recunoaste

Esti tanar si ai tot timpul din lume. Iesi in oras cu prietenii,te distrezi,te imbeti,te droghezi. Mananci bine,mergi la sala,te machiezi,ai tot ce vrei tu. Asculti muzica buna,mergi la festivale,la mare,la munte. Stai de dimineata pana seara pe telefonul ala si vorbesti cu prietenii tai pe fb/agati vreo fata pe tinder. Dai mesaje in stanga si-n dreapta,dar stii ce uiti tu zilnic sa faci? Uiti de familia ta. Hai recunoaste,uiti de ea. Cateodata nu iti bagi nici parintii in seama pentru ca mereu ai “probleme” si esti mereu ocupat. Uiti de bunicii tai,de oamenii care te-au crescut. Acei oameni care au avut grija de tine. Habar nu ai tu cat de mult se bucura cand iti aud vocea prin telefonul tau de 2000 de lei. Ai haine scumpe,adidasi,tot ce vrei,dar nu esti in stare sa iti cumperi un bilet de autobuz ca sa ii vizitezi si tu macar o data pe luna ! Cumparam si ne bucuram de niste banalitati si uitam de adevaratele valori. Suna-i pe bunicii tai si fa-le ziua mai buna. Vorbeste cu parintii tai si fa-i sa rada. Ei sunt singurele persoane care vor ramane alaturi de tine toata viata. Nu o pizda proasta care se plange ca nu mai are fond de ten sau un jegos care se plange ca si-a zgariat bmw din ‘98. Ei sunt doar niste trecatori,dar FAMILIA TA este cea care ramane.

- Ce sunteți voi ?

- Noi , noi nu există , suntem doar eu şi el , doi străini cu amintiri comune ..

- Cum vine asta ? Ati fost impreună atata timp.

- Simplu , intr-o zi se vor intalni pe strada , ss vor recunoaste de departe , dar nu se vor ocoli , vor trece unul pe langa altul , dar nu isi vor intalni privirile, el nu se va uita in ochii ei pentru ca stie ca va vedea dor , si ea nu se va uita in ochii lui pentru ca va vedea durere ..

- Am inteles, doi straini cu amintiri comune..

-Ce mai faci?
-Bine… Astept.
-Ce?
-Un mesaj.
-De la cine?
-De la el.
-Conteaza chiar asa de mult acel mesaj incat sa-l astepti?
-Da, cred, nu stiu…
-Saracuta de tine…
-Nu inteleg la ce te referi.
-Ai zis ca nu o sa te indragostesti si uita-te la tine… Depinzi de un amarat de mesaj.
-Dar nu m-am indragostit…
-Atunci?
-Vreau doar sa vorbesc cu el.
-De ce?
-Nu stiu. Ma face sa ma simt bine, ma face fericita.
-Si ce spuneai mai devreme? Il iubesti! Recunoaste!
-Nu o fac. Ar fi cea mai mare greseala. Ma intelegi?
-Ti-e frica sa iubesti…
- Poate.
-Nu trebuie. Esti o fata desteapta si frumoasa. Nu o sa te fraiereasca orice prost…deci nu trebuie sa te temi.
-Mda…
-Promiti ca o sa incerci macar?
-Depinde.
-De ce, de cine?
-De el si de cei din jurul nostru.
-Of, of…copil prostut. Lasa-i pe toti sa vorbeasca. Daca esti fericita langa el lupta sa-l pastrezi.
-Nu merge asa.
-Ba sigur ca merge!
-Sunt prea orgolioasa si din pricina asta il voi pierde.
-Iubirea invinge orice.
-Daca ar fi adevarat…
-Pai este.
Recunoaste! Se poate citi cu usurinta in ochii tai ce iti doresti cu adevarat! Tu il vrei pe el! Pare simplu, dar e foarte complicat. Ai vrea ca el sa nu mai iubeasca pe nimeni in afara de tine, sa nu mai sarute pe nimeni in afara de tine, sa nu mai sune pe nimeni cand are ceva pe suflet, sa-ti spuna tie totul, sa te aiba doar pe tine. Visezi la el cu ochii deschisi si iti tremura buzele cand ii rostesti numele.
—  Sweet Heart
Sunt doar un alt adolescent care se pune pe sine in centrul universului , care refuza sa vorbeasca cand lucrurile se inrautesc si care se inchide in sine devenind irascibil si de nesuportat in momentele in care ar avea nevoie doar de o imbratisare si de o vorba buna.. pe care este prea mandru sa le cerseasca ..dar prea slab sa descurce fara ele .. Care ar vrea sa para si puternic si altruist.. dar reuseste sa fie om in adevaratul sens al cuvantului doar in singuratatea camerii sale .. Si este vina mea .. ca am asteptarea de a va da seama ca pana si eu urasc rolul pe care il joc in fiecare zi .. ca va extenuez cu crizele mele de personalitate , ca odata par plina de sine si ingamfata dar in realitate sufar de lipsa de incredere si de atacuri de panica .. ca zic lucruri pe care voi ar trebui sa ghiciti ca nu vin din inima ..Dar o intrebare .. voi ..? voi unde sunteti ..?! De ce nu reactionati mai inteligent ? de ce nu observati ca , modul in care va comportati ma indeparteaza si accentueaza distanta dintre noi ? De ce nu va amintiti de momentele in care ati fost si voi de varsta mea ? De ce nu renuntati la toate perceptiile false si invechite care alimenteaza doar , conflictul dintre generatii ? De ce sunteti orbi ? Ma intreb .. cum puteti sa locuiti cu cineva in casa ..fara sa va dati seama ca starea lui se inrautateste din ce in ce mai tare ..? Si in momentul in care realizati ca ceva nu este in ordine .. cum puteti sa credeti ca o palma sau o jignire vor restabili echilibrul? Credeti ca daca imi urlati : Daca nu imi spui acum ce ai , nici sa nu mai vii mai tarziu sa -mi povesteti , pentru ca nu ma mai intereseaza ! “ ma voi grabi sa ma descarc in fata voastra ? Nu ..doar imi veti intuneca mai tare orizontul..doar imi veti da un motiv in plus de tristete .. Ranita si dezamagita de toata lumea , ajung in casa , si in momentul in care stau tacuta la masa , innecandu-ma in proprile ganduri .. aud in loc de incurajari , doar : ,, Ti se pare ca esti interesanta ca ne ignori ? esti o inchipuita ! O sa ramai singura . N-o sa ai in viata pe nimeni alaturi daca continui sa te comporti asa ! ”
Imi spuneti ca sunt nebuna si ca din cauza mea va veti imbolnavi.. iar eu .. ar trebui sa va aprob pentru a nu parea din nou obraznica si razgaiata ?
Sunt - inca -un copil , care nu are dreptul sa isi exprime propria opinie dar in acelasi timp..cand vine vorba obligatii , acest lucru nu se mai aplica ….
Puteti observa camera mea dezordonata dar nu imi puteti zari ochii goi si tristi..
Puteti sa ma faceti sa plang..dar nu stiti cum sa ma opriti ..
Puteti sa -mi judecati alegerile , dar nu si sa mi cunoasteti ambitiile ..
Mamă , stii care este problema ? Problema este ca au fost saptamani intregi in care nu am schimbat cu tine nici doua cuvinte , in care se observa limpede ca puterile mele sunt pe sfarsite dar te multumeai cu raspunsul : Nu am nimic !
Si cand tipi la mine si imi spui ca am fost o greseala .. ma gandesc ..ca poate a fost mai bine .. sa nu stii toate noptile nedormite , toate zilele in care mi-am dorit sa nu mai fiu , toate lunile acelea in care ma intorceam de la scoala plangand , toate serile acelea in care ma incuiam in baie si simteam cum ma sufoc de dor .. Pentru ca ..pentru tine..sunt doar un copil plictisit care duce lipsa de atentie .. nimic mai mult .. si de aceea .. este mai bine ca nu mi-ai observat cicatricile , ca nu cunosti persoanele care m-au determinat sa ma schimb atat de tare si ca nu mi-ai citit jurnalul innecat in suspine .. M-ai pedepsit pentru fiecare jignire adresata altcuiva ..dar nu te-ai gandit niciodata la persoanele care ma faceau sa imi pierd din ce in ce mai tare increderea in mine ..Pentru ca ..da .. eu sunt acel copil -problema , despre care parintii gandesc orice altceva , in afara de adevar.. Nu imi cunosti cosmarurile , nici fricile sau atacurile de panica.. nu m-ai intrebat niciodata daca am avut vreun prieten , daca eram indragostita sau daca sufeream..nu m-ai pregatit pentru prima deceptie in dragoste.. nu mi-ai povesit ca lumea nu este asa prietenoasa cum o consideram eu . ..dar cel mai trist.. nu m-ai intrebat niciodata ce vreau sa devin.. ce vise am..pentru ce lupt .. Tu..doar mi-ai ales viitorul , fara sa ma intrebi daca are macar ceva in comun cu ceea ce imi doresc eu .. Si in momentele in care simteam cum ma pierd ..tu doar te panicai si ma debusolai mai tare..
Sunt doar un obiect care merge si se intoarce de la scoala ..care trebuie imbracat..in care trebuie investiti bani.. care deranjeaza tot mai tare prin atitudinea rebela .. Nu sunt un suflet care in ciuda varstei fragede se gandeste la sfarsit ..doar..un alt individ dintr-o generatie care ,,nu poate fi controlata “
Dragi parinti..fiti fericiti ca nu ma cunoasteti aproape deloc ..ca traiti de aproape 16 ani cu un strain in casa .. ca daca mi-ati vedea sufletul ravasit de atatea rani , nu v-ati recunoaste fiica .
Pentru ca eu am gresit ,obosindu-va si determinandu-va sa ma puneti eterna intrebare : Ce doamne a patit ? iar voi ati gresit .. ignorand toate semnele care v-ar fi raspuns la intrebare..poate candva va veti da seama si veti adopta o noua atitudine ..de aceasta data una corecta .. Dar atunci , eu nu voi mai avea nevoie de ea pentru ca voi fii deja un adult .. nesigur pe sine si emotiv ..dar independent !
—  31august-the-beginn-of-the-end

- Recunoaste

- Ce sa recunosc ?

- Recunoaste ca atunci cand ii auzi numele inca simti acea emotie , si cand vezi pe cineva care imi seamana inca ai acele batai de inima.

- Da , recunosc asa este.. daca te-as mai vedea , m-as uita la tine si as incepe sa zambesc.

- De ce ?

- Pentru ca te-ai prefacut pana la final, ti-ai jucat atat de bine rolul , incat nimeni nu si-a putut da seama cum esti cu adevarat . Dar la final , dupa ce ai plecat .. atunci am vazut. Am vazut cum te-ai prefacut atata timp si sincer , am ramas uimita . Ai devenit ceva ce spuneai ca nu vei deveni niciodata , dar sti ce e bine ? Ca la finalul piesei de teatru , actorii inlatura masca . Iar piesa asta nu a fost deloc reusita , crede-ma !

Ea e femeia ce pare a fi de nedoborat, ce stie mereu sa se ridice de jos, sa se scuture de praf si sa mearga mai departe, mult mai puternica ca inainte. E femeia ce si-a inchis inima in fata tuturor din cauza celor ce au ranit-o. E femeia pe care ti-o apropii cu greu, iar de cunoscut…e aproape imposibil. Pare ca e lipsita de probleme si ca unica ei problema se afla in dulapul cu haine atunci cand nu stie cu ce sa se imbrace. Pare…caci in realitate, sub mantia ce o protejeaza se afla un suflet vulnerabil, scarbit de lumea din jur, tanjind dupa afectiune. Si-a pierdut inocenta si increderea in oameni, intr-o perioada in care altele visau la printi pe cai albi, realitatea a lovit-o in fata. A refuzat sa intoarca si celalalt obraz, asa ca a preferat sa devina o enigma, sa fie mereu cu un pas inainte.
A fost ranita si a ranit, i-a facut sa sufere chiar si pe cei dragi, insa cand se uita in oglinda se recunoaste. Vede o femeie buna si rea deopotriva, cu dorinte si vise, cu un trecut spumos si un viitor enigmatic, o femeie constienta de regulile jocului, dar cu o placere in a le incalca.
—  Deny Drogzz
-Nu prea imi pasa!
-Nu prea imi pasa…inseamna “imi pasa putin de tot”,nu-i asa?
-Probabil ca da.
-Ar trebui sa recunosti ca iti pasa.
-De ce as face asta?
-Pentru ca atunci cand iti pasa,chiar si cat un strop de apa,doare.
-Nu neaparat!
-Spui asta pentru ca iti este mai usor sa tii totul in tine,dar cateodata lucrurile cele mai usoare devin cele mai dureroase la final.
-Unde vrei sa ajungi?
-Daca iti pasa,recunoaste chiar daca te doare.E mai bine sa spui ce ai pe suflet si sa te doara acum,decat sa tii in tine si sa te doara peste doua zile,o luna sau un an.
—  19augustanonimat

Mi-am amintit azi de un om pe care l-am iubit enorm. Tip de 4 ani am stiut tot ce se putea stii despre el, la momentul respectiv. Sincer, nu cred ca poti sa ajungi sa cunosti in totalitate o persoana nici macar intr-o viata, dar pentru timpul pe care l-am avut cu el, pot zice ca l-am cunoscut destul de bine. Puteam sa numesc mancarea lui preferata, muzica ce o asculta, puteam recunoaste persoanele cu care i-ar placea sa aiba o discutie si persoanele care nu ar trezi nimic special in el, ii cunosteam gesturile si reactiile…ii stiam reflexele. E unul dintre cei mai diferiti oameni pe care i-am cunoscut vreodata si nu se inscrie in vreun standard sau in vreo categorie : e doar el si are ceva special ce n-am mai intalnit in nimeni. Nu inseamna ca nu am mai cunoscut persoane speciale sau ca nu mai e nimeni care sa fi reusit sa aiba un impact asupra mea si asupra a ceea ce sunt si simt…doar ca amprenta pe care a lasat-o el e oarecum diferita. Acum, dupa atata timp, inca mai imi vine in minte imaginea lui si desi nu imi mai amintesc vocea decat vag, sunt sigura ca as putea s-o recunosc din 1000 de voci. Am uitat ce-i place, sau cel putin am nevoie de un exercitiu de memorie ca sa imi amintesc - si ce e mai rau e ca stiu ca s-a schimbat si ca omul care e azi nu mai e omul pe care-l cunosc eu. E trist sa stii ca ai investit asa de mult timp, emotii si pana la urma…viata…doar pentru ca apoi sa te uiti retrospectiv si sa-ti dai seama ca a ramas totul acolo in trecut, ca toata investitia ta “de viitor” n-a avut succesul pe care ti-l doreai. Nu ma mai doare sa-mi amintesc de el, asa cum ma durea candva, chiar daca uneori raman pe ganduri atunci cand diferite lucruri im provoaca “flash-back”-uri si-mi amintesc momente pe care sunt sigura ca el le-a uitat demult - sau poate nu? Nu am de unde sa stiu si poate nu voi stii niciodata. E trist sa te intrebi mereu de ce din doi, ai ramas doar tu, de ce  doar tu ai harta spre comorile pe care le-ati ingropat impreuna…el de ce nu le cauta? 

anonymous asked:

il iubesc din toata inima , el are iubita..

Te cred..

Adica, intr-un fel te inteleg. Dar in astfel de momente nu ai foarte multe optiuni. Iar sa te bagi intr-o relatie nu este tocmai ok..

Gandestete ca daca isi dorea sa fie cu tine, o facea, iar daca nu a facut asta pana acum inseamna ca este foarte putin probabil sa o faca. Si daca ar face asta…Nu stii in ce context si intorastura de situatie s-ar intampla totul. Pare rau poate ce spun…dar crede-ma, mai sunt baieti pe lume. O sa fie greu sa te uiti la inceput la altcineva, o sa ii compari posibil cu baiatul pe care il iubesti acum, dar viata nu e dreapta, cu nimeni! Fiecarui ii lipseste ceva, chiar daca nu recunoaste de cele mai multe ori si trebuie sa ne bucuram de ce avem. 

Un baiat intr-o zi te va gasi si te va considera speciala, sigur o sa fie cineva care se va uita la tine cum te uiti tu la acest baiat, iar acea persoana o sa trebuiasca sa o pretuiesti.

Multi iubim deseori ce nu putem avea, dar ne-am gandit vreoadata daca e chiar iubire ce simtim? Poate doar ne amagim, poate ne dorim doar pentru ca vedem acel lucru la altii sau poate ne dorim pentru ca asa ne-am format idealul, dar este foarte posibil sa ne amagim singuri. De multe ori ne facem singuri rau. ..

Te cred ca il iubesti, nu ma indoiesc de asta, dar pentru binele tau incearca sa iesi din mediul lui, sa nu te mai gandesti la cineva care nu se gandeste la tine, sa incerci sa iubesti iar, poate pe cineva care chiar te va pretui.

E periculos sa traiesti cu idea ca oamenii te vor anunta cand nu vor mai vrea sa faca parte din viata ta.E periculos,deoarece nimeni,niciodata,nu o sa spuna cuiva ca peste noapte tot ceea ce ii lega,toate amintirile lor au fost date uitarii.Oamenii se schimba,pentru unii e greu de crezut,dar ei se schimba.Timpul,sentimentele,alti oameni,greutatile,toate lucrurile acelea care de la distanta par marunte,schimba oamenii.Iar schimbarea aceasta prin care trec,ii fac sa renunte la oamenii la care anul trecut nu ar fi renuntat.Oamenii se schimba si pleaca din viata altor oameni,fara sa isi ia macar ramas bun si cateodata nu o fac din rautate,o fac doar pentru ca le e mai usor sa plece fara sa spuna nimic,asa cel putin pot traii cu impresia ca cel pe care l-au parasit va trece mai repede peste asta.
Oamenii nu parasesc pe nimeni,de dragul de a parasii,o fac deoarece se schimba,iar atunci cand sunt langa o persoana draga lor,nu se mai recunosc pe ei insisi.Sunt total straini,de bucata aceea de tablou din care fac parte,asa ca se rup de tot ceea ce ii inconjoara si schimba peisajul.Incep sa se indeparteze,sa petreaca timp cu alti oameni si incetul cu incetul devin straini fata de persoanele care ii cunosc de ani,dar persoanele acelea cunosc doar trecutul,nu si prezentul.Si cum ar putea cineva sa prentinda,ca persoanele din trecutul lui,sa il priveasca ca pe omul care e azi,omul care nu mai e cel de ieri,cand nici el nu isi recunoaste propria reflexie din oglinda?
—  19augustanonimat