nervii

Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum  mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
—  amintirea-lui-nu-moare-niciodata.tumblr.com
2

Nervii

“Bravery, Austerity, Tradition”

“A Celto-Germanic people, the Nervii were the most fierce – and fearless – of the Belgae tribes inhabiting northern Gaul, and renowned for their courage.

At the Battle of Sabis in 57BC, where their surprise attack almost defeated Caesar’s legions, they fought until only 500 of their original 60,000 warriors remained. Such bravery was at the heart of their culture, which was Spartan-like in both outlook and reputation. The Nervii would eschew all luxury, especially alcohol, which they perceived made the body and spirit weak. Instead, they pursued the traditions of their Celtic and Germanic origins, venerating the cult of the hero-warrior. As such, their kings and chieftains were chosen due to their martial prowess and wise leadership.

With such great emphasis placed on an individual’s skill and bravery in battle, the Nervii rarely used cavalry and missile weapons, apart from javelin-like lances. They instead favoured ambushes and lightning assaults to close quickly with their enemy and prove their mettle.

At the start of their campaign the Nervii have cordial ties to neighbouring tribes such as the Atrebates and Viromandui, as well as the wider Belgae tribal network stretching as far as Britannia. As such, they are in an excellent position to strengthen these bonds while moving deeper into Gaul. In fact, their fearsome reputation and skill in battle makes Nervii expansion further to the east or south highly probable…

Fearless warriors, the Nervii enjoy a boost to morale in friendly territories, and are also highly skilled ambushers. However, they lead an austere existence, resulting in lower industrial and commercial income than most.”

Source:
Total War: Rome II

Furia...

Aceleași buze strâmbe de zâmbete false…
Înroșite de sângele ce a curs, de vicii arse,
Nu mai râd, am uitat sentimentul sinistru,
Mă retrag în gânduri ca un călugăr sihastru.

Nu puteți explica vulcanul interior, nestins,
Vă e frică de ceea ce ați aprins.
De furia pe care o sălășluieșc în interior, în suflet,
În ochii albaștri care dansează în duet.

Un ragazzo innamorato non cerca le altre ragazze , un ragazzo innamorato non chiede all'amica di uscire, un ragazzo innamorato non messaggia con altre ragazze, un ragazzo innamorato non gli porta di nulla a parte che la sua ragazza. Adesso, tu che dici di essere innamorato, che cazzo mi cerchi?…

Persoanele răzbunătoare.

Cât despre persoanele răzbunătoare,părerea mea este că și varsă frustrările încercând să dezbine prietenii,își descarcă nervii prin ură și sunt fericiți pentru nefericirea altor persoane. Nefericirea persoanelor pe care ei nu le plac este fericirea lor. Dar ce fel de persoană bună vrea răul altora? Așa că data viitoare când vrei să te aperi drastic și să te răzbuni pe cineva,vreau să observi sentimentul. Și să treci peste el.
Nu te aperi făcând rău altora. Oricât de mult rău ți-au făcut ei.
-te-vreau-inapoi

Aprilie-n doi

          Îmi amintesc și acum vocea ta caldă ce-mi șoptea blând,în fiecare dimineață „Ai grijă de tine”.Era ca o melodie pentru sufletul meu,melodie ce părea să-mi vindece toate rănile.

          În brațele tale,mă simțeam acasă,în siguranță.Felul în care-mi rosteai numele,cu vocea tremurândă,îmi aducea tot universul la picioate.Simțeam că,într-adevăr eu sunt motivul zâmbetului tău,motivul pentru care ai lupta pe mai multe fronturi.Erai grijuliu mereu,mă apărai,mă ajutai,mă alintai,mă înțelegeai.Adesea îmi vărsam nervii pe tine,dar nu te supărai.Doar mă ascultai,iar apoi,din câteva cuvinte,mă făceai să-mi revin.

          Inima-mi pompa sângele cu atâta putere,încât uneori mă temeam că-mi va sparge toracele și va sări spre inimata,atunci când îmi venea în gând chipul tău.Atunci când îmi mângâiai umerii,mă simțeam de parcă mi-ar crește aripi..

          Regăsisem fericirea,aveam tot ce-mi puteam dori vreodată.Simțeam iubirea,alături de tine.

          Îmi pare rău că nu am fost suficient de bună pentru tine.Mă temeam de asta.

          Nopțile mi le petreceam privind cerul și dorindu-mi să te strâng în brațe..

          Mi-ai promis atâtea..m-ai făcut să visez cu ochii deschiși la un viitor ce părea să fie „al nostru”.Cu tine de mână,aveam să pășesc spre noi orizonturi.Deja mi te imaginam alături de copilul nostru.Știu,știu scumpule,îți dorești atât de tare unul.Asta te-ar fi făcut cel mai fericit.Aș fi vrut să mă alegi pe mine pentru a-ți dărui cel mai de preț dar.Aș fi vrut ca „eternitatea noastră” să o simțim amândoi.

          Te-am iubit,ieri azi,aici,acum,mereu.Te-am iubit când lacrimile-mi alunecau pe obraji,te-am iubit când zâmbeam datorită ție,te-am iubit când abea mai puteam respira.Te-am iubit atât de mult.

          Deși nu credeam că sufletul meu va mai fi capabil de a dărui căldură altuia,te-am întâlnit pe tine..și ai reușit să spargi oceanul de gheață ce-l cuprindea,doar cu două cuvinte..



Mihaela C.

otipacu.tumblr.com

21 aprilie 2015

Ea...

Ea a fost cea mai speciala persoana din viata mea.
Ea a fost prima mea iubita.
Ea a fost tot ce mi-as fi putut dorii mai frumos pe lume.
Ea m-a scos pentru prima data afara din casa si am vizitat locuri de a caror existenta eram constient dar niciodata nu le-am vizitat: pizzerie, terase, strand, bazin, parcul trivale.
Ea a fost stropul de fericire al amaraciunii in care am trait.
Ea m-a facut sa ma schimb sa devin un altfel de om.
Ea m-a determinat sa ma las de la 6 tigari pe ora la niciuna.
Ea m-a ajutat sa imi stapanesc nervii si furia.
Ea am simtit ca e singurul suflet compatibil cu mine care sa ma accepte cu bune si cu rele.
Ea am simtit ca e singurul suflet compatibil cu nebuniile si extravagantele mintii mele, chiar daca ea nu le impartaseste.
Ea a fost prima persoana cu care am facut planuri de viitor. Am vrut sa fiu un tata tanar, la 25 de ani deja sa am un baiat sau o fata, iar la cei 45 ai mei, actuali 20 ai lui/ei sa nu ii fie rusine sa mearga cu mine si maica-sa in club.
Ea mereu cand vedea un copil mic pe strada ma intreba pe alintul nostru: Pingu, noi cand o sa avem unul? Iar eu speriat ii raspundeam intai sa avem din ce sa il crestem.
Ea a fost prima persoana care m-a facut sa ma gandesc la viitor, la planuri de a ne muta impreuna, la planuri de a incepe o afacere.
Ea a fost prima persoana care a fost buna cu mine.
Ea a fost prima fata/actuala femeie cu care am facut dragoste. Doi copii ce s-au iubit. Care au trecut prin multe peripetii la inceput cu stangaciile lor. Ne-am iubit ziua si noaptea, noaptea si ziua.
Ne-am iubit… Poate mai mult decat a trebuit. Din iubirea absoluta simtita de fiecare prin venele sufletului sau, durerea provocata este de 3 ori mai puternica decat iubirea ce-a existat.

Am vrut ca de Craciun sau de ziua ei sa o cer de logodnica. Da! M-as fi aruncat in cap si as fi facut pasul asta pentru ea.

Ea a plecat. Au trecut 14 zile de cand nu am mai vorbit de loc cu ea si 26 de zile de la presupusa despartire.
De ce presupusa? Am auzit din stanga si din dreapta, de la un pusti cu care ea in ultima luna vorbea mai mult decat cu mine:  vina mea a fost ca m-am indepartat in ochii ei, ca nu i-am oferit suficienta atentie si nu mai ieseam asa des din casa. Am auzit de la o prietena veche de 12 ani de-a ei ca reactiile mele din perioada pregatirii despartirii i-au amintit de tatal ei.

Ea:“Poate nu mai am aceleasi sentimente pentru tine!”

Singurul meu defect si totodata singura prostie exercitata fata de ea a fost ridicarea tonului. Nu am fost o persoana violenta fizic in viata mea, nu am ridicat mana niciodata asupra ei, nu am injurat-o sau nici macar in 9 luni de relatie nu i-am zis nici macar in gluma ca e proasta. Nu am inselat-o si nici nu am avut ganduri sa o insel.
Dar acum sunt singur, in pat, cu telefonul in mana si sufletul ma macina. Am ajuns in orice persoana de pe strada sa o vad pe ea. Am ajuns noaptea pe strada sa plang si sa strig dupa ea: “Anaa. Anaaa intoarce-te.”
Nu imi e rusine, i-am cazut in genunchi. Am cazut in genunchi in fata ei si in fata intregului bloc cu vecini la scara. Imi spunea dupa balcon sa ma ridic. Maica-sa a tras-o de mana in casa. 20-30 de minute am stat ca un caine la usa ei fiindca maica-sa ii interzicea sa iasa afara din casa sau sa imi deschida usa.
Parintii complexati isi revarsa frustrarile asupra copiiilor lor si ii personalizeaza gen: Esti proprietatea mea! Fa ce-ti spun!“. La 20 de ani sa nu ai vointa propie sa faci ceea ce iti dicteaza sufletul e grav. Nu stiu cati ani va mai sta sub papucul fostei mele soacre.
Mama ei crezand ca tinand-o asa din scurt si de frica de a nu o pierde, Ea va fii alaturi doar de ea tot restul zilelorm. Ba o va pierde candva. Cum era sa o piarda acum cateva luni cand ea a vrut sa fuga de acasa, dar i-am spus sa mai astepte putin, pana va venii la mine.

Tot ceea ce ai citit mai sus stimate cititor au fost sinteza a 9 luni din prima relatie a unui pusti de 19 ani. Am suferit, sufar, am baut, beau, am fumat (pentru ea de 4 luni nu mai pusesem tigare in gura. Acum tot ea e motivul pentru care m-am apucat iar.), fumez. Am avut sentimente, si inca mai am. Doar ca aceste sentimente sunt ranite la aflarea expresiei: “Am avut atata demnitate incat sa nu fac nimic cu el.” Din punctul acesta sufletul mi-a fost rupt in doua. Din doua in patru. Din patru in 16 si tot asa. Si cu fiecare zi ce trece si imi amintesc si ma gandesc la ea, sufletul meu se rupe din ce in ce mai mult. Nu o urasc. Nu urasc pe nimeni. Doar ca tot ce mi-au ramas sunt sentimente ranite si amintirile. Inca vreau sa ma impac cu ea. Am obosit. Am facut tot ce a tinut de mine. “ Luka, mi-a zis ca va incepe sa te urasca daca continui cu surprize si restu. ”. Am obosit. Am facut tot ce a depins de mine. Nu vreau mila nimanui. Nu am scris asta pentru a inmuia suflete de oameni. Am vrut sa imi expun gandurile si sentimentele fata de toti oamenii. Sunt o persoana careia ii place sa vorbeasca, alt defect de-al meu.

Teoria pasarii:“ Daca o iubesti elibereaz-o. Daca te iubeste, se va intoarce.”.

Ana te-am eliberat. Daca ma iubesti sau simti ca mai ai sentimente pentru mine, atunci, te astept sa te intorci.

singura minciună pe care ți-am spus-o vreodată a fost că te plăceam când, de fapt, eu te iubeam.

din fiecare gest nesemnificativ pe care tu-l credeai aşa mă făceai să mă îndrăgostesc mai mult de tine. Fiecare zâmbet furat, fiecare prostie spusă, fiecare glumă fără sens, sensul îl dădeai tu, iubito.

fiecare gust dulce al vocii tale, fiecare pierdere a drumului prin ochii tăi, fiecare tremurat al mainilor ce te-atingeau pe buze, fiecare lacrimă vărsată printre sutele de lacuri făcute sub ochii mei.

pentru fiecare ceartă pe care am purtat-o cu tine, pentru toți nervii pe care i-am avut din cauza ta, pentru fiecare muşcătură pe care ți-o pictam pe gât, pentru fiecare buză puțin lovită de buzele mele.

pentru fiecare strâns de mână iarna pentru a ne încălzi, pentru fiecare bulgăre aruncat în joacă spre tine, pentru fiecare ploaie îndurată de mine pentru a te aştepta, chiar dacă niciodată nu ai venit, pentru astea eu te-am iubit, nu te-am plăcut.

ps: sper ca eşti fericită acum, un nume din trecut.

—  www.schite-si-ganduri.tumblr.com . 31.10.2016, 22:22. te-am mințit, doar ca să nu te pierd deşi nu te-am avut niciodată.
Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….
Doamnei profesoare de sociologie,
Şi eu am probleme, dar nu am ţipat niciodată la dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am plecat niciodată de la ora dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu am vorbit la telefon în timpul orei, ba chiar nu am folosit telefonul niciodată în timpul orei dumneavoastră.
Şi eu am probleme, dar nu stau 20 de minute din 50 la oră.
Şi eu am probleme, dar asta nu înseamnă că îi voi refuza cuiva dreptul la sănătate.
Şi eu am probleme, şi nu mă răzbun pe ceilalţi sau îmi vărs nervii pe cineva pentru asta.
Şi eu am probleme, şi dacă nu vi le-am spus, spus,  nu înseamnă că nu am.
Sunt om, ca şi dumneavoastră, ca şi colegii mei. Sunt un om, da, şi simt, am nevoie de înţelegere şi compasiune. Am nevoie să îmi fie respectat dreptul de a alege, şi de a-mi pune sănătatea pe primul loc. Nu ziceţi cu toţii aşa? Că sănătatea e cea mai importană? Atunci de ce ne refuzaţi dreptul la ea? DE CE EU TREBUIE SĂ RESPECT ŞI SĂ NU FIU RESPECTATĂ!? O SĂ AJUNG ŞI EU ŞI O SĂ AM PREGĂTIREA DUMNEAVOASTRĂ, ANII DUMNEAVOASTRĂ, DAR EU NU O SĂ REFUZ DREPTUL CUIVA DE A SE APĂRA SAU DE A SPUNE CEEA CE CREDE. DE CE TREBUIE SĂ FACEM CE ZICEŢI DUMNEAVOASTRĂ, FĂRĂ DREPT DE APEL? DE CE NU EXISTĂ EGALITATE ŞI PUŢIN RESPECT ÎNTRE ELEVI ŞI PROFESORI? NU SUNTEM OAMENI CU TOŢII?
— 

cand-pretindeai

11 Noiembrie 2015, 5:22

Ce faci când disperi si nu mai vrei sa stii de nimeni si nimic? Ce faci când parca toate sunt împotriva ta si nimic bun nu ti se întâmpla? Ce faci când îti dai seama ca unii oameni nu mai merita nici macar o lacrima din partea ta? Eu una m-am saturat de tot si de toate! M-am saturat de toti oamenii din jurul meu care promit si nu îndeplinesc, de cei care nu stiu decât sa-si descarce nervii pe mine, de cei care nu-mi sunt niciodata alaturi când am cea mai mare nevoie de ei, de cei care ma fac sa-i urasc…Pur si simplu, m-am saturat! Nimic ciudat în asta..dar ce sa fac când persoanele respective sunt chiar cele care mi-au dat viata? Nu am nevoie decât de sprijinul lor, macar moral, dar am ajuns la concluzia ca n-am sa traiesc acest moment! M-am saturat sa-mi fac sperante ca poate într-o zi vor realiza cât de mult îmi doresc sa-mi împlinesc visul si vor întelege ca m-ar bucura enorm sprijinul lor..Dar se pare ca ramân doar eu cu visurile mele în mica mea lume de cacat.
—  Deny Drogzz

Caesar and the Belgae (Gallic Wars third part)

The Victory of Julius Caesar Over the Belgians Louis van Engelen

In the spring of 57 BC, Caesar was in Cisalpine Gaul attending to the administrative of his governorship. Word came to Caesar that a confederation of northern Gallic tribes was building to confront Roman presence in Gaul. It’s important to note though, that Caesar by this time, had probably realized the only way to maintain the territories in eastern and southern Gaul, was to conquer the whole of the province.

As Caesar arrived, likely in July 57 BC, the rumors of Belgae opposition proved true.

After securing the town of Noviodunum and territory of the Suessiones, Caesar learned that the fearsome Nervii, with the Atrebates, Veromandui and Aduatuci, were forming against him on the opposite side of the Sambre River.

The main part of the Roman army were in the midst of making camp along the river, while the two newest legions were bringing up the rear with the slow moving baggage train. Caesar sent out his cavalry to scout the situation, apparently unaware of the massing enemy preparing for ambush in the surrounding forests.

The Nervii and their allied tribes nearly surrounded the Romans, threatening the camp and the utter destruction of Caesar’s army. Caesar’s timely intervention, however, personally standing and fighting with his men, helped Roman discipline maintain itself.

In a nearly disastrous battle that could’ve changed the history of Europe, three things in particular kept the Romans from absolute defeat.

  • Caesar’s own personal intervention was important in stabilizing the men,
  • the 2 legions with the baggage train arrived just in time to reinforce crumbling Roman lines,
  • and the return of the Roman cavalry.

According to Caesar, though the numbers are assuredly in doubt, the Nervii surrendered and informed him that of 60,000 original warriors, only 500 remained. With the promise of no more aggression, he allowed them and other tribal combatants to return to their lands as subjects of Roman power.

Doar că tu mă răneai numai pe mine, îţi vărsai nervii numai pe mine, că ştiai că e proasta care iartă tot. Pe ceilalţi îi menajai. Acum, menajează-i liniştită, fă-i fericiţi! Şi când ai nervi, varsă-i pe un gunoi de pe stradă, că va fii cam acelaşi lucru, doar asta mă considerai.