pierde vara

Pierdem multe.
Nu știu de unde ar trebui sa încep, tot ceea ce știu e ca fiecare dintre noi pierde câte ceva, azi mai mult, maine mai puțin, săptămana viitoare mai deloc, sau poate mai mult decât poate duce, dar fiecare pierde.
Fiecare pierde si poate ca nu toți își pierd părinții la vârste fragede, sau prietenii in accidente de mașina, sau persoane dragi din cine știe ce motive nu tocmai plăcute, dar toți oamenii pierd. Unii pierd autobuzul de șapte si zece minute, alți câțiva lei din buzunarul de la spate. Unii pierd ultimele grame de speranța, alții o iubire banala. Unii pierd un loc de munca, alții ultimul loc la buget de la facultate.
Oamenii pierd, pierd sentimente, dureri, lacrimi de fericire si tristete. Pierd povesti de o vara, zile întregi pierdute afara, pierd zâmbete si priviri stinghere, îmbrățișări calde si buze reci. Pierd apusuri calde si dimineți răcoroase, ieșiri gălăgioase si concerte banale. Pierd timpul si amintirile de ieri. Oamenii pierd alți oameni.
Si poti tu sa-mi spui, sa-mi promiți ca maine nu o sa pierd pe nimeni, ca nu o sa ma pierd pe mine?
Poti sa promiți ca maine va fi bine, ca nimeni nu o sa piardă pe nimeni?
Poti sa promiți ca ceea ce e azi va fi aici si maine?
Nu poti promite, nimeni nu poate.
Am pierdut multe, lucruri mici care pentru alții poate nu valorează nimic, dar au fost pierderile mele si m-au afectat mai mult decât as fi crezut cu putința. Așa ca poti sa ma crezi cand iti spun ca pierderile sunt ca un ciocan in inima, ca un glonț in tâmpla. Ele te omoară si totuși te lasă sa trăiești.
Pierdem multe si știu ca nu e drept si ca orice as spune, orice aș face nu pot vindeca suflete, dar poate undeva, cândva tot ceea ce am pierdut va fi regăsit din întâmplare, intr-o noapte oarecare.
—  19augustanonimat