plaiurile

Când ne-am privit prima datã,nu s-a simțit nici vibrații și nici energii în jurul nostru.
Doar cã timpul, timpul s-a oprit în loc.Iar ochii noștri își spuneau mai mult decât am fi crezut vreodatã.Parcã se pierduserã cândva,demult,într-o altã dimensiune a timpului și dupã atâtea cãutãri într-un final se regãsiserã,și își spuneau dorul și amarul și iubirea și nemurirea pasiunii.
Buzele,buzele întredeschise își doreau sã se învãluie în sãruturi pãtimașe de o iubire dureros de mare,apoi sã se scalde în marea caldã și vibrantã a salivei.
Brațele,brațele se stãpâneau cu greu sã nu se deschidã și sã se cuprindã între ele,lãsându-se în atingeri apãsãtor de lascive pe spatele nostru dezvelit de secrete.
Inimile,inimile noastre voiau sã evadeze din cutia toracicã.Voiau sã fie libere și sã zburde pe plaiurile patosului nebun.
Sufletele,sufletele noastre se zvârcoleau de un dor emaftic,inexplicabil.Și voiau,voiau sã se contopeascã în cele mai serafice liniști posibile.
Corpurile,corpurile noastre tânjeau dupã îmbrãțișãri profunde și lungi.Tânjeau dupã cãldura celuilalt și mai tânjeau dupã atingeri reci care sã le stingã focul torid din ele.Tânjeau sã fie împreunã.Împreunã pânã la sfârșit,scãldându-se în abisul eternitãții sublime.