originalitate

Trăim într-o lume în care este rușinos să nu fii „plin de bani”. O lume în care intri într-un local, iar chelnerul te privește cu dezgust dacă vestimentația ta denotă sărăcie. Ori paznicul sau angajatul unui magazin te tratează cu un aer superior dacă n-ai blugi de firmă, telefon de fițe, iar din buzunar nu-ți atârnă cheile de la vreo mașină de lux. Nu contează că, poate, ai un copil care nu te lasă nici măcar să te îmbraci cum vrei sau că nu ai avut timp să îți alegi hainele sau că, pur și simplu, nu ai avut chef să te îmbraci „la cămașă” și ai vrut să te simți comod.
Trăim într-o lume în care cei puternici îi asupresc pe cei slabi, cei cu experiență, pe debutanți, cei care ar trebui să fie maeștrii, pe ucenici. O lume în care ești învățat că trebuie să crezi, fără rezerve, tot ce ți se spune, în care răcnetele și țipetele reprezintă normalitatea, în care singurele argumente care ți se oferă sunt: „Eu sunt mare, tu ești mic!”. O lume în care suntem învățați că ești doar unul din cei mulți și că oricând poți fi înlocuit, că nu există originalitate, că nu există echipe, că trebuie să-ți „sapi” colegii, că cel lingușitor ajunge departe. O lumea ce-ți distruge personalitatea, caracterul, probitatea. Nu contează că ești la început de drum, că de-abia te-ai avântat în viață sau că spiritul tău este pur. Nu contează că dedici timp, nervi și viață pentru prosperitatea altora; aripile îți sunt retezate fără niciun fel de regrete.
Trăim într-o lume în care conținutul nu contează, o lume superficială care apreciază lucrurile superficiale. O lume în care silicoanele, botox-ul, colagenul sau acidul hialuronic nu reprezintă doar termeni chimici sau medicali, ci „tratamente de înfrumusețare”. O lume în care o persoană ce urmează astfel de „tratamente” și vorbește vulgar primește milioane de atenții. Nu contează cine e, ce pregătire are, ce face, dacă este talentată sau nu, important e că-și etalează „dotările”. Iar cei care într-adevăr au aptitudini și care pot schimba ceva, sunt trecuți cu vederea și pierduți în anonimitate.
Trăim într-o lume în care familia e doar un termen de scadență. În care căsătoria și copiii nu pot exista mai devreme de 30 de ani sau mai târziu de 35. În care totul trebuie bine prefigurat și plănuit, iar spontaneitatea, acțiunile pornite de la impulsuri sentimentale reprezintă lucruri anormale. În care, dacă nu respecți termenul, ești privit ciudat și comentat, ești catalogat „fără minte”, imatur sau curvar.
Trăim într-o lume în care jurămintele, promisiunile și încrederea nu mai există. În care ele se transformă doar în niște vorbe aruncate-n vânt. În care îți înșeli partenerul, îți minți prietenii și îi trădezi pe cei al căror sprijin ești. O lume care te transformă într-un individualist și un solitar. Care te învață că nu te poți baza pe alții, că rolul cuvintelor este acela de răni.
Trăim într-o lume a măștilor pe care uităm să le dăm jos și în care ne lăsăm consumați de ele. O lume în care nimeni nu vrea să pară ceea ce este. În care uităm de noi înșine și devenim altcineva, în care ne uităm în oglindă și vedem un străin.
Trăim într-o lume exact ca cea descrisă de un mare actor într-un mare film,
Într-o lume în care conștiința este moartă,
În care caracterele ieftine sunt acoperite cu parfumuri scumpe,
În care omul valorează câți bani are în cont,
În care ești luat de prost dacă respecți,
În care ești tratat cum se cuvine doar dacă faci scandal,
În care afecțiunea este privită drept slăbiciune.
Din păcate, suntem muritori într-o lume muribundă care ne omoară din interior.“ -
—  Florin Ristei  - Freestay.
A homeless man died in the parking garage next to my work, and what he wrote in his journal is keeping me up at night

Story by braytendo / original

It was last Friday, 7:30 am. I parked on the third floor of the garage outside my work. It was still dark out and I was so tired and sluggish, I only just barely noticed the hum of various insects drawn to something huddled under the steel girders lining the back wall of the lot. There I could see dirty shoes and pants leading up into shadow.

I told whoever it was that they needed to go before security saw them…no response. I got closer. There were a couple styrofoam bowls caked in dried soup and a big gulp full of old cola and wasps. I shook him, but there was still no response. This man was dead, and although his body still looked fine, it had probably been quite awhile. I’m surprised nobody else had noticed yet.

He was clutching a large notebook. I should have just told security about him and left the journal there, but curiosity got the better of me. I took it with me and read it that night. You guys….you all need to read this. I just don’t know what to make of it. At first I thought this all has to be the ranting of a mad man, but it was all too coherent. Is it just some story he was working on? I have no idea, but I can’t stop thinking about it. Anyway, here’s everything that was written:

Keep reading

Deci nu stiu cum sa va zic mai frumos,dar imi bag toata pula in toti care-mi fura pozele si care si le pun pe facebook si se dau smecheri. Pai sa-mi luati toata pula la fecat si supt,voi sunteti OAMENI ma?!
Adica eu ma chinui sa fac poze zilnic,cand sunt la tara le postez de pe telefon si-mi iau o gramada de mb pozele si apoi imi lasati mesaje gen “ naspa poze ” , “ schimba fontul ” si critici si va luati de mine si etc.
Sunteti niste cretini,CRETINI ! Oameni care nu fac nimic cu viata lor,niste copii de 12 ani imi lasa mie mesaje cu criticile lor. Azi am gasit o poza de-a mea pe o pagina gen “ Curvo,te rog ”. Poza era un ss cand vorbeam cu prietena mea si nu i-am pus semnatura. Ah,ce sa faca hater-ul? O fura si o posteaza la el pe pagina si face 234 de like-uri si o panarama ma corecteaza in comentari ca nu am scris bine ceva,dar era corect.
Deci in loc sa am eu like-urile alea pe pagina blogului,are el. Inca o dovada ca majoritatea oamenilor din tara asta sunt niste cocalari jegosi si imputiti si inculti care asculta manele si nu fac nimic cu viata lor. Tara e frumoasa,dar oamenii sunt de cacat rau.
Furati ma pana nu mai puteti ! M-am saturat sa-mi taieti semnatura si sa-mi furati pozele,dar nu am ce sa va fac. Stiti de ce furati? Ca voi nu sunteti in stare sa va faceti pozele voastre,nu aveti idei si nici originalitate. Si acuma multi o sa va luati de mine ca nu am ce cauta pe tumblr. Dar va intreb asa…daca erati in locul meu ce faceati? Eu cred ca la fel.
Apropo,cel cu pagina “ Curvo,te rog ” daca vezi mesajul asta sa-mi iei pele-ul in gura.

OK. TFIOS - FUCK THIS FILM, OKAY? Deci, se presupune ca ar trebui sa descriu ce am simțit, cum mi s-a părut? Sa vad? M-am pus in pat, cu așteptări medii si un pahar mare de vin. - motivele vin pe la sfârșit. A început simpatic, adică actori drăguți, (mama lui Hazel, putea fi alta, dar a fost in regula). Per total, drăguți și se potriveau de minune împreuna. Povestea? Ii știam sfârșitul din prima clipa a filmului, bine, poate nu per total, dar știam cum se va termina de la început. Asta ar trebui sa strice o poveste? Se pare ca nu a reușit. Filmul, deși drama, e amuzant. E foarte plăcut sa te uiți și sa razi cu personajele, replici bine scrise, dinamic, prind repede. Asta e una din probleme. Apoi mai sunt momente dramatice, cum ar fi Hazel care își spune povestea, care descrie cartea, care zice ca nu contează și ca toți vom fi uitați la un moment dat. Da, minunat. Pe la un sfert din film am paharul de vin aproape gol. Aproape. Urmează una dintre chestiile care m-au surprins, scriitorul. Da, retardul ala care cerea pumni prin ecran. Deși după 2 minune mi-am dat seama ca e totuși o poveste in spatele lui si ca e in starea asta doar ca o strategie defensiva, dar totuși, GOD, CAN SAMEONE BEAT THE S&^T OUT OF HIM?? A fost drăguț, felul in care cei au gustat șampania aceea (daca, știu ca asta a fost înainte, dar încerc sa spun ceva aici, ouă? ), cercul virginilor, scena cu trofeele a fost la fel de geniala. Ideea e ca micile momente au fost superb puse, descrise, scrise și regizate. Voiai sa fii acolo, in locul unui personaj, deși ala moare, nu contează, ai fi vrut sa fii tu acolo. Asta e alta problema. Spre sfârșit, cuiul de la grenada e scos, e pe cale ca totul sa explodeze. Si e Augustus. - MEGA LIKE PT ORIGINALITATE (si daca, știu ca acum sare cineva in cap si zice plângând *de cee eeel?* ) Sa nu uit de stări, deși se deduc. La început m-am distrat, am ras, bine, am ras si după, dar la început e fuckin amuzant, da? Bine, după, nervi, voiam sa-l bat pe tipul ala așa muuult, mai exact sa iau o sticla de jack daniel's (goala, nu merita irosita băutură), sa i-o dau de cap , sa-l leg de ceva, torturez un pic înfigând-i din timp in timp cate un ciob de sticla pana da un răspuns perfect la toate întrebările puse. Okay, mă șterg de sânge si trec mai departe. Done. Urmează parți mai emoționale, când era Augustus in mașina la benzinărie, când ii spune pentru prima data ca va muri curând. Toate sunt ca niște gloanțe bine plasate. Adică m-au făcut sa-mi para rău, rău, foarte fuckin rău. Da? Nu, nu am plâns, da eram emoționat ca dracu'. Si după ce vine? Pre-înmormântarea lui Augustus, discursurile alea.. FUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU Adică serios, cel mai bun prieten și iubirea vieții tale sa-si ia adio? Felul in care plângea Hazel, a fost…Damn, aveam ochii uzi, cred ca i-am clătit mai mult ca niciodată, adică fuck, la sfârșit aia plângeau in hoțite si la sfârșitul scenei, simțeam cum o lacrima vrea sa coboare din ochi, am stres-o si am luat ultima gura de vin din pahar. (As fi băut toata sticla in clipa aia) Alte stări? Ce mai urmează? Sa vina tipul ala la Hazel.. Hm, i-am dat perfecta dreptate ei, perfect normala reacția. Apoi a urmat scrisoarea. Când au început flashback-urile mi-am dat seama ca se termina filmul. Zâmbeam ca un idiot. Iar apoi OKAY Acel ultim okay, nu m-a făcut sa zâmbesc Sau sa plâng Sau orice altceva Stăteam si doar am simțit un fior pe șira spinării, electrizant, pătrunzător. Frumos. J.Green e un scriitor genial, te face sa te pierzi in poveste. Iar cei care au făcut filmul, au ales minunat muzica, actorii, locațiile. Au dat viată la ceva frumos despre moarte. Oh, da, eu nu las chestii neexplicate. Deci paharul de vin? De ce vin? Pentru ca eu nu plâng la filme, okay? Da, am zis ca a fost o lacrima, okay? Dar a fost din cauza vinului, te face mai sensibil, sau poate m-am amețit, pentru ca eu nu plâng la filme, okay?

Filme de văzut [1]

P.S. : Dacă review-ul va avea succes și văd că prinde, voi face și altele!

Niciodata nu mi-a placut sa fiu obisnuita. Niciodata nu am vrut sa fac ceva pentru ca imi era impus, ci pentru ca asa doream eu. De fiecare data radeam zgomotos cand era prea multa liniste si trebuia sa fie un moment serios, sau dimpotriva, nu scoteam niciun sunet atunci cand ceilalti discutau. Mereu mi-a placut sa socializez cu oamenii din jur, chiar daca la inceput nu ma placeau. Mereu mi-au placut mai mult complimentele de genul: ‘esti nebuna’, 'esti dusa cu pluta’ sau oricare altele in locul celor de 'esti sexy’, sau 'esti frumoasa’. Mereu am stiut ca nu voi fi suficient de frumoasa si inteligenta pentru societatea asta, dar acum stiu ca pot fi destul de 'zapacita’ incat sa nu imi pese. In fond, toata lumea este obisnuita. Toti incearca sa se copieze unii pe altii, doar pentru ca asa este la moda, dar majoritatea uita ca adevarata frumusete consta in originalitate. Este placut sa porti ceva sau sa faci ceva care este aparut prima oara, dar cand vezi ca toata lumea face exact acelasi lucru te simti ca o clona si nu este placut. Tot ceea ce trebuie sa retii si tu este faptul ca e chiar in regula sa faci ceva pe care altii, probabil nu le fac. Asta te face mai special/a, chiar daca altii te numesc 'ciudat’ sau 'nebun’. Cand vei invata sa transformi aceste doua cuvinte in complimente, atunci este dovada clara ca esti diferit/a si esti multumit/a de tine!