nervii

  • Daca tot sunt o risipa de bani,un nebun,un tampit atunci de ce pula mea m-ai facut tata? Poate ca ai dreptate,daca nu existam in mortii mei,poate ca acum aveai ultimul tip de bmw baga-mi-as pula-n banii tai. Mai sunt 6 luni si plec la facultate. Poate ca pe parcursul vietii o sa regret ce zic acum,dar doamne,d-abia astept sa intru la facultate si sa plec de langa tine. Mi-ai mancat nervii,mi-ai mancat viata. Cand eram mic tresaream imediat cand auzeam ca vii in camera mea. Au trecut ani si ani si uite ca si acum fac la fel. Si acum tresar si ma sperii cand apesi pe clanta de la usa. De ce plm imi e frica de tine? Nu stiu. A,da..PENTRU CA IMI AMINTESTI DE COPILARIE ! DA,COPILARIA AIA. Multumesc lui D-zeu ca am inceput sa ma controlez. Cum dracu' sa ii spui sotiei pe care o iubesti,mamei mele " taci fa ca iti bag un pumn in gura imediat " ? CUM?! FUTU-TI GURA AIA PROASTA PE CARE O AI TAMPITULE ! Nu meriti nimic. Esti o jigodie. In loc sa-mi demonstrezi ca esti un TATA,am zis TATA,nu am zis un tata bun. Deci in loc sa-mi demonstrezi asta,mie ce mi-ai aratat toata viata? Pentru frati-miu plangi mereu. Ca nu mai e aici,ca a plecat de langa tine. Uite ca si el a plecat de langa tine. SI EU O SA FAC ASTA. Stii ma boule de cate ori zice mama pe zi ca i-ai terminat viata? Cred ca daca ai putea sa-ti mananci banii,ai face si asta. Ma pis pe banii tai. Asta ai stiut sa faci..sa faci bani si sa-i strangi. Mi-e scarba sa iti mai cer sfaturi,sa te intreb lucruri. Acelasi raspuns mi-l dai mereu " nu stiu frate,descurca-te,esti mare ". MULTUMESC. Simt nevoia sa iti spun lucruri pentru ca esti tatal meu,si daca nu-ti spun tie,atunci cui? Dar mai bine cred ca o sa tac. Mi-ai zis de n ori ca te pisi pe viitorul meu..asa ca degeaba te intreb eu la ce facultate e mai bine sa intru. In fine. Momente ale vietii. Trec peste,nu-i asa?
Furia...

Aceleași buze strâmbe de zâmbete false…
Înroșite de sângele ce a curs, de vicii arse,
Nu mai râd, am uitat sentimentul sinistru,
Mă retrag în gânduri ca un călugăr sihastru.

Nu puteți explica vulcanul interior, nestins,
Vă e frică de ceea ce ați aprins.
De furia pe care o sălășluieșc în interior, în suflet,
În ochii albaștri care dansează în duet.

Îi tot aud pe ăstia “aveți 14-15-16 ani şi suferiți, vă tăiați şi aveți tumblr pentru atenție", să mori tu, frate, să mori tu? Da’ cine spune că trebuie să ai +20 ca să suferi? Credeți că dacă suntem mici, nu ştim ce înseamnă să suferi? Noi nu ne tăiem doar pentru a ne da mari, ăsta e modul nostru prin care ne eliberăm sentimentele, ăsta e modul prin care ne simțim noi bine…fiecare îsi descarcă nervii în mod diferit. Noi nu cerem atenție, tot ce postăm pe tumblr e modul prin care ne arătăm emoțiile, nu ne facem cont pentru că e la ‘modă’, tumblr.ul e singurul lucru prin care ne descărcăm dacă nu avem pe altcineva lângă noi.Şi da frate, am 14 ani, ok? Mă tai, dau cu pumnul în pereți, sunt depresivă, ok? Ştiți voi cum e să vrei o alinare şi să n.ai pe nimeni care să ți.o ofere? Ştiți cum e să fii de mic bătaia de joc a colegilor şi a profesorilor? Să ți se zică mereu la şcoală “ce proastă eşti, eşti urâtă, eşti grasă, eşti ciudată, n.o să ajungi niciodată cineva"şi când te întorci acasă să nu te aştepte nimeni cu brațele deschise şi cu mâncarea caldă pe masă, şi în loc de asta să ți se reproşeze mereu de la părinți “eşti un eșec, nici nu vreau să te văd, nu eşti bun de nimic, n.o să ajungi nimic în viață, eşti un gunoi” şi să simți cum inima ți se rupe, să te închizi în camera ta şi pur şi simplu să izbucneşti în plâns? Să simți cum totul te distruge, să simți cum mori pe dinăuntru’, să dai cu pumnul în pereți, să te tai şi să nu fie nimeni lângă tine ? Să plângi singur? Să adormi plângând? Şi ziua asta să o repeți iar şi iar? Suntem şi noi suflete…ce contează că suntem copii? Suferim şi noi…
Ps. Judecați.mă cât vreți !✋
Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum  mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
—  amintirea-lui-nu-moare-niciodata.tumblr.com
Îmi pare rău că nu sunt așa cum sunt . Egoista,strsanta,suparacioasa, din ce în ce mai geloasa,mai nervoasă si mai nesigură pe mine ,pe tine, pe noi . Uneori nici eu nu mă mai recunosc .Uneori nici eu nu mă mai suport.
Obișnuiam să am incredere în tine si puteam să dorm liniștită noaptea. Acum mă prinde miezul nopții punandu-mi sute de întrebări și facandu-mi sute de scenarii. Obișnuiam sa țin în mine totul,sau aproape totul .Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările , emoțiile , nervii. Prea multa teama ca intr-o zi te vei sătura de mine si vei găsii pe cineva de o mie de ori mai bun ca mie .
Imi pare rău … .
—  ochialbastri15
Aprilie-n doi

          Îmi amintesc și acum vocea ta caldă ce-mi șoptea blând,în fiecare dimineață „Ai grijă de tine”.Era ca o melodie pentru sufletul meu,melodie ce părea să-mi vindece toate rănile.

          În brațele tale,mă simțeam acasă,în siguranță.Felul în care-mi rosteai numele,cu vocea tremurândă,îmi aducea tot universul la picioate.Simțeam că,într-adevăr eu sunt motivul zâmbetului tău,motivul pentru care ai lupta pe mai multe fronturi.Erai grijuliu mereu,mă apărai,mă ajutai,mă alintai,mă înțelegeai.Adesea îmi vărsam nervii pe tine,dar nu te supărai.Doar mă ascultai,iar apoi,din câteva cuvinte,mă făceai să-mi revin.

          Inima-mi pompa sângele cu atâta putere,încât uneori mă temeam că-mi va sparge toracele și va sări spre inimata,atunci când îmi venea în gând chipul tău.Atunci când îmi mângâiai umerii,mă simțeam de parcă mi-ar crește aripi..

          Regăsisem fericirea,aveam tot ce-mi puteam dori vreodată.Simțeam iubirea,alături de tine.

          Îmi pare rău că nu am fost suficient de bună pentru tine.Mă temeam de asta.

          Nopțile mi le petreceam privind cerul și dorindu-mi să te strâng în brațe..

          Mi-ai promis atâtea..m-ai făcut să visez cu ochii deschiși la un viitor ce părea să fie „al nostru”.Cu tine de mână,aveam să pășesc spre noi orizonturi.Deja mi te imaginam alături de copilul nostru.Știu,știu scumpule,îți dorești atât de tare unul.Asta te-ar fi făcut cel mai fericit.Aș fi vrut să mă alegi pe mine pentru a-ți dărui cel mai de preț dar.Aș fi vrut ca „eternitatea noastră” să o simțim amândoi.

          Te-am iubit,ieri azi,aici,acum,mereu.Te-am iubit când lacrimile-mi alunecau pe obraji,te-am iubit când zâmbeam datorită ție,te-am iubit când abea mai puteam respira.Te-am iubit atât de mult.

          Deși nu credeam că sufletul meu va mai fi capabil de a dărui căldură altuia,te-am întâlnit pe tine..și ai reușit să spargi oceanul de gheață ce-l cuprindea,doar cu două cuvinte..



Mihaela C.

otipacu.tumblr.com

21 aprilie 2015

Persoanele răzbunătoare.

Cât despre persoanele răzbunătoare,părerea mea este că și varsă frustrările încercând să dezbine prietenii,își descarcă nervii prin ură și sunt fericiți pentru nefericirea altor persoane. Nefericirea persoanelor pe care ei nu le plac este fericirea lor. Dar ce fel de persoană bună vrea răul altora? Așa că data viitoare când vrei să te aperi drastic și să te răzbuni pe cineva,vreau să observi sentimentul. Și să treci peste el.
Nu te aperi făcând rău altora. Oricât de mult rău ți-au făcut ei.
-te-vreau-inapoi

Nu am invinovatit pe nimeni ca are o zi proasta si isi varsa nervii pe mine.Am tacut si am ascultat,dand un mic sfat la sfarsit,dar cand eu am avut nevoie de cineva toti au fugit de responsabilitati.
Ce faci când disperi si nu mai vrei sa stii de nimeni si nimic? Ce faci când parca toate sunt împotriva ta si nimic bun nu ti se întâmpla? Ce faci când îti dai seama ca unii oameni nu mai merita nici macar o lacrima din partea ta? Eu una m-am saturat de tot si de toate! M-am saturat de toti oamenii din jurul meu care promit si nu îndeplinesc, de cei care nu stiu decât sa-si descarce nervii pe mine, de cei care nu-mi sunt niciodata alaturi când am cea mai mare nevoie de ei, de cei care ma fac sa-i urasc…Pur si simplu, m-am saturat! Nimic ciudat în asta..dar ce sa fac când persoanele respective sunt chiar cele care mi-au dat viata? Nu am nevoie decât de sprijinul lor, macar moral, dar am ajuns la concluzia ca n-am sa traiesc acest moment! M-am saturat sa-mi fac sperante ca poate într-o zi vor realiza cât de mult îmi doresc sa-mi împlinesc visul si vor întelege ca m-ar bucura enorm sprijinul lor..Dar se pare ca ramân doar eu cu visurile mele în mica mea lume de cacat.
—  Deny Drogzz
Oamenii care ma cunosc si imi cunosc si mai bine iesirile,probibil ca traiesc cu impresia ca mi-am luat lumea in cap,ca nu am respect pentru nimeni si altele de genul.Da,am izbugniri urate si spun lucrurilor pe nume,chiar daca de multe ori o fac dintr-un impuls sau din cauza ca nervii mei sunt intinsi la maxim.
Recunosc ca spun lucruri urate si nu pot sa tac,chiar daca oamenii carora le adresez acele cuvinte nu merita asta,dar am o gura mare pe care nu pot pune vreun lacat.Dirigumi-o mi-a spus intr-o zi ca trebuie sa imi sustin convingerile si probabil ca ar fi fost mai bine sa nu o fi spus.Spun ceea ce cred si de multe ori uit de bunul simt si poate imi pare rau un pic,dar imi traiesc viata in preajma unor oameni,pe care indiferent cum ii iei,indiferent cum te comporti cu ei,nu e bine.
M-am saturat,m-am saturat de impulsuri si de toate.Am ajuns in stadiul acela in care sentimentele mele sunt nule.Vreau sa spun ca nu am simtit mai nimic in ultima vreme,inafara starilor de nevroza,am fost aproape goala.Si e in regula,e in regula sa nu simti nimic mai mult decat foamea si pofta de dulciuri,dar dupa periaodata aceasta in care sentimentele tale au luat o vacanta bine meritata,se intorc si incepe sa iti para rau de cuvintele pe care le-ai spus la nervi sau dintr-un impuls.
Am spus intotdeauna ca e bine sa te bazezi pe impulsuri,dar azi nu mai sunt atat de sigura de asta.
—  19augustanonimat
Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….

Caesar and the Belgae (Gallic Wars third part)

The Victory of Julius Caesar Over the Belgians Louis van Engelen

In the spring of 57 BC, Caesar was in Cisalpine Gaul attending to the administrative of his governorship. Word came to Caesar that a confederation of northern Gallic tribes was building to confront Roman presence in Gaul. It’s important to note though, that Caesar by this time, had probably realized the only way to maintain the territories in eastern and southern Gaul, was to conquer the whole of the province.

As Caesar arrived, likely in July 57 BC, the rumors of Belgae opposition proved true.

After securing the town of Noviodunum and territory of the Suessiones, Caesar learned that the fearsome Nervii, with the Atrebates, Veromandui and Aduatuci, were forming against him on the opposite side of the Sambre River.

The main part of the Roman army were in the midst of making camp along the river, while the two newest legions were bringing up the rear with the slow moving baggage train. Caesar sent out his cavalry to scout the situation, apparently unaware of the massing enemy preparing for ambush in the surrounding forests.

The Nervii and their allied tribes nearly surrounded the Romans, threatening the camp and the utter destruction of Caesar’s army. Caesar’s timely intervention, however, personally standing and fighting with his men, helped Roman discipline maintain itself.

In a nearly disastrous battle that could’ve changed the history of Europe, three things in particular kept the Romans from absolute defeat.

  • Caesar’s own personal intervention was important in stabilizing the men,
  • the 2 legions with the baggage train arrived just in time to reinforce crumbling Roman lines,
  • and the return of the Roman cavalry.

According to Caesar, though the numbers are assuredly in doubt, the Nervii surrendered and informed him that of 60,000 original warriors, only 500 remained. With the promise of no more aggression, he allowed them and other tribal combatants to return to their lands as subjects of Roman power.

Ziua de astăzi pentru Nate a fost una destul de complicată. Nu știa ce să facă ca să își verse toți nervii, apoi și-a amintit de ea. S-a urcat în mașină și i-a spus adresa șoferului său unde trebuia să ajungă cât mai repede. Era singura persoană care l-ar fi înțeles și ascultat într-un moment ca acesta. A așteptat aproximativ douăzeci de minute, apoi a coborât din mașină imediat ce mașina s-a oprit și a mers cu pași repezi spre ușa de la intrare. A bătut de două ori în ușa, iar imediat ce aceasta s-a deschis, a intrat fără să aștepte o invitație și a început să vorbească. ”Nu pot să cred că toate zvonurile alea au fost adevărate. Cum am putut să fiu atât de orb?! Spune-mi tu! Cum?! Se întâmpla totul sub ochii mei și nici nu am vrut să accept!“ Nu țipa, dar tonul lui era unul apăsat și îți puteai da ușor seama că era nervos. S-a întors cu fața spre Ophelia și a privit-o atent, inspirând adânc cât aștepta ca ea să zică ceva.

@opheliacvrter
Doamnei profesoare de sociologie,
Şi eu am probleme, dar nu am ţipat niciodată la dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am plecat niciodată de la ora dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am vorbit la telefon în timpul orei, ba chiar nu am folosit telefonul niciodată în timpul orei dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu stau 20 de minute din 50 la oră.
Şi eu am probleme, dar asta nu înseamnă că îi voi refuza cuiva dreptul la sănătate.
Şi eu am probleme, şi nu mă răzbun pe ceilalţi sau îmi vărs nervii pe cineva pentru asta.
Şi eu am probleme, şi dacă nu vi le-am spus, spus,  nu înseamnă că nu am.
Sunt om, ca şi dumneavoastră, ca şi colegii mei. Sunt un om, da, şi simt, am nevoie de înţelegere şi compasiune. Am nevoie să îmi fie respectat dreptul de a alege, şi de a-mi pune sănătatea pe primul loc. Nu ziceţi cu toţii aşa? Că sănătatea e cea mai importană? Atunci de ce ne refuzaţi dreptul la ea? DE CE EU TREBUIE SĂ RESPECT ŞI SĂ NU FIU RESPECTATĂ!? O SĂ AJUNG ŞI EU ŞI O SĂ AM PREGĂTIREA DUMNEAVOASTRĂ, ANII DUMNEAVOASTRĂ, DAR EU NU O SĂ REFUZ DREPTUL CUIVA DE A SE APĂRA SAU DE A SPUNE CEEA CE CREDE. DE CE TREBUIE SĂ FACEM CE ZICEŢI DUMNEAVOASTRĂ, FĂRĂ DREPT DE APEL? DE CE NU EXISTĂ EGALITATE ŞI PUŢIN RESPECT ÎNTRE ELEVI ŞI PROFESORI? NU SUNTEM OAMENI CU TOŢII?
— 

cand-pretindeai

11 Noiembrie 2015, 5:22