rautatie

Ceva nou

A devenit un obicei să plâng în fiecare oră a zilei, e așa grea viața unui om când îi vezi numai defectele, toate răutațile ce se invart in jurul tau ca o furtuna necontrolata. Nu ma mai pot controla,imi vin in cap doar cele rele,delasare si dezamagire. Nu ma pot ajuta,plang incercand sa ma descarc dar de fiecare data vine ceva nou. Incect sa ma regasesc pe mine vorbind mai mult cu cei din jurul meu. M-am saturat sa ma tot inchid in mine cand am nevoie de ajutor,sa spun nu la fiecare privire primita,si toate aceste rautati. Stiu ca eu am oprit unele prietenii fara sa vreau,fara intentie,dar am facut-o. A fost un moment de slabicine mult prea mare pentru fata puternica ce sta in acest corp,mi-am lasat privirea sperand sa nu mai vad alti ochi ce ma caracterizau sau criticau. Am nevoie de ea…dar ea de mine? Am nevoie de imbratisarea ei,o caut in diferite persoane si realizez ca ea nu are sa mai vina niciodata,ma aaculta altfel, dar incerc sa gasesc alte imbratisari sincere si cred ca dau de cateva. Doar ca conversatia mea cu ei nu e de lunga durata,nu inteleg ce ma opreste sa nu mai pot vorbi…imi pierd intrebarile si raspunsurile lungi care ajung la alte intrebari. As vrea sa vedeti asta si sa ma ajutati sa ma redeschid in fata prietenilor…cum reusiti voi asta? Ca mie imi este greu…vreau mesaje de cum sa procedez,vreau sfaturi care credeti ca ar putea sa ma ajute,am nevoie de ceva nou in viata asta!