ploioase

Iubire sau obsesie?

Nu, nu e în regulă să fii dependent de persoana pe care o iubeşti. Nu e în regulă să te frămânţi ore în şir că nu ţi-a răspuns la mesaj sau că a părut puţin rece ultima dată când a vorbit cu tine. Nu e în regulă nici măcar să ai nevoie constant de atenţie din partea sa şi să-ţi repete de cincizeci de ori pe zi că te iubeşte. În iubire nu este vorba de a găsi pe cineva care să te completeze, pentru că tu eşti deja complet, crede-mă. Omul poate să facă lucruri măreţe şi singur. Şi atunci, care e, de fapt, rolul iubirii?

Iubirea combină potenţialul a doi oameni, astfel încât ei să realizeze ceva mult mai bun, pentru că sunt doi. Şi oricine ştie că unde-s doi, puterea creşte. Iubirea sună cam aşa: ‘nu am nevoie de tine, dar te vreau din tot sufletul meu, pentru că potenţialul tău se îmbină perfect cu al meu şi nu vreau să-mi ratez ocazia de a-mi depăşi limitele, separat, dar împreună cu tine. Te vreau pentru că mă faci să-mi doresc să devin o variantă mai bună a mea, în orice clipă, minut, ceas.’

Despre asta ar trebui să fie vorba. Iubirea nu ar trebui să te facă să pierzi nopţi plângând din cauză că nu te simţi niciodată suficient de bun, din orice punct de vedere. Cred că aşa ar trebui să funcţioneze toată treabă.

Orice trece dincolo de aceşti parametri, devine obsesie.

~dicuţii şi zile ploioase~

Eu sper că tu nu m-ai iubit. Pentru că,dragul meu, când doi oameni se iubesc… Și nu pot dracului s-o facă să meargă… Asta se numește tragedie.
—  Despre iubirile care au durat pentru totdeauna și alte baliverne

toamna miezul dimineții și după-amiezile ploioase. Sentimentul senzațional de răcoros care atârnă în aer. Un sentiment de căldură care vine din interior. Nu e nimic mai mult decât magic, într-adevăr.

Ce s-a întâmplat,dragule? Ți-e dor de ea? Ai realizat că ea e cea de care are nevoie sufletul tău? Te-ai trezit din nou în timpul nopții,gândindu-te la ea?La zâmbetul ei?La ochii ei?
Ți s-a făcut dor de fraiera care te susținea şi te iubea mereu?
Şi acum ce crezi? Că te întorci iar la ea şi că ea te primeşte? A suta oară?Probabil o crezi aceeaşi copilă,dar nu,dragul meu,îți spun eu,ea s-a schimbat..mult,poate prea mult.
A făcut ce ai învățat-o tu,să rănească..Eşti mândru de capodopera ta,nu?
De ce îți spune o străină asta?Pentru că şi eu sunt o EA,una care a fost cândva rănită de un fraier,aşa ca tine..
Şi,crede-mă,deşi te iubeşte,ea ar trebui să-şi asculte,pentru prima oară,mintea,nu sufletul.
Şi o va face,mă va asculta pe mine,ştii de ce?Pentru că eu,străina asta nebună,îi vreau binele,spre deosebire de tine,eu vreau ca ea să zâmbească şi să iubească o persoană care o merită,sigur s-a plictisit să te aștepte,să te vadă fericit cu ea,în fond,dacă tu erai aşa de fericit cu ea,iubita aia perfectă a ta,spune-mi,de ce ai ajuns aici,de ce ai ajuns iar la ea?De ce? Te-ai plictisit de jucăria ta şi te-ai întors la cea care era mereu acolo?
Vrei să ştii ceva?M-am plictisit de voi,de băieții care cred că nişte kg schimbă o persoană,că dacă nu suntem machiate,nu suntem frumoase,că dacă nu avem 90-60-90,nu mai suntem iubite,serios? Asta credeți voi că vă va susține în nopțile târzii?În diminețile dinaintea examenelor,în după-amiezile ploioase,în zilele reci de iarnă,în momentele voastre dificile? Un corp perfect şi un machiaj la fel? Dacă am fi toate aşa,unde ar mai fi frumusețea adevărată?
De asta te-ai întors tu la ea?Ca s-o transformi în papuşa ta perfectă de porțelan?Şi tu crezi că ea e atât de fraieră încât să te mai accepte după cât a suferit din vina ta?
Ce crezi tu?Că ea a adormit în fiecare noapte râzând?Că nu i-ai lipsit?Că nu-şi dorea să te vadă zâmbind în fața liceului? Că nu voia s-o săruți în ploaie,în zăpadă,oriunde,oricând?Că nu avea nevoie de îmbrățișarea ta la 6 dimineața? Că nu voia să te sune în perioadele grele?Că nu simțea nevoia să-ți reamintească cât te iubeşte?O,ba da,voia să facă toate astea,dar tu păreai fericit cu iubita ta,iar ea trebuia să accepte asta,acum,când ea îşi revine,apari tu?
Ai ştiut s-o pierzi în mii de feluri,dar nu vei mai găsi niciun fel de a o aduce înapoi,asta dacă a devenit fată deșteaptă şi şi-a dat seama că fraierii ca tine nu merită iubirea ei..
—  5 Martie 2016
M-ai atras atunci când te-am vazut pentru prima dată, un străin într-o primăvară târzie și-o privire cât o mie. M-ai fascinat cu vorbele tale de neînțeles, dar in același timp cu prea multe înțelesuri. Mi-ai dat fiori cu acea septembrățişare, cu tachinările și ciupiturile tipice ție. M-ai făcut să te plac incet și otrăvitor, cum mereu apăreai după lungi perioade de timp și-mi dădeai lumea cu totul peste cap. M-ai făcut să simt alergând prin ploaie, vorbind despre ceea ce simțim și jucându-ne ca doi copii nebuni în parc. Te-am simțit când mi-ai spus că te fac să fii un curcubeu, atunci când simpla ta atingere, oricât de mică a fost ea, mi-a făcut întreg corpul să vibreze. Te-am simțit în nopți interminabile și-n zile ploioase ce-mi aduceau aminte de noi. În primăveri și-n parcuri și pe bănci.. în locuri însorite ce-mi aminteau de soare reflectat prin ochii tăi. Și-n dimineți mahmure din cauza acelor conversații ce m-au amețit puternic. Te-am uitat și-am crezut cu tărie că-i pentru totdeauna, dar am simțit iar, atunci când te-am văzut. Te-am iubit când m-ai contrazis și m-ai provocat și m-ai privit în modul amețitor de care credeam că am scăpat. Te-am iubit și te-am regăsit iar în seri povestindu-mi despre necunoscut, viață, apus și vise. Te-am iubit când mi-ai spus că mă vrei și te-am provocat să mă trăiești, dar n-ai putut. Te-am iubit, deși ești incapabil să simți, cu toate că durea să-ți văd frica atât de cumplită de sentimente. Și-am continuat să te iubesc. Te-am iubit și te-am dorit și te iubesc și te doresc.
—  dependenta-de-sentimente.tumblr.com
Zile ploioase si ceai la plic.
Nu stiu despre tine,dar eu sunt genul de om care adora picurii de ploaie,mai ales cand danseaza la fereastra,dar in acelasi timp zilele acestea mohorate ma seaca pe dinauntru.
In zilele in care norii participa la “conferinta ploii” nu fac altceva decat sa dorm,sa mananc,sa beau cafea si sa dorm din nou.Vreau sa spun ca e ca si cum as fi goala pe dinauntru,ca si cum nu as putea face nimic altceva inafara de a dormii,dar e in regula,cel putin pentru mine.Ploaia intotdeauna m-a linistit si mi-a oferit perioade scurte de timp in care puteam sa ma rup de toate gandurile mele,de tot ceea ce era in jurul meu.
Zilele ploioase intotdeauna vor fi zilele in care iti iei vacanta,chiar daca ai scoala,sau trebuie sa mergi la serviciu,sau oriunde altundeva.Zilele ploioase sunt zilele in care stai in casa,in care dormi,mult mai mult decat de obicei,in care te uiti la desene,seriale sau filme,in care stai in pijamale si asculti muzica,zilele in care te simti linistit,zilele in care esti rupt de lume,zilele in care esti tu insati.
Zilele in care picurii de ploaie bat la geam sunt zilele in care canile de cafeau si de ceai sunt bine venite,zilele in care paturile pufoase te imbratiseaza,zilele in care nu esti prins in aglomeratia orasului si in care nu trebuie sa te grabesti nicaieri.
Ploaia reprezinta mai mult decat cativa stropi de apa.Ploaia inseamna liniste si momente de relaxare,de deconectare de la lume.Ploaie spala lacrimile si amintirile prafuite uitate pe strazi.Ploaia iti ofera perioade scurte de timp in care nu trebuie sa te prefaci ca esti fericit,perioade de timp in care te golesti de toate gandurile care te apasa.Ploaia inseamna viata.
Profita de aceste zile,citeste o carte,stai la o poveste cu cineva drag,lasa-te purtat de vise,apreciaza lucrurile mici care te inconjoara si ofera-ti un ragaz in care sa zambesti din toata inima.Fii fericit,fii tu insati!
—  19augustanonimat
Regret

Știi zilele ploioase în care soarele se ascunde după nori?
Așa te ascuzi tu de mine
În zilele senine.
Eu fug ca prostu’ după tine
Tu în continuu îți bați joc de mine
Știind că ce fac nu e bine,
Dar te vreau doar pe tine.
E totul frumos,
Eu nu cred că sunt așa prost
Dar involuntar îți greșesc
Totuși cuvintele sunt de prisos
Nu vreau să te rănesc,
Și mă declar un păcătos, te iubesc!
Dar tot ce scriu acum,
E doar praf și scrum
Pentru că noi nu o să mai urmam acest drum.

  • Ai obosit nu? Deși esti abia la începutul vieții simți că deja ai ajuns la final, și te simți mai rău precum un bătrân de 70 de ani. Poate că de cele mai multe ori te-ai întrebat care dintre numeroasele motive și întâmplări stau în spatele acestei stări ordinare și sunt sigură că mereu te-ai mai întrebat și cum s-o oprești. Adevărul e că timpul trece repede, atât de repede încât nici nu ne dăm seama, ne complicăm existența cu probleme a căror natură este una mică, iar noi avem grijă să le catalogăm ca drept fiind cea mai gravă. Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, de liniștea unei zile ploioase, de razele soarelui, de îmbrățișarea caldă a bunicilor, sau de zâmbetele senine ale părinților. Nu mai știm să trăim, să ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară. Uităm să gândim pozitiv, și ne încununăm existența doar cu gânduri negative. Uităm să apreciem ceea ce avem, și mereu râvnim la ceea ce are cel de lângă noi. Lăsăm răul să învingă binele, uităm să ne bucurăm mai mult de viață, și uităm că totul este trecător.
Pentru unii ploaia nu inseamna nimic,in timp ce pentru altii inseamna totul.
Ultimele zile au fost ploioase si reci,dar nu pot spune ca soarele si-a luat vacanta,pentru ca asta ar fi minciuna.Trebuie sa recunoastem ca soarele duce o lupta destul de urata cu norii si pentru cateva secunde chiar castiga,dar dupa aceea adoarme si se lasa invelit de norii negrii si reci.Nu vroiam sa vorbesc despre vreme,dar ca de obicei o iau pe aratura.Afara ploaua si e atat de bine si linistit incat tot ceea ce ai vrea sa faci este sa stai in pat,ascuns sub o patura pufoasa,dar cum esti adolescent,esti nevoit sa dormi pe bancile scolii.
Pentru unii zilele ploioase nu aduc altceva decat o stare de somnolenta,dar pentru altii,printre care ma numar si eu,aduc o scuza pentru starea proasta pe care o au.Adica,sa fim seriosi,scuza cu “Nu vezi ce vreme e afara?Cum ai vrea sa am o stare buna?” e una clasica,pe care pana si profesoara mea de matematica o foloseste.ceea ce este aproape amuzant,am spus aproape.Se pare ca iar am incurcat drumurile.
Toate bune si frumoase,dar cum se intampla mereu,lucrurile bune nu tin prea mult,asa ca prea multa vreme ploioasa iti strica ritmul si atunci chiar nu mai minti cand spui ca vremea de afara e de vina pentru starea jalnica pe care o ai si brusc ai vrea sa trimiti ploaia de unde a venit.Imi place ploaia,e lnistitoare si toate cele,dar cand vad ca incepe sa ploaie fix in momentul in care merg acasa de la scoala,si nu ma refer la o taraiala,ci la o ploaie in toata regula,ma apuca starea aceea de “Pe bune?Nu putea sa astepte pana as fi ajuns acasa?”.Ploia ii faina,dar cateodata exagereaza ca si mama cand vine vorba de curatenie.
Iubesc ploaia,ma linisteste,dar cand toarna cu galeata cateva zile,cred ca as prefera sa o dau la caini,decat sa dansez cu ea de mana.Ploaia vindeca suflete si ajuta lacrimile,dar cateodata si-o ia in cap si cineva trebuie neaparat sa ii aminteasca ca oamenii mai au nevoie si de soare.
—  19augustanonimat