scoala

Părinţi: O doamne, faci şi tu vreodată ceva?
Profesori: Nu vei fi niciodată destul de deşteaptă ca să devi ceva în viaţă.
Oglinda: Ei nu te vor iubi niciodată dacă arăţi aşa.
Prieteni: Eşti mereu aşa depresivă. Tot ceea ce faci e să asculţi muzică.
Muzica: Hei iubire, eşti bine? Nu îţi fă griji. Toul va fi bine, doar ascultă-mă.

Ce te face pe tine frumoasă? Chiar nu ți-ai dat seama până acum, nu-i așa? Știu că niciodată nu ți-a plăcut zâmbetul tău. Întotdeauna ai încercat să zâmbești cât mai puțin și să râzi cât mai silențios. Știu că niciodată nu ți-a plăcut sunetul vocii tale înregistrat pe casetă. Ai luat telefonul în mână, ai început să cânți, însă ai aruncat nervoasă telefonul pe pat din cauza vocii tale. Întotdeauna ai ales să vorbești cât mai puțin la telefon, ai preferat să trimiți mesaje decât să lași vocea să-i trădeze sentimentele tale celui de la capătul firului. Știu că niciodată nu ți-a plăcut corpul tău. Ori de câte ori ai urcat un picior pe cântar, ai răbufnit nervoasă și ai plecat. Știu că niciodată nu ți-a plăcut să porți haine strâmte sau scurte. Încă te înghesui în blugii tăi și alegi tricourile cele mai largi și teneșii cei mai confortabili. Știu că niciodată nu ți-au plăcut pistruii tăi și nici alunițele tale, ochii tăi și nici părul tău. Știu că-ți dorești să fi ca ele. Vrei să ai niște trăsături frumoase, un corp perfect. Știu că vrei să fi perfectă, și totuși, nu faci nimic ca să ajungi perfectă. Știu că nu te atingi de machiaj, iar dacă o faci, doar într-o anumită măsură. Știu că nu te lasă inima să-ți dai banii de buzunar pe hainele care sunt la modă. Știu că nu încerci să te dai mare în fața celor din jurul tău și nici nu încerci să râzi de o persoană pentru a primi atenția celorlați. Știu că alegi ca drumul tău spre școală să fie liniștit. Îți pui căștile în urechi și privești pe geam, și nu faci ca ceilalți, cei care aleg ca drumul lor spre școală să fie plin de măgării. Cum ar fi să râdă de copii mai mici din autobuz, sau să facă mișto de cei în vârstă. Știu că nu ești cea mai bună din clasă, dar găsești o bucurie în a citi și știi mult mai multă gramatică decât cei care au numai note mari. Știu că nu încerci să ajungi populară. Îți petreci serile de sâmbătă și duminică acasă, în pat, cu căștile în urechi și telefonul în mână, iar cartea pe burtă. Știu că nu-ți place să ieși în cluburi și nici nu ești familiarizată cu petrecerile. Știu că nu-ți place să fi în centrul atenției, mai ales în a celor cunoscuți. Știu că ești timidă și tremuri ori de câte ori vorbești în public. Știu că tu crezi că ai niște trăsături simple, ce nu merită să fie numite frumoase. Știu că tu crezi că ai o viață plictisitoare și vei muri singură. Știu că tu crezi că ești urâtă, dar răspunde-mi la o întrebare: Te-ai uitat vreodată în sufletul tău? Ai privit vreodată vreodată dincolo de imperfecțiunile tale? Te-ai gândit vreodată la ele ca la niște calități, embleme ale personalității tale, părți speciale din tine, doar ale tale?
Ești tânără, și te rog să nu-i asculți pe cei care-ți spun că viața merită trăită, pentru că ceea ce fac ei nu se numește viață, ci bătaie de joc.
Ești deșteaptă, și te rog să nu-i asculți pe cei care-ți spun că notele sunt totul și cărțile nu sunt bune de nimic, pentru că în câțiva ani, ei vor uita numărul globulelor roșii pe care-l avem în corp, dar tu nu vei uita titlurile cărților pe care le-ai citit de-a lungul timpului.
Ești frumoasă, și te rog să nu asculți 3 lucruri. Oglinda, cântarul și societatea. Ei aleg doar merele cele mai strălucitoare din copac, merele care deși de un roșu aprins, sunt ticsite de viermi. Uneori, merele cele mai frumoase și dulci, sunt cele de pe jos. Merele care au îndurat prea mult frig sau vânt sau oameni care încercau să le dea jos din copac. Toată lumea le ignoră, nu le vor, le strivesc. Și totuși mereu va exista o persoană care să vadă aceste mere, să le adune de pe jos, să le spele și să le pună frumos într-un coș.
Iar eu acum îmi doresc să te ridic de pe jos, să te pun pe picioare, să-ți spun toate lucrurile pe care nu le vezi și pe care încerci să le ignori. Dar mai presus de toate, vreau să crezi aceste lucruri. Pentru că tu nu ești și nici vei fi un nimic, pentru că , așa cum arăți și ești tu, poți fi orice, poți fi totul!:)
Daca nu mai vorbim, nu inseamna ca nu mor de nerabdare sa primesc acel “Cum mai esti?” pe privat.
Daca nu ne mai salutam, nu inseamna ca nu mai am nevoie de sunetul vocii tale.
Daca nu ma mai uit la tine, nu inseamna ca nu-mi doresc ca privirile noastre sa se intersecteze accidental.
Daca nu iti mai zambesc, nu inseamna ca nu ma bucur sa te vad.
Daca nu te mai bag in seama, nu inseamna ca ma astept ca nici tu sa n-o faci, ci vreau ca tu sa te uiti cu coada ochiului la fata cu parul lung, prins in coada, cu buze si palton rosu, pe care odata o observai pe holul scolii si ii zambeai atat de fermecator..
Invatamantul din Romania

M-am saturat de invatamantul de rahat din Romania. M-am saturat de profesorii sictiriti care fac ora doar din obligatie. M-am saturat de gramada de teme pe care o primim in fiecare zi. M-am saturat de lectiile nefolositoare pe care suntem obligati sa le invatam. M-am saturat sa fim impartiti pe nivelul de inteligenta. M-am saturat sa stau in banca sase ore pe zi. M-am saturat sa car kilograme de carti nefolositoare. De ce? De ce facem asta? De ce este invatamantul din Romania asa? Multe intrebari, nu? Multe intrebari care nu isi vor gasi raspunsul niciodata. Toata ziua stam si invatam despre oase despre care nici nu stim unde sunt localizate, despre numarul atomic Z, despre radicali si despre lucrul mecanic. Desi nu ne vor ajuta niciodata in viata, suntem obligati sa le invatam pe de rost. Definitii peste definitii pe care trebuie sa le stim la perfectie. Toti profesorii se plang de elevi, ca nu stau cuminti in banca, ca vorbesc, ca stau pe telefoane. Dar s-au gandit vreodata ca este vina lor? S-au gandit ca fac ore neinteresante care nu atrag atentia copiilor? S-au gandit ca sunt prea suparati si trimit aceasta stare elevilor? Eu zic ca nu. Profesorii nu au niciodata vreo vina. Ei sunt mereu cei mai buni. Nu vi s-a intamplat vreodata sa remarcati o greseala de-a unui profesor, sa ii spuneti de ea si profesorul sa schimbe subiectul, de parca nu s-a intamplat nimic? Sunt sigura ca aveti acel profesor care la fiecare ora sta bosumflat, sau acel profesor care incepe sa injure doar pentru ca elevii nu au inteles o problema. Sau acel profesor care nu are rabdare cu tine daca nu ai inteles ceva si iti pune patru. Dirigintii nu mai sunt preocupati de clasa ca odinioara. Clasa nu mai este la fel de apropiata, ea fiind impartita in mai multe grupe: tocilari, smecherasi, fumatori etc. Cand te duci la un profesor, se uita la tine de parca ai fi un gunoi si face orice ca sa te incurci la tabla. Teme la cinci materii de pe o zi pe alta si de invatat materia pe care parintii nostri o faceau la clase mult mai mari. Profesori care te sperie ca “la examenul dintr-a opta o sa fie greu, si voi nu stiti nimic” cand voi faceti materie mult mai grea decat ce se da la examen. Teste la romana in care trebuie sa faci cinci exercitii si doua compuneri in cincizeci de minute din care evident, zece sunt luate de profesori pentru “a corecta testul”. Pana si la religie, muzica si desen se dau teste mai nou. La religie te intreaba pe ce data este nascut nu stiu ce sfant si daca nu stii, ai doi. La muzica se pun note pe vocea copilului. Dar daca acel copil nu are voce? Daca acel copil se pricepe la matematica? La sport se dau probe de forta si de alergare, pe cand noi ar trebui sa invatam cum sa traim sanatos, ca sa nu ajungem ca toti obezii de la televizor. De ce copiii care au avut un accident sau au facut ceva rau IN AFARA SCOLII sunt certati in scoala de catre director si li se scade nota la purtare? SCOALA NU ARE NICIO LEGATURA CU TIMPUL LIBER AL COPILULUI! Sistemul de invatamant este de rahat, legile legate de scoala si de examene sunt schimbate din jumatate in jumatate de an. Copiii sunt bulversati, nu mai stiu ce sa mai faca, nu mai stiu pe ce materie sa se axeze. Profesorii de sport dau afara copiii care nu fac sportul DAR AU ADIDASI IN PICIOARE! In regulile scolii scrie clar ca elevul are dreptul sa stea pe banca in timpul orei de sport doar daca are echipament SAU incaltaminte corespunzatoare. La educatie tehnologica, muzica si desen scriem pagini pline cu materie pe care oricum nu o vom invata! Am vorbit recent cu o profesoara si mi-a zis ca desi lucrurile astea nu ne ajuta in viata trebuie sa le invatam. Se balbaia. VOI NU VA DATI SEAMA CA NICI PROFESORII NU STIU SA ASCUNDA FAPTUL CA FAC ORE DE TOT RASUL? Ore facute in bataie de joc. Profesorul de educatie civica te pune sa scrii pe caiet parerea lui despre politica si viata, cand de fapt la ora asta ar trebui sa inveti sa iti spui parerea si sa fii liber! Imi pare rau pentru profesorii care s-au simtit citind asta. Sper ca v-am lamurit cu invatamantul din Romania. Pace!

Momentele din liceu care înseamnă totul

1. Momentele critice când nu știi cum să scapi și imediat apelezi la diriginte.

2. Orele în care ești prea plictisit și-i spui profesorului să-ți mai povestească cum era liceul în vremea lui.

3. Prieteniile și certurile pe care o să le ții minte mereu.

4. Apartenența la un colectiv și sentimentul de a fi implicat , senzația că ești unic și important sau câteodată nefolositor.

5. Orele de franceză în care pentru 5-6 minute nu înțelegi decât 2 cuvinte și tot ce poți spune este „OUI”.

6. Biologia  , fizica și informatica în care „tovarășii” , „amicii” și „iepurașii” nu mai „are” nici un fel de întrebare , dar totuși un test în ultimele 10 minute va fii mereu o opțiune.

7. Debutul tău în calitate de boboc la ora de informatică cu un 1 sau un 2 (depinde de câte puncte din oficiu ți se acordă).

8. Momentul în care profesoara știe „ce vei face la vară”.

9. Bucuria pe care o ai când primești un 8 la fizică pe când în generală plângeai la un 9.

10. Perioada majoratelor, în care ai mai multe petreceri decât ore de informatică la școala într-o săptămână.

11. Excursiile de neuitat în care te retragi din formația de vizitare și devii autodidact.

12. Chiulitul de la ore pentru a mai învăța un pic pentru testul sau teza de ora viitoare.

13. Momentul în care facem revista școlii în ultima săptămână disponibilă, în „a doua noastră c(l)asă”.