misterioasa

Ieșind afara pe terasa casei în plina noapte, pe cerul superb strălucea luna, era înconjurată de multe stele. Se zice ca ar fi adevărat - cate stele sunt pe cer tot atâția oameni fericiți-!! Stele cerului ne amintesc de lumina care strălucește. Întotdeauna  e cu noi, chiar și atunci când e întuneric. Câteodată suntem ca ele , cădem ca să îndeplinim dorințele altora. Luna  era argintie , o forma frumoasa , o alta nuanță decât cea obișnuită , privind-o ar fi zis ca este mai aproape de pământ și incantata și-a adus aminte de versurile: ‘Peste lacul din pădure luna iar a răsărit multi ar vrea pe ea s-o fure însă mulți n-au reușit”. Zorii zilei nu au speriat-o , era pe cer urmând-și traseul știut fără să își știrbească în nici un fel din frumusețea misterioasa , mandra de admirația primita în singurătatea ei de neatins. Traseul făcut părea ca se transformase într-un joc “de v-ați ascunselea” intre ea și pădurea desfrunzita într-un  balans cromatic de cenușiu, albastru și argintiu strălucitor!

Adevărul este că de la început am văzut în tine o femeie foarte puternică. Arogantă, implacabilă uneori…Oricum, ești imprevizibilă, oscilantă și bulversezi omul. Atunci când e mai convins că ești o scorpie fără inimă, faci ceva atât de drăguț și de grandios, încât îl întorci pe dos. Faci oamenii să te iubească fulgerător. Și poate că la fel de fulgerător îi faci și să te urască.
—  Fluturi