pus-in-mi

Bueno, pus voy a subir a mi personaje oara la Universidad por si lo necesitan para algo, pues se llama Favula (un apodo que me pusieron unos cumpañeros de clase TwT), ella tiene como 18, le encanta la lectura, historia, el dibujo digital, el tradicional, las artes marciales y un poquitin la cocina .w.

Y ella esta enamorada de-

Oh espera, no esta interesada en nadie :‘y

Es una forever alone como todos nostros aqui xD

Bueno perdon por mi dibujo raro, es que no se puede hacer algo con flojera xD ok no :^

eue bienvenida :D

A minuit 50 mon frere m'a appelé pour me dire qu'il y avait eu un attentat à Nice.
Je me disais que c'était pas possible. Que j'avais mal compris. Il m'a dit allume ta télé j'ai pas pu j'ai mis la radio. J'étais pas prête à voir un camion rouler sur des gens.
Et puis tu fais le tour de tes potes. Car tu as peur. Tu te dis que c'est pas possible.
Et puis le nombre de mort.

C'est ça le monde ?

Dire que moi hier je me prenais la tête à cause des mecs. Quelle futilité.

J'ai conclu hier un Memo à un pote qui vit à Nice avec “finalement la vie n'est pas si moche”. Ahahah quelle conne.

Je sais pas quoi dire. Impression de vivre un cauchemar. Je me demande jusqu'où va aller la folie humaine.

Alors aimons nous ❤️

Și-ntr-o zi am pus, din senin, o barieră. Mi-am închis sentimentele în spatele replicilor acide, dure, iar durerea mi-am mascat-o prin indiferență. Știam că faptele mele echivalau cu pregătirea pentru plecarea din viața lui, dar am continuat. Îl iubisem mereu suficient cât să mă întorc mereu, dar nu îndeajuns încât să mă doară când plec. Acum era diferit. Acum începea să doară fiecare cuvânt, acum plângeam uneori. Înainte îl iubeam ca pe un ideal, ca pe un idol pus pe un piedestal, ca pe cineva care nu va simți niciodată la fel. Acum mi-am lăsat nenorocita asta de inimă să-şi facă speranțe și apoi tot ea a plâns când a văzut că nu e totul așa cum își imagina ea. Nu voiam să plec și cu cât mă îndepărtam mai tare, cu atât îmi doream mai mult să nu mă lase, să mă iubească, să facă în sfârșit ceva. Adevărul este că mă lăsase să plec și mai bine că a făcut-o. Deja începeam să mă îndrăgostesc, iar asta ar fi fost o greșeală, iar eu nu fac aceeași greșeală de două ori.