nervii

2

Nervii

“Bravery, Austerity, Tradition”

“A Celto-Germanic people, the Nervii were the most fierce – and fearless – of the Belgae tribes inhabiting northern Gaul, and renowned for their courage.

At the Battle of Sabis in 57BC, where their surprise attack almost defeated Caesar’s legions, they fought until only 500 of their original 60,000 warriors remained. Such bravery was at the heart of their culture, which was Spartan-like in both outlook and reputation. The Nervii would eschew all luxury, especially alcohol, which they perceived made the body and spirit weak. Instead, they pursued the traditions of their Celtic and Germanic origins, venerating the cult of the hero-warrior. As such, their kings and chieftains were chosen due to their martial prowess and wise leadership.

With such great emphasis placed on an individual’s skill and bravery in battle, the Nervii rarely used cavalry and missile weapons, apart from javelin-like lances. They instead favoured ambushes and lightning assaults to close quickly with their enemy and prove their mettle.

At the start of their campaign the Nervii have cordial ties to neighbouring tribes such as the Atrebates and Viromandui, as well as the wider Belgae tribal network stretching as far as Britannia. As such, they are in an excellent position to strengthen these bonds while moving deeper into Gaul. In fact, their fearsome reputation and skill in battle makes Nervii expansion further to the east or south highly probable…

Fearless warriors, the Nervii enjoy a boost to morale in friendly territories, and are also highly skilled ambushers. However, they lead an austere existence, resulting in lower industrial and commercial income than most.”

Source:
Total War: Rome II

Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum  mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
—  amintirea-lui-nu-moare-niciodata.tumblr.com
Furia...

Aceleași buze strâmbe de zâmbete false…
Înroșite de sângele ce a curs, de vicii arse,
Nu mai râd, am uitat sentimentul sinistru,
Mă retrag în gânduri ca un călugăr sihastru.

Nu puteți explica vulcanul interior, nestins,
Vă e frică de ceea ce ați aprins.
De furia pe care o sălășluieșc în interior, în suflet,
În ochii albaștri care dansează în duet.

Un ragazzo innamorato non cerca le altre ragazze , un ragazzo innamorato non chiede all'amica di uscire, un ragazzo innamorato non messaggia con altre ragazze, un ragazzo innamorato non gli porta di nulla a parte che la sua ragazza. Adesso, tu che dici di essere innamorato, che cazzo mi cerchi?…

Oamenii care ma cunosc si imi cunosc si mai bine iesirile,probibil ca traiesc cu impresia ca mi-am luat lumea in cap,ca nu am respect pentru nimeni si altele de genul.Da,am izbugniri urate si spun lucrurilor pe nume,chiar daca de multe ori o fac dintr-un impuls sau din cauza ca nervii mei sunt intinsi la maxim.
Recunosc ca spun lucruri urate si nu pot sa tac,chiar daca oamenii carora le adresez acele cuvinte nu merita asta,dar am o gura mare pe care nu pot pune vreun lacat.Dirigumi-o mi-a spus intr-o zi ca trebuie sa imi sustin convingerile si probabil ca ar fi fost mai bine sa nu o fi spus.Spun ceea ce cred si de multe ori uit de bunul simt si poate imi pare rau un pic,dar imi traiesc viata in preajma unor oameni,pe care indiferent cum ii iei,indiferent cum te comporti cu ei,nu e bine.
M-am saturat,m-am saturat de impulsuri si de toate.Am ajuns in stadiul acela in care sentimentele mele sunt nule.Vreau sa spun ca nu am simtit mai nimic in ultima vreme,inafara starilor de nevroza,am fost aproape goala.Si e in regula,e in regula sa nu simti nimic mai mult decat foamea si pofta de dulciuri,dar dupa periaodata aceasta in care sentimentele tale au luat o vacanta bine meritata,se intorc si incepe sa iti para rau de cuvintele pe care le-ai spus la nervi sau dintr-un impuls.
Am spus intotdeauna ca e bine sa te bazezi pe impulsuri,dar azi nu mai sunt atat de sigura de asta.
—  19augustanonimat
Ne certăm ore-n șir. Niciunul nu-și lasă orgoliul. Ne certăm. Țipăm. Îmi omori nervii, dar dacă nu ne-am certa atât, nu aș simți că mă iubești..
—  6 VI 2015, 17:58 pm
Toti va suparați pe nervii, fazele mele, eu nu ma mai supar cand faceti greseli, cand plecati lasand vorbe aiurea, eu nu ma mai supar, eu nu va uit, mereu va sunt doar suport.. Da e ok.. Mai naspa e ca nu ma asteptam ca din atatia prieteni unu sa nu ma inteleaga.. Vezi.. Eu va consider prieteni, eu pentru voi sunt doar un oarecare.. 👎✋
Aprilie-n doi

          Îmi amintesc și acum vocea ta caldă ce-mi șoptea blând,în fiecare dimineață „Ai grijă de tine”.Era ca o melodie pentru sufletul meu,melodie ce părea să-mi vindece toate rănile.

          În brațele tale,mă simțeam acasă,în siguranță.Felul în care-mi rosteai numele,cu vocea tremurândă,îmi aducea tot universul la picioate.Simțeam că,într-adevăr eu sunt motivul zâmbetului tău,motivul pentru care ai lupta pe mai multe fronturi.Erai grijuliu mereu,mă apărai,mă ajutai,mă alintai,mă înțelegeai.Adesea îmi vărsam nervii pe tine,dar nu te supărai.Doar mă ascultai,iar apoi,din câteva cuvinte,mă făceai să-mi revin.

          Inima-mi pompa sângele cu atâta putere,încât uneori mă temeam că-mi va sparge toracele și va sări spre inimata,atunci când îmi venea în gând chipul tău.Atunci când îmi mângâiai umerii,mă simțeam de parcă mi-ar crește aripi..

          Regăsisem fericirea,aveam tot ce-mi puteam dori vreodată.Simțeam iubirea,alături de tine.

          Îmi pare rău că nu am fost suficient de bună pentru tine.Mă temeam de asta.

          Nopțile mi le petreceam privind cerul și dorindu-mi să te strâng în brațe..

          Mi-ai promis atâtea..m-ai făcut să visez cu ochii deschiși la un viitor ce părea să fie „al nostru”.Cu tine de mână,aveam să pășesc spre noi orizonturi.Deja mi te imaginam alături de copilul nostru.Știu,știu scumpule,îți dorești atât de tare unul.Asta te-ar fi făcut cel mai fericit.Aș fi vrut să mă alegi pe mine pentru a-ți dărui cel mai de preț dar.Aș fi vrut ca „eternitatea noastră” să o simțim amândoi.

          Te-am iubit,ieri azi,aici,acum,mereu.Te-am iubit când lacrimile-mi alunecau pe obraji,te-am iubit când zâmbeam datorită ție,te-am iubit când abea mai puteam respira.Te-am iubit atât de mult.

          Deși nu credeam că sufletul meu va mai fi capabil de a dărui căldură altuia,te-am întâlnit pe tine..și ai reușit să spargi oceanul de gheață ce-l cuprindea,doar cu două cuvinte..



Mihaela C.

otipacu.tumblr.com

21 aprilie 2015

Doamnei profesoare de sociologie,
Şi eu am probleme, dar nu am ţipat niciodată la dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am plecat niciodată de la ora dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am vorbit la telefon în timpul orei, ba chiar nu am folosit telefonul niciodată în timpul orei dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu stau 20 de minute din 50 la oră.
Şi eu am probleme, dar asta nu înseamnă că îi voi refuza cuiva dreptul la sănătate.
Şi eu am probleme, şi nu mă răzbun pe ceilalţi sau îmi vărs nervii pe cineva pentru asta.
Şi eu am probleme, şi dacă nu vi le-am spus, spus,  nu înseamnă că nu am.
Sunt om, ca şi dumneavoastră, ca şi colegii mei. Sunt un om, da, şi simt, am nevoie de înţelegere şi compasiune. Am nevoie să îmi fie respectat dreptul de a alege, şi de a-mi pune sănătatea pe primul loc. Nu ziceţi cu toţii aşa? Că sănătatea e cea mai importană? Atunci de ce ne refuzaţi dreptul la ea? DE CE EU TREBUIE SĂ RESPECT ŞI SĂ NU FIU RESPECTATĂ!? O SĂ AJUNG ŞI EU ŞI O SĂ AM PREGĂTIREA DUMNEAVOASTRĂ, ANII DUMNEAVOASTRĂ, DAR EU NU O SĂ REFUZ DREPTUL CUIVA DE A SE APĂRA SAU DE A SPUNE CEEA CE CREDE. DE CE TREBUIE SĂ FACEM CE ZICEŢI DUMNEAVOASTRĂ, FĂRĂ DREPT DE APEL? DE CE NU EXISTĂ EGALITATE ŞI PUŢIN RESPECT ÎNTRE ELEVI ŞI PROFESORI? NU SUNTEM OAMENI CU TOŢII?
— 

cand-pretindeai

11 Noiembrie 2015, 5:22

Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
Ce faci când disperi si nu mai vrei sa stii de nimeni si nimic? Ce faci când parca toate sunt împotriva ta si nimic bun nu ti se întâmpla? Ce faci când îti dai seama ca unii oameni nu mai merita nici macar o lacrima din partea ta? Eu una m-am saturat de tot si de toate! M-am saturat de toti oamenii din jurul meu care promit si nu îndeplinesc, de cei care nu stiu decât sa-si descarce nervii pe mine, de cei care nu-mi sunt niciodata alaturi când am cea mai mare nevoie de ei, de cei care ma fac sa-i urasc…Pur si simplu, m-am saturat! Nimic ciudat în asta..dar ce sa fac când persoanele respective sunt chiar cele care mi-au dat viata? Nu am nevoie decât de sprijinul lor, macar moral, dar am ajuns la concluzia ca n-am sa traiesc acest moment! M-am saturat sa-mi fac sperante ca poate într-o zi vor realiza cât de mult îmi doresc sa-mi împlinesc visul si vor întelege ca m-ar bucura enorm sprijinul lor..Dar se pare ca ramân doar eu cu visurile mele în mica mea lume de cacat.
—  Deny Drogzz

Caesar and the Belgae (Gallic Wars third part)

The Victory of Julius Caesar Over the Belgians Louis van Engelen

In the spring of 57 BC, Caesar was in Cisalpine Gaul attending to the administrative of his governorship. Word came to Caesar that a confederation of northern Gallic tribes was building to confront Roman presence in Gaul. It’s important to note though, that Caesar by this time, had probably realized the only way to maintain the territories in eastern and southern Gaul, was to conquer the whole of the province.

As Caesar arrived, likely in July 57 BC, the rumors of Belgae opposition proved true.

After securing the town of Noviodunum and territory of the Suessiones, Caesar learned that the fearsome Nervii, with the Atrebates, Veromandui and Aduatuci, were forming against him on the opposite side of the Sambre River.

The main part of the Roman army were in the midst of making camp along the river, while the two newest legions were bringing up the rear with the slow moving baggage train. Caesar sent out his cavalry to scout the situation, apparently unaware of the massing enemy preparing for ambush in the surrounding forests.

The Nervii and their allied tribes nearly surrounded the Romans, threatening the camp and the utter destruction of Caesar’s army. Caesar’s timely intervention, however, personally standing and fighting with his men, helped Roman discipline maintain itself.

In a nearly disastrous battle that could’ve changed the history of Europe, three things in particular kept the Romans from absolute defeat.

  • Caesar’s own personal intervention was important in stabilizing the men,
  • the 2 legions with the baggage train arrived just in time to reinforce crumbling Roman lines,
  • and the return of the Roman cavalry.

According to Caesar, though the numbers are assuredly in doubt, the Nervii surrendered and informed him that of 60,000 original warriors, only 500 remained. With the promise of no more aggression, he allowed them and other tribal combatants to return to their lands as subjects of Roman power.

Doar că tu mă răneai numai pe mine, îţi vărsai nervii numai pe mine, că ştiai că e proasta care iartă tot. Pe ceilalţi îi menajai. Acum, menajează-i liniştită, fă-i fericiţi! Şi când ai nervi, varsă-i pe un gunoi de pe stradă, că va fii cam acelaşi lucru, doar asta mă considerai.