parinti

Părinţi: O doamne, faci şi tu vreodată ceva?
Profesori: Nu vei fi niciodată destul de deşteaptă ca să devi ceva în viaţă.
Oglinda: Ei nu te vor iubi niciodată dacă arăţi aşa.
Prieteni: Eşti mereu aşa depresivă. Tot ceea ce faci e să asculţi muzică.
Muzica: Hei iubire, eşti bine? Nu îţi fă griji. Toul va fi bine, doar ascultă-mă.

Mi s-a spus sa fac ceea ce ma face sa ma simt mai bine.. Dar cred ca sunt din ce in ce mai rau.. De ce sunt un esec atat de mare? De ce nu ii pot multumi pe toti? De ce?! Vreau ca cineva sa fie mandru de mine..macar o persoana..nu mai vreau sa fiu criticata, nu mai vreau ca multe persoane sa imi spuna ca nu imi pasa de ele cand inseamna mult pentru mine..nu mai vreau sa imi dezamagesc parintii.. Mama, imi pare foarte rau..cand imi vei vedea mana iar iti vor pica mii de lacrimi pe obrajii tai minunati..imi pare rau ca te distrug..imi pare rau ca nu sunt fata pe care ti-o doresti.. Imi pare rau ca ai nascut un copil care nu ar fi trebuit sa se nasca.

Dragi părinti,
Știu că nu sunt copilul perfect, știu asta, știu și eu că sunt un eșec, dar nu v-ați săturat să mă jigniți, să mă criticați pentru orice fac, să îmi spulberați visele, nu v-ați săturat ? Că eu una numai suport, ați ajuns să mă faceți să vă urăsc, știu că și voi mă urâti pe mine, știu asta, dar o să regretați intr-o zi felul în care v-ați comportat cu mine și când vă veți da seama ce greșeli ați făcut o să fie prea târziu.
—  Via: mai-8

Nu te îndemn să faci ca ei, doar pentru că ei sunt dezamăgiți de tine că nu faci cum vor ei. Nu! Eu te îndemn să faci ce îți spune interiorul tău și atât. Dacă facă ca ei, tot e riscul să fie dezamăgiți. Așa că mai bine nu-ți pierzi timpul mulțumind pe alții. Pierde-ți timpul cu cap, mulțumindu-te doar pe tine!

Dragi parinti,
—  Imi pare rau ca nu sunt desteapta. Imi pare rau ca nu sunt in stare. Imi pare rau ca nu fac niciodata nimic. Imi pare rau ca va stau in drum. O sa plec, candva o sa plec,si o sa ne fie bine tuturor. O sa plec departe de voi, o sa plec. Jur!
Sunt doar un alt adolescent care se pune pe sine in centrul universului , care refuza sa vorbeasca cand lucrurile se inrautesc si care se inchide in sine devenind irascibil si de nesuportat in momentele in care ar avea nevoie doar de o imbratisare si de o vorba buna.. pe care este prea mandru sa le cerseasca ..dar prea slab sa descurce fara ele .. Care ar vrea sa para si puternic si altruist.. dar reuseste sa fie om in adevaratul sens al cuvantului doar in singuratatea camerii sale .. Si este vina mea .. ca am asteptarea de a va da seama ca pana si eu urasc rolul pe care il joc in fiecare zi .. ca va extenuez cu crizele mele de personalitate , ca odata par plina de sine si ingamfata dar in realitate sufar de lipsa de incredere si de atacuri de panica .. ca zic lucruri pe care voi ar trebui sa ghiciti ca nu vin din inima ..Dar o intrebare .. voi ..? voi unde sunteti ..?! De ce nu reactionati mai inteligent ? de ce nu observati ca , modul in care va comportati ma indeparteaza si accentueaza distanta dintre noi ? De ce nu va amintiti de momentele in care ati fost si voi de varsta mea ? De ce nu renuntati la toate perceptiile false si invechite care alimenteaza doar , conflictul dintre generatii ? De ce sunteti orbi ? Ma intreb .. cum puteti sa locuiti cu cineva in casa ..fara sa va dati seama ca starea lui se inrautateste din ce in ce mai tare ..? Si in momentul in care realizati ca ceva nu este in ordine .. cum puteti sa credeti ca o palma sau o jignire vor restabili echilibrul? Credeti ca daca imi urlati : Daca nu imi spui acum ce ai , nici sa nu mai vii mai tarziu sa -mi povesteti , pentru ca nu ma mai intereseaza ! “ ma voi grabi sa ma descarc in fata voastra ? Nu ..doar imi veti intuneca mai tare orizontul..doar imi veti da un motiv in plus de tristete .. Ranita si dezamagita de toata lumea , ajung in casa , si in momentul in care stau tacuta la masa , innecandu-ma in proprile ganduri .. aud in loc de incurajari , doar : ,, Ti se pare ca esti interesanta ca ne ignori ? esti o inchipuita ! O sa ramai singura . N-o sa ai in viata pe nimeni alaturi daca continui sa te comporti asa ! ”
Imi spuneti ca sunt nebuna si ca din cauza mea va veti imbolnavi.. iar eu .. ar trebui sa va aprob pentru a nu parea din nou obraznica si razgaiata ?
Sunt - inca -un copil , care nu are dreptul sa isi exprime propria opinie dar in acelasi timp..cand vine vorba obligatii , acest lucru nu se mai aplica ….
Puteti observa camera mea dezordonata dar nu imi puteti zari ochii goi si tristi..
Puteti sa ma faceti sa plang..dar nu stiti cum sa ma opriti ..
Puteti sa -mi judecati alegerile , dar nu si sa mi cunoasteti ambitiile ..
Mamă , stii care este problema ? Problema este ca au fost saptamani intregi in care nu am schimbat cu tine nici doua cuvinte , in care se observa limpede ca puterile mele sunt pe sfarsite dar te multumeai cu raspunsul : Nu am nimic !
Si cand tipi la mine si imi spui ca am fost o greseala .. ma gandesc ..ca poate a fost mai bine .. sa nu stii toate noptile nedormite , toate zilele in care mi-am dorit sa nu mai fiu , toate lunile acelea in care ma intorceam de la scoala plangand , toate serile acelea in care ma incuiam in baie si simteam cum ma sufoc de dor .. Pentru ca ..pentru tine..sunt doar un copil plictisit care duce lipsa de atentie .. nimic mai mult .. si de aceea .. este mai bine ca nu mi-ai observat cicatricile , ca nu cunosti persoanele care m-au determinat sa ma schimb atat de tare si ca nu mi-ai citit jurnalul innecat in suspine .. M-ai pedepsit pentru fiecare jignire adresata altcuiva ..dar nu te-ai gandit niciodata la persoanele care ma faceau sa imi pierd din ce in ce mai tare increderea in mine ..Pentru ca ..da .. eu sunt acel copil -problema , despre care parintii gandesc orice altceva , in afara de adevar.. Nu imi cunosti cosmarurile , nici fricile sau atacurile de panica.. nu m-ai intrebat niciodata daca am avut vreun prieten , daca eram indragostita sau daca sufeream..nu m-ai pregatit pentru prima deceptie in dragoste.. nu mi-ai povesit ca lumea nu este asa prietenoasa cum o consideram eu . ..dar cel mai trist.. nu m-ai intrebat niciodata ce vreau sa devin.. ce vise am..pentru ce lupt .. Tu..doar mi-ai ales viitorul , fara sa ma intrebi daca are macar ceva in comun cu ceea ce imi doresc eu .. Si in momentele in care simteam cum ma pierd ..tu doar te panicai si ma debusolai mai tare..
Sunt doar un obiect care merge si se intoarce de la scoala ..care trebuie imbracat..in care trebuie investiti bani.. care deranjeaza tot mai tare prin atitudinea rebela .. Nu sunt un suflet care in ciuda varstei fragede se gandeste la sfarsit ..doar..un alt individ dintr-o generatie care ,,nu poate fi controlata “
Dragi parinti..fiti fericiti ca nu ma cunoasteti aproape deloc ..ca traiti de aproape 16 ani cu un strain in casa .. ca daca mi-ati vedea sufletul ravasit de atatea rani , nu v-ati recunoaste fiica .
Pentru ca eu am gresit ,obosindu-va si determinandu-va sa ma puneti eterna intrebare : Ce doamne a patit ? iar voi ati gresit .. ignorand toate semnele care v-ar fi raspuns la intrebare..poate candva va veti da seama si veti adopta o noua atitudine ..de aceasta data una corecta .. Dar atunci , eu nu voi mai avea nevoie de ea pentru ca voi fii deja un adult .. nesigur pe sine si emotiv ..dar independent !
—  31august-the-beginn-of-the-end