mi nu

00:00.
Am vrut doar sa te rog sa iesi dracului din mintea mea…..
Incerc sa dorm iar tu imi provoci insomnii…
Inca nu mi te pot scoate din cap…Oricat as fi incercat, nu pot.
Simt ca ma sufoc din nou in atatea ganduri…
Si, numai gandul ca te-as putea atinge ma face sa tremur…..

anonymous asked:

Cum te simti cand stii ca ai ajuns faimos pentru durerea din sufletul tau?

Am ajuns faimos? Și cu ce ma ajuta asta? Ce rost are sa fii faimos sau bogat sau nu mai știu cum, dacă sufletul și inima mea sunt tot mai goale? Ce rog are să devi cineva “faimos”, sa fii sus, sa te vada toți, sa te admire și fii lumina pentru alții când tu ești înconjurător atât pe exterior cat și pe interior de întuneric? Pe mine nu ma încălzește nici măcar o clipa sa știu ca am mii de urmăritori. Unul sau o mie, sunt tot una pentru mine, atâta timp cat nu pot sau nu sunt în stare sa dau măcar un mic avânt cuiva. Știi… mie nu-mi place “vârful”, nu-mi place sa fiu privit ca cineva important. Îmi place sa fiu jos, cat mai jos. De sus nu-i pot vedea pe cei căzuți. Nu caut faima în ce fac. Dar în schimbul la tot ce am făcut, am primit o mulțime de oameni în jurul meu. Poate nu ne plac aceleași lucruri, nu avem aceleași grusturi și păreri… Dar, cu toate astea am rămas uniți. Iar acestor persoane pot sa le spun într-un singur fel… Iar ei sunt “Prietenii mei”. Chiar daca suntem împrăștiați prin lume, sufletele ne sunt lipite unul de celalalt, ca într-o îmbrățișare. Faima, nu o să-ți umple niciodată sufletul cu ceea ce ai nevoie, cum o fac acele persoane cărora le spui “Prieteni” fără ezitare.
Uita de faima! Da-te jos de acolo de sus. Ia-ți prietenii în brate și lasa-i pe alții sa urce pe acel “podium” care doar te îndepărtează de cele mai calde îmbrățișări. Fii fericit cu ce ai și unde ai ajuns sa fii.

mie nu mi-e frica sa iubesc,da, am fost ranita, si cu toate astea nu renunt sa iubesc, eu incerc sa iubesc pentru ca am nevoie de cineva.. intr-un mod special.
La vraie discussion des présidents pendant la réunion secrète
  • Hollande : Bon le code wifi c'est FHollandeBGdu75 tout en minuscule.
  • Macron : *prend des notes* ...en mi-nus-cule. Ok.
  • Hollande : Si t'as une petite faim dans la nuit et que tu veux descendre dans la cuisine, fais gaffe à la 6ème marche en partant du haut. Elle grince.
  • Macron : ...6ème marche qui grince. Compris.
  • Hollande : En parlant de bouffe, le cuisinier cache des After Eight dans le placard du fond, 3ème tiroir.
  • Macron : Mais c'est dégueulasse les After Eight, François.
  • Hollande : Mais tu te prends pour qui ? "Gngngn chui jeune j'ai 39 ans" t'es qu'un sale gamin Manu, c'est tout c'que t'es. J'te rappelle que t'as pas encore présidé. Moi j'ai un mandat dans les pattes, je sais comment ça se passe. Alors si j'te conseille de bouffer des After Eight, tu le fais.
  • Macron : Wow, ok. Et pour les codes nucléaires ?
  • Hollande : Pareil que le code wifi.
Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.
—  “Iona”(1968), Marin Sorescu

— Tu nu erai aşa…
— Cum?
— Nepăsătoare, rece, ironică, sarcastică, caustică.
— Şi?
— Ce te-a schimbat atât de mult?
— Am obosit să fug după oameni care nu dau doi bani pe mine. Am obosit să încerc să fac mereu bine, ca mai apoi eu să fiu de vină pentru tot. Am obosit să îi pun mereu pe ceilalţi înaintea mea ca să văd că nu le pasă. Am obosit să încerc să ajut mereu şi să mă aleg cu indiferenţă şi cuvinte dure. Am obosit să mă arunc în mare pentru oameni care nu observă că nu ştiu să înot. Am obosit să trag de oameni ca să rămână, când e evident că le e bine fără mine. Am obosit şi mi-am băgat picioarele. Nu o să mai ridic un deget pentru nimeni.