oameni ca mine

Tu, cel care citește în momentul ăsta, închide ochii preț de câteva clipe. Simte mirosul îngrozitor almorții, miros care persistă chiar și după un an de zile. Simte lacrimile fierbinți, cu mult mai fierbinți decât flăcările nemiloase care au luat vieți și au arskilometri întregi de vise.

Acum un an, odată cu zeci de tineri, au murit sute de povești nespuse. Sute de răspunsuri, zeci de mii de întrebări, tot atâtea nelămuriri… Stau, meditez și mă doare sufletul. Oare câți dintre noi, seara, înainte să ieșim în oraș cu prietenii, ne gândim la ce poate fi mai rău? Un număr aproape nesemnificativ. Ne gândim la ce o să purtăm, la persoanele care vor fi acolo, la momentele frumoase care au să urmeze, la ceea ce o să facem a doua zi… Și mă mai opresc un minut din scris, prea multe gânduri îmi dau târcoale. Gânduri care mă înspăimântă, gânduri care macină tot din mine. Au fost oameni ca mine și ca tine, oameni care, precum fiecare dintre noi, sunt convinși că lor nu li se poate întâmpla așa ceva. Oameni care luni aveau să se întoarcă la facultate, la școală, la muncă, la… copii. Dar în loc să-și îmbrățișeze familia, au îmbrățișat moartea. Ba nu, de fapt… moartea i-a îmbrățișat pe ei. Iar pe cei care au reușit să se străcoare printre degetele morții, i-a îmbrățișat durerea. Și crede-mă: nu trupurile arse sunt cele care îi dor atât de mult, ci sufletele sfâșiate.

E firesc ca o mamă să își îngroape fiul? E normal să îl știe la un concert și peste câteva ore să primească un apel, care să îi schimbe viața, să audă că tot ce a avut ea, a ars de viu, de ce trebuie să se întample o tragedie pentru a ne trezi? Și e trist că nu ne-am trezit nici după atâta timp. Puteam să fiu eu acolo, sau tu, sau prietenii nostri, familia noastră, din păcate este mult pentru târziu pentru a mai schimba ceva, ne rămâne să dovedim că indiferent de situatie, suntem o țară unită și că avem același sânge în vene. Nu se poate explica, nici pe foaie, nici în rânduri, că în loc să plece acasă în urma unui concert de neuitat, au plecat între patru scânduri.

Dar hai să nu aruncăm de ici-colo cu bulgări de vină. Să lăsăm criticile și învinuirile deoparte, căci azi e despre suflete. Haideți să trimitem câte un gând frumos celor care, azi, retrăiesc un coșmar doar gândindu-se că au scăpat cu viață din flăcările iadului în care au fost prinși. „Inconștiență„, „conspirații„, „corupție” – hai să nu vorbim azi despre avalanșa asta de idei. Azi, ținem gura-nchisă și sufletul larg deschis.

anonymous asked:

Hei... Vreau sa îți spun ca îți ador Tumblr-ul și te ador și pe tine. Ești un om minunat. Îmi pare rău pentru fiecare zi in care a fost trist sufletul, dar așa cum vin, zilele proaste și pleacă. Ai grija de tine, de gândirea ta matura, de inima ta buna.. și nu îți mai pierde timpul cu cine nu te merita. Eu as da orice sa am un prieten ca tine

Și mie mi-ar face plăcere să cunosc oameni ca mine dar nu am norocul ăsta. Sărut mânușițele pentru apreciere.

Romania furata intr-adevar..

Am observat recent ca marea majoritate ataca dur.Unii ataca clubul,altii artistii,altii spun ca e vina oamenilor de acolo.Altii dau vina pe sarbatoare,altii pe genul de muzica,altii pe Diavol..iar altii pe Dumnezeu.

Si acei oameni ca si mine de altfel,nu reprezinta decat niste mancatori de cacat.

Eu nu am mers sa donez sange.Am frica.De mic,de ace.Nu-i o scuza,nici pretext.Doar ca nu am facut-o.Am oameni care au facut-o in juru’ meu.

Aia merita respect !

S-au creat tot felul de evenimente,fara cluburi,intuneric in cluburi,nu stiu in pula mea chiar nu-mi trec in minte acum dar ideea e ca noi romanii avem o capacitate dementiala de a face din tantar armasar.Numai eu cate discutii am auzit azi,multe de cacat,desigur,esentialul nu se pune in evidenta.

E doliu national manca-va-as.

NU MAI TRANSFORMATI ASTA IN SUBIECTE LEGATE DE MUZICA,DE PAREREA VOASTRA LEGATA DE ROMANIA,DE A ARUNCA VINA IN STANGA SI IN DREAPTA.

Ca ne abatem de la subiect.

Mama plangea,tata era furnicat,iar eu ma uitam in gol,fiindca ma durea.

Ma simt inconjurat de multa prostie si imi vine sa ma inchid in mine cand vad rahaturi de genu’.

Dati cu pace pentru sufletele lor,nu voi zice de rugaciune ca-s ateu,dar stiu sigur ca interpretarile nu duc nicaieri.

Nu e vorba de Halloween.

Nici de muzica.

Nici de spiritul patriotic.

Ceea ce m-a marcat ma,ceea ce face diferenta e ca aseara Claudiu,un blogger,a murit salvandu-si prieteni !

I s-a oferit ocazia sa scape de doua ori din acele ‘’flacari ale iadului’’ dar a ales calea nobila.

Onoarea inainte de toate..

Asta e ceva ce va zic eu n-ar fii facut oricine.Nici macar eu..

Ma furnica numai ideea ca a fost un infern acolo.

Prefer sa ma opresc aici si sa mai dau inca o data cu pace pentru sufletele lor alaturi de toata tara.

Doliu National..

Odihneasca-se in pace fratii si surorile..!

set-in-the-heart  asked:

Mi-e scârbă de oamenii ca tine, din partea mea poți să ai și 1 miliard de urmăritori, dacă ești o persoană de nimic,degeaba. Iar despre persoanele tari în fața calculatorului am un dezgust total, sunt sigur că dacă ți-aș da o palmă te-ar apuca plânsul. Comentezi de poza mea de profil? Tu nici măcar nu ai una :)) Ești jalnic, arată-le urmăritorilor tăi ce ”tare” ești. ;)

Ba tu esti prost rau,iti dau block. E ultimul mesaj la care iti raspund,imi pierd timpul de pomana cu tine.

1. Nu am poza de profil cu mine pentru ca asta e LOGO-UL BLOGULUI.

2. Nu ma face sa ma iau de tine cum arati si nu ma face sa fac comparatii,ca iese urat. Gen uita-te la mine si uita-te la tine,nu mai comentez la faza asta. Cum pula mea poti sa-mi spui mie ca sunt urat?! Ba cretinule,uita-te la pozele mele cu mine de pe blog :))..

3. Eu sunt o persoana de nimic?! Nu sunt eu ala care-si baga pula in starea cuiva doar pentru ca asa vrea el. Nu sunt eu ala care comenteaza aiurea si etc.

4. Nu sunt tare in fata pc-ului,nici nu incerc sa fac asta pentru ca nu ma avantajeaza cu nimic. 

5. Te rog frumos,ai maxim 15 ani si incerci sa-mi dovedesti ce “mascul” esi tu. Nu,mersi. Vezi-ti de cartea ta si pune mana si invata,ca geme tara de prosti.

6. Ti-e scarba de oameni ca MINE?! Ba nici macar nu ma cunosti,nici macar nu m-ai vazut vreodata,deci tu nu stii nimic despre mine ! Blogul asta de care zici tu ca e de cacat si mai stiu eu ce..e al meu. Eu postez pe el sentimentele mele si ce mai am eu prin cap. Deci cand iti bagi pula in el,iti bagi pula in sentimentele mele. Si poate mai am si eu cate o stare de asta gen sunt trist si plang si vine unu’ ca tine “ esti un nimic “ sau chestii d-astea. Tu cum te-ai simtii? Te intreb si eu..mda,ma rog. Tot ce zic,zic degeaba.