oameni ca mine

Tu, cel care citește în momentul ăsta, închide ochii preț de câteva clipe. Simte mirosul îngrozitor almorții, miros care persistă chiar și după un an de zile. Simte lacrimile fierbinți, cu mult mai fierbinți decât flăcările nemiloase care au luat vieți și au arskilometri întregi de vise.

Acum un an, odată cu zeci de tineri, au murit sute de povești nespuse. Sute de răspunsuri, zeci de mii de întrebări, tot atâtea nelămuriri… Stau, meditez și mă doare sufletul. Oare câți dintre noi, seara, înainte să ieșim în oraș cu prietenii, ne gândim la ce poate fi mai rău? Un număr aproape nesemnificativ. Ne gândim la ce o să purtăm, la persoanele care vor fi acolo, la momentele frumoase care au să urmeze, la ceea ce o să facem a doua zi… Și mă mai opresc un minut din scris, prea multe gânduri îmi dau târcoale. Gânduri care mă înspăimântă, gânduri care macină tot din mine. Au fost oameni ca mine și ca tine, oameni care, precum fiecare dintre noi, sunt convinși că lor nu li se poate întâmpla așa ceva. Oameni care luni aveau să se întoarcă la facultate, la școală, la muncă, la… copii. Dar în loc să-și îmbrățișeze familia, au îmbrățișat moartea. Ba nu, de fapt… moartea i-a îmbrățișat pe ei. Iar pe cei care au reușit să se străcoare printre degetele morții, i-a îmbrățișat durerea. Și crede-mă: nu trupurile arse sunt cele care îi dor atât de mult, ci sufletele sfâșiate.

E firesc ca o mamă să își îngroape fiul? E normal să îl știe la un concert și peste câteva ore să primească un apel, care să îi schimbe viața, să audă că tot ce a avut ea, a ars de viu, de ce trebuie să se întample o tragedie pentru a ne trezi? Și e trist că nu ne-am trezit nici după atâta timp. Puteam să fiu eu acolo, sau tu, sau prietenii nostri, familia noastră, din păcate este mult pentru târziu pentru a mai schimba ceva, ne rămâne să dovedim că indiferent de situatie, suntem o țară unită și că avem același sânge în vene. Nu se poate explica, nici pe foaie, nici în rânduri, că în loc să plece acasă în urma unui concert de neuitat, au plecat între patru scânduri.

Dar hai să nu aruncăm de ici-colo cu bulgări de vină. Să lăsăm criticile și învinuirile deoparte, căci azi e despre suflete. Haideți să trimitem câte un gând frumos celor care, azi, retrăiesc un coșmar doar gândindu-se că au scăpat cu viață din flăcările iadului în care au fost prinși. „Inconștiență„, „conspirații„, „corupție” – hai să nu vorbim azi despre avalanșa asta de idei. Azi, ținem gura-nchisă și sufletul larg deschis.

Romania furata intr-adevar..

Am observat recent ca marea majoritate ataca dur.Unii ataca clubul,altii artistii,altii spun ca e vina oamenilor de acolo.Altii dau vina pe sarbatoare,altii pe genul de muzica,altii pe Diavol..iar altii pe Dumnezeu.

Si acei oameni ca si mine de altfel,nu reprezinta decat niste mancatori de cacat.

Eu nu am mers sa donez sange.Am frica.De mic,de ace.Nu-i o scuza,nici pretext.Doar ca nu am facut-o.Am oameni care au facut-o in juru’ meu.

Aia merita respect !

S-au creat tot felul de evenimente,fara cluburi,intuneric in cluburi,nu stiu in pula mea chiar nu-mi trec in minte acum dar ideea e ca noi romanii avem o capacitate dementiala de a face din tantar armasar.Numai eu cate discutii am auzit azi,multe de cacat,desigur,esentialul nu se pune in evidenta.

E doliu national manca-va-as.

NU MAI TRANSFORMATI ASTA IN SUBIECTE LEGATE DE MUZICA,DE PAREREA VOASTRA LEGATA DE ROMANIA,DE A ARUNCA VINA IN STANGA SI IN DREAPTA.

Ca ne abatem de la subiect.

Mama plangea,tata era furnicat,iar eu ma uitam in gol,fiindca ma durea.

Ma simt inconjurat de multa prostie si imi vine sa ma inchid in mine cand vad rahaturi de genu’.

Dati cu pace pentru sufletele lor,nu voi zice de rugaciune ca-s ateu,dar stiu sigur ca interpretarile nu duc nicaieri.

Nu e vorba de Halloween.

Nici de muzica.

Nici de spiritul patriotic.

Ceea ce m-a marcat ma,ceea ce face diferenta e ca aseara Claudiu,un blogger,a murit salvandu-si prieteni !

I s-a oferit ocazia sa scape de doua ori din acele ‘’flacari ale iadului’’ dar a ales calea nobila.

Onoarea inainte de toate..

Asta e ceva ce va zic eu n-ar fii facut oricine.Nici macar eu..

Ma furnica numai ideea ca a fost un infern acolo.

Prefer sa ma opresc aici si sa mai dau inca o data cu pace pentru sufletele lor alaturi de toata tara.

Doliu National..

Odihneasca-se in pace fratii si surorile..!