romanian speaking Seb in my life.

Omg please write a story with Sebastian speaking Romanian! Idc if it’s smut or fluff, but I’m addicted to these kind of stories. And you’re the definitely the coolest author ever, so I know it will be perfect! 👌💜

A/N: Don’t say I don’t deliver because…ladies…I have DELIVERED. This one has been a bitch to write because I’ve had literally no time, but these new pictures of Seb have sparked a fire in me- half lust, half jealousy that people are there and I am not- and now I’ve written a 4k smut fest. REJOICE. Stay hydrated, prepare your underwear- it’s about to get hot in here. Thanks to the anons who requested this!

Romanian used (I do not speak Romanian, so if it’s wrong, it’s wrong)

Draga mea- My darling
Mă duc să-ți strice această seară , draga mea- I’m going to ruin you tonight, my darling. 
Sunteţi frumoasă- You are beautiful 
Iarta-mi pacatele- Forgive me my sins 
Deschide- Open. 
Legat- tied up
Tu ești o fată bună- You’re a good girl
O astfel de frumos tâţe…isus hristos esti strans- Such beautiful tits- Jesus Christ you’re tight. 
Știam că ți-a plăcut dur- I knew you liked it rough
Vei să vii frumos și greu pentru mine, pisoi- You come nice and hard for me, Kitten
Te rog, te rog- Please, Please
Fată bună, fată bună, pisoi- Good girl, good girl, Kitten
Te ador- I adore you. 

Keep reading

Am cunoscut-o in liceu, o chema Anastasia, pe scurt, Ana. O fata inalta,cam pe la vreo 1, 65, cu ochi albastri si par negru.  Dupa o relatie de 3 ani, o relatie minunata, o relatie care m-a facut sa inteleg ce e iubirea, o relatie care mi-a deschis ochii, o relatie care m-a facut sa ma simt viu, am parasit-o fara sa-i dau vreo explicatie, desi am iubit-o enorm.

Dupa luni bune in care am stat singur, dupa luni bune in care am incercat sa-mi revin si  am avut o relatie, o relatie care a durat opt luni cu o fata foarte desteapta si independenta. Avea toate calitatile pe care un barbat si le-ar putea dori vreodata. Nu am putut sa o iubesc, niciodata nu am putut sa mai iubesc pe cineva in modul in care am iubit-o pe EA. Dupa relatia aceea nu am mai putut sa sarut, sa imbratisez sau sa tin la alta femeie.

Anii au trecut, iar eu am terminat facultatea si mi-am publicat cartea la care ma gandeam inca din liceu. Am avut succes, am devenit cunoscut, aveam bani, dar nu eram fericit, nu eram nici pe aproape.  Intr-o zi, dupa o sesiune de autografe am ajuns acasa si am inceput sa fac curat in biblioteca, iar atunci o hartie a cazut dintr-o carte veche si prafuita, am ridicat-o si am citit numarul de telefon care era scris pe ea. Il stiam pe derost, era numarul ei.  Care era posibilitatea ca dupa 15 ani ea sa aiba acelasi numar de telefon? Am sperat. Imi era teama sa sun. Doua zile am asteptat, m-am gandit, iar intr-un final mi-am facut curaj si am format numarul. Suna. Nu-mi venea sa cred ca suna. O voce firava imi raspunde si spune: „Stiam eu ca ma vei cauta intr-o buna zi”. Nu-mi venea sa cred. Apoi am stat ore in sir si am vorbit, ne-am povestit unul altuia ce am facut dupa liceu, la ce facultati am mers, ce relatii am mai avut si toate cele. Am fost distrus cand am aflat ca are o relatie.

Am continuat sa vorbim zilnic, ma suna dimineata, pe la ora 9, vorbeam in timp ce isi bea cafeaua, mereu i-a placut cafeaua, tare si fara zahar, in schimb eu, eu preferam sa beau ceai, cat de dulce se putea, iar apoi ea pleca la munca si eu ma ocupam cu ale mele urmand sa o sun pe la ora 5 cand se intorcea acasa. Acum locuia in Brasov, se mutase din Bucuresti, zicea ca s-a saturat de aglomeratie, de zgomote si de oamenii rai.  Am continuat asa luni, luni intregi, luni in care vorbeam la telefon de doua ori pe zi , asta pana cand s-a hotarat sa-mi faca o surpriza intr-o o zi super faina, prin iulie, ziua in care mi-a spus ca vrea sa ma vada si ca se indreapta spre Bucuresti. Am ramas blocat, nu am stiut ce sa spun sau ce sa fac. Imediat cum i-am inchis telefonul mi-am luat un tricou negru pe mine, m-am indreptat spre cea mai apropiata cofetarie si i-am cumparat prajitura ei preferata, era genul de persoana careia nu ii placeau florile si dulcegariile, dar care adora dulciurile.

Am asteptat-o in locul in care ne intalneam mereu in liceu, in locul in care ne-am sarutat prima oara, locul in care i-am dat sa asculte The doors prima oara, locul in care am scris de sute de ori numele noastre si locul in care ne-am jurat de mii de ori iubire eterna. Am asteptat-o 15 minute, parca trecuse o vesnicie. Dupa cele 15 minute de asteptare o vad indreptandu-se spre mine, am impietrit. Era asa frumoasa. La fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o . Inima imi batea din ce in ce mai tare. S-a oprit in fata mea, nu a scos niciun cuvant. Ma privea in ochi. S-a uitat la mine asa si eu la ea cam vreo 5 minute, apoi i-am spus „Buna, mi-ai lipsit!”. Lacrimile au inceput sa ne curga siroaie, am strans-o tare in brate si am sarutat-o pe frunte. Dupa ceva timp, i-am dat drumul,i-am atins fata  si am continuat sa ma uit la ea, i-am spus cat e de frumoasa, i-am spus cat de mult mi-a lipsit si ca nu am putut sa iubesc pe nimeni asa cum am iubit-o pe ea. Tot ce a putut sa-mi spun a fost „Atunci de ce dracu m-ai parasit asa?”. Nu am avut puterea sa-i raspund pe moment, dar m-am adunat si i-am explicat ca pe vremea aia nu eram destul de matur pentru ea, i-am explicat ca nu am vrut sa-si piarda vremea cu un pusti imatur care o putea rani enorm, asa ca am preferat, pur si simplu, sa plec si sa o las sa creasca, am sperat ca voi putea sa-mi gasesc fericirea in bratele altei persoane, dar nu a fost asa. I-am spus ca inca o iubesc si ca eu cred ca intr-o zi vom fi din nou ca inainte.

-Vreau sa te sarut, mi-a spus ea cu o voce tremuranda.

-Dar scumpo, nu ar fi moral, tu esti intr-o relatie, iar eu nu pot sa distrug ceea ce ai cladit alaturi de el..

-Dar ce e moral in ziua de azi? Noi doi nu suntem oameni, noi suntem sentimente si trebuie sa ne dam frau sentimentelor, nu?

In momentul acela am sarutat-o, ah, cat de mult mi-au lipsit sarutarile ei, erau diferite, erau calde, erau pline de iubire.

Dupa acea intalnire ea s-a desparit de acel barbat, s-a mutat la mine,iar dupa un an ne-am casatorit,am calatorit, eu am mai publicat o carte, cartea noastra, cu si despre povestea noastra de iubire, care a durat mult, foarte mult, ar fi durat si astazi daca nu ar fi fost nenorocitul ala cancer, cel care a luat-o de langa mine cand aveam cea mai mare nevoie de ea. Sunt sigur ca de atunci e zilnic cu mine, chiar daca nu mai e aici fizic, ii simt caldura, o simt in spatele meu cand ii duc pe nepoti in parc, inca o aud spunandu-mi „te iubesc” inainte sa adorm, o simt oriunde ma duc si continui sa le spun tuturor despre povestea noastra de dragoste.  Uneori o visez asa cum era ea, tanara, frumoasa, puternica, asa cum i-ar fi placut ei sa si-o aminteasca toti. Ea a fost o luptatoare, a fost o femeie buna, curajoasa si iubitoare, femeia care m-a facut sa fiu cine sunt azi, femeia care m-a invatat sa fac diferenta dintre bine si rau, femeia care mi-a schimbat viata, marea me iubire.

           Sunt sigur ca intr-o buna zi ne vom revedea, cat de curand, iubito, cat de curand…

Male stvari. Pizza u ponoć. Izlazak sunca na plaži. Boja njezinih očiju dok gleda isti. Izraz njezinog lica dok prvi put sluša tvoj bend. Način na koji te poljubi nakon. Način na koji te poljubi prije. Žila koja joj iskoči na čelu kada se ljuti. Njezin miris koji osjetiš na sebi. Kada se prestane ljutiti. Zagrljaj koji dobiješ kada se boji. Način na koji se smije koji ti toliko fali kada ga ne čuješ neko vrijeme. Disanje koje osjetiš na svom ramenu. Odraz u ogledalu koji vidiš kada se presvlači. Kosa koju drži u jednoj ruci kada se šminka. Osjećaj u želucu kada ti se približava. Osjećaj u koljenima kada stoji kraj tebe. Osjećaj u cijelom tijelu kada je na tebi. U dva ujutro. Na krovu zgrade. Dok grad spava.
Male stvari. Dovoljno male za sreću kakvu zamišljamo. Dovoljno velike za sreću kakvu trebamo. Na kraju krajeva, dovoljno dobre za sreću kakvu zaslužujemo.
—  Dean Pelić, Njegova strana priče: Tebi

Buna.Ce mai faci, cum te mai simti?
Sunt eu, prietena ta.Sau am fost.
Obisnuiam sa ne spunem toate prostiile una alteia, dar lucrurile s-au schimbat.Tu te-ai schimbat, eu m-am schimbat si prin urmare relatia noastra de prietenie s-a schimbat.Lucrurile nu mai erau ca inainte.
Nu-mi placea schimbarea ta.Deloc.Cu cat vorbeam mai mult, simteam ca ne despartam mai mult.
De fiecare data cand aveai probleme apelai la mine.Nu, nu ma deranja absolut deloc, ba din contra.Insa mereu spuneai ca am dreptate si ca o sa faci asa, insa mereu faceai ca tine.Nu ma deranja ce faceai, e viata ta la urma urmei, dar nu-mi da dreptate daca tu nu consideri ca am.Nu inteleg de ce ai face asta.La urma urmei eram prietene de ani buni, faptul ca nu puteai sa fii sincera cu mine si sa-mi spui ca ai o parere opusa imi dovedea cat de putina incredere aveai de fapt in mine.Credeam ca te cunosc.Credeam.Amandoua credeam ca ne cunoastem una pe cealalta dar de fapt nu era asa.
Aveai prieteni care stiau doar sa te foloseasca.
Ti-am zis sa stai departe de ei.Ai zis ca asa o sa faci, si mereu de credeam, pentru ca mereu uitam ca spuneai asta doar de pomana.Propriul tau cuvant nu valora nimic pentru tine.Promiteai ca nu o mai faci, imi promiteai mie dar si tie.Insa nu erai in stare sa te tii de o promisiune facuta TIE in primul rand.
Aveai prieteni pe care ii barfeai cu mine.Imi spuneai ca nu ii suporti si ca te streseaza, iar de fiecare data cand te sunau te strambai.Si totusi..de fiecare data cand imi spuneai ca iesi, aflam ca doar in compania lor.
Te-am intrebat de ce.
Mi-ai spus ca din mila.Ca se roaga de tine si ca ti-e mila de ei.Aveai impresia ca procedezi bine.Ti-am spus ca nu e asa.Aceeasi poveste, iti cautai scuze, spuneai ca mine si faceai ca tine.
Exista o fata pe care nu o suportai deloc, desi eu fusesem cea care avusese mici probleme cu ea..din cauza ta, desigur, dar asta e alta poveste.Erai atat de plina de ura, incat de fiecare data cand fata aceea posta ceva pe facebook, imi trimiteai mie sa vad si incepeai sa o vorbesti de rau.La inceput am fost ca tine, apoi am realizat ca e gresit si ca trebuie sa ne oprim.Dar se pare ca m-am oprit singura, si nicidecum amadoua.
Toata povestea asta a durat mai mult decat am crezut ca pot suporta.Incepusem sa ma enervez atunci cand aflam ce faceai si atunci cand erai de acord cu mine doar pentru ca probabil nu voiai sa continui discutia.Incepuse sa ma deranjeze faptul ca nu te tineai de promisiunile facute atat mie cat si tie.Mai ales tie.
Apoi mi-am dat seama ca nu mai avem nimic in comun.Toate sfaturile pe care ti le-am dat au fost in zadar.Toate orele petrecute vorbind cu tine, toate degeaba.Prietenia noastra exista doar cu numele.Iti placea sa ai persoane in jur, motiv pentru care acceptai sa fii calcata in picioare de prosti.
Eu mereu ti-am zis ca as prefera sa fiu singura decat inconjurata de oameni falsi si prosti.
Si tu mereu ai fost de acord cu mine.Sau cel putin asa ziceai, caci faptele tale spuneau altceva.
Mereu ai avut impresia ca iertai din bunatate.Dar nu, motivul era altul.Iertai pentru ca nu-ti placea sa fii singura.Aveai impresia ca tot ce induri era pentru altii, dar nu..totul era pentru tine.

In fine.

Intr-o seara am stat vreo jumatate de ora si m-am gandit bine daca merita sa mai fim una in compania alteia.Si asa prietenia asta se dusese de rapa, ce rost avea sa ne mintim una pe alta si sa tragem cu dintii ce ceva ce nu mai exista de mult?

Mi-am dat seama ca nu mai pot sta langa tine.Oricat am incercat sa te ajut sa te indrepti, nu mi-a reusit deloc.Nu erai sincera cu mine, in schimb eu am ales sa fiu sincera cu tine.
Asa ca am discutat cu tine si ti-am spus ca asta trebuie sa se termine aici.
Tu nu ai inteles si probabil nu o sa intelegi niciodata ca asta a insemnat sinceritate si nu falsitate.
Dupa ce am terminat discutia au trecut zile bune.Acum s-au implinit vreo doua luni.
Nu asteptam sa ma bagi in seama..sau, de fapt poate ca asteptam asta, dar doar dintr-un motiv anume.
Atunci cand una din prietenele tale false te facea sa plangi, tot tu te tineai legata strans de ea.Faptul ca nu ai incercat deloc sa tragi de prietenia noastra, mi-a pus un semn de intrebare.
Mereu imi spuneai ca sunt prietena ta cea mai buna si mereu am stiut ca nu e adevarat.Stiu bine ca spuneai asta tuturor.
Insa..
Macar am fost vreodata prietene?
Acum nu-mi pot raspunde la intrebare, si nu am de gand sa iti cer tie sa imi raspunzi.
Trecutul e trecut, prezentul e prezent.Ce-a fost a fost.
Sper doar ca intr-o zi vei realiza ca plecarea mea a fost doar un gest de sinceritate si ca am avut cateodata dreptate.
Nu pentru mine, nu astept sa-mi spui mie ca am avut dreptate.Ci pentru tine.Ca sa schimbi ceva in viata ta.

Unwanted - Tom Hiddleston

Summary: What happens when you, a student who wants to ignore Tom an English Professor at your Uni, get put into his class after your first teacher retires? What happens when Tom, a professor who can’t help but feel like he belongs in your life one way or another becomes your teacher? 

Word Count: 1,400

Warnings: None

A/N: This going to be a new series on my lil’ account, basically it will just be following the adventures Reader and Tom will go through. Hope you guys enjoy reading it as much as I do writing it!!

Keep reading

Around 1:30

word count: 3,817

genre: college!au, fluff 

author’s note: ayee another svt scenario! glad you guys liked the first one even tho i wrote it carelessly. i put more thought into this story and it’s been in my drafts for a while now so i hope you like it!



1:32, Monday

The familiar sound of a bell rings across the small coffee shop as he walks in. You had your nose buried into a John Green book, blocking out the noises from the other customers when you heard a small, but deep voice.

“Excuse me,”

You look up and your attention was now on this boy whose hair was styled up and had a pair of specs resting on the bridge of his nose.

“is this seat taken?”

You couldn’t seem to form any words out, so with a shake of your head, a small smile graces the male’s face as he pulls the seat towards his small group of friends.

You were awestruck. Time suddenly ran too fast for you to study his face. His back was facing you so you decided to leave your curiosity as it is.

Keep reading

ma gandesc ca daca as fi avut o alta viata, as fi facut mai mult de atat. si poate ca in alte circumstante nu as fi calcat pe inimi si nici n-as fi strans in palma spinii trandafirilor. s-ar putea ca in alta poveste sa nu fi avut inima plina cu ura, dar nu am alta si ideea ca as putea fi mai mult decat sunt, nu ma incalzeste cu nimic. caci pana la urma tot eu trebuie sa traiesc cu mine, cu ceaiul racit de pe masa si tot acel nimic care se prelinge, precum acuarele pe o foaie de desen. si nu voi recunoste niciodata ca vreau altceva, pentru ca oricum o iau, ajung rau la final. pentru ca atunci cand stai prost cu sentimentele si afectiunea aceea de care toata lumea vorbeste, dar prea putini o simt, nu ai cum sa oferi ceva frumos si nici nu vrei, pentru ca nu ai cum sa oferi ceva ce nu ai, nu?
caci toata lumea raneste si nu sunt exceptii de la chestia asta, caci si tu ai ranit, la fel cum am ranit si eu si de multe ori am facut mai mult de atat. am rasucit cutite in rani, caci voiam sa simta mai mult decat simt eu si nu a ajutat la nimic, poate doar mi-a imfundat venele cu mai multa ura decat puteam duce si m-am pierdut atunci si nu mi-a mai pasat, nici acum nu-mi pasa. dar e in regula, caci e viata mea pana la urma si nu mai caut nimic, poate doar niste ciocolata cu menta si-o cafea cu lapte. si totusi nu pot accepta nepasarea asta care imi circula in vene, dar nu fac nimic cu ea, o las doar sa traiasca in mine si chiar nu mai conteaza daca aduce ceva bun sau nu.
— 

19augustanonimat

25 Martie 2017, 11:32 a.m

Peter Parker over Spider-Man

You tightened your coat as it poured rain in your shortcut alley to home. Your boss made you work another hour at your job, now it being near ten at night. You heard multiple whistles as you walked down the alley. You currently regreted not going to the bank and checking your check to get a cab ride. At the words, “She’s mine boys!” You walked faster, unfortunately you knew it was around a mile and half long alley.

You felt rough hands pushing your wrists onto the brick wall. “Hi honey, wanna come home with me to night?” He smirked and nipped at your neck. “Pl-please no, no!” You begged. “Oh honey, it won’t hurt. Especially if you relax. I can put a few things in you to get there.” He whispered deeply in your ear. “No! I can’t! Please! You can take the money in my pockets.” You pleaded, wanting his drug and alcohol smelling body off of you. “Hey buddy!” A large web hit him and he was stuck on the wall across from you. Your breath was heavy and Spider-Man swooped down in front of him. “The lady said no!“ He exclaimed and hit him in the face. “Learn to respect that!” He yelled and then turned to you. “You okay?” His voice was gentler. You nodded, still shocked. “Pretty girls like you should stay out of these types of alleys.” Spider-Man happily spoke and twipped away into the city.

*Next Evening*

You were lucky enough to have a day off from work. Unlucky to have a test the next day. You sat across from your friend Peter with the next book in your lap. “Peter,” you had to tell someone, “Promise you won’t tell anyone or think that I’m crazy.” You smiled. “I promise.” Peter answered you. “I encountered with Spider-Man last night. He saved me…. he even called me pretty.” You gushed. “I’ve never been called that before.” You played with a stran of hair. Peter looked at you, “He knows what he’s talking about.” He quietly spoke, just loud enough for you to hear. You closed your book and sat next to him. “What did you say?” You questioned. “S-Spider-Man is awesome.” Peter stuttered. You shook your head at him. “Peter Parker, you are a terrible liar.” You kissed his cheek. He blushed all the up into his ear. “That bad, huh?” He asked, looking at you. You kissed his lips, “That bad.” You replied. “Wait, if you had to pick between Spider-Man and me, who would you pick?” Peter questioned. You. Always over Spider-Man, you’re nearly always here for me. Spider-Man is just a one time thing.“ Peter pulled you into a kiss, “Right answer.” Peter smirked. “Don’t get to cocky Parker.” You giggled.