medicamentally

Nu mai dramatizați atât că elevii sunt liberi pentru că e frig afară când pe vremea voastră se mergea în orice condiții. Timpurile se schimbă, trebuie să evoluăm. Nu cred că a fost prea plăcut să mergeți la școală la -25 de grade, atunci pentru noi credeți că ar fi? Gândiți-vă la sănătatea copiiilor și gândiți-vă că dacă fiul/fiica dumneavoastră are un sistem imunitar mai puternic, asta nu înseamnă că restul au același sistem, și sunt sigur că nu doriți să dați bani pe medicamente. Comunismul a căzut, vă rog să nu rămâneți cu mentalitatea de atunci. Să nu vă fie frică de viitor, e de bine!

Uitându-mă prin farmacie am observat tot felul de medicamente pentru diverse boli sau dureri. Plasturi. Ibuprofen. Calmante. Pudre. Câte și mai câte.
Ne doare capul? Luăm o pastilă. Ne-am tăiat? Punem un plasture. Ne doare o încheietură? Aplicăm un unguent/gel. Dar dacă ne doare inima? Și nu mă refer aici la durerea provocată de angina pectorală. Da, există și o boală mai grea, ce nu are leac - iubirea. O astfel de boală poate provoca răni adânci, ce nu trec cu ajutorul unui plasture… Ar fi fost prea simplu. Medicamentul prescris? Timpul. Și cu 2 lingurițe de fericire pe zi, pe stomacul gol, de preferat. Însă, acest medicament nu va garanta vindecare, ci o stare de ameliorare treptată. Vindecarea se află în mâinile unei persoane. În mâinile persoanei care, de cele mai multe ori, ne provoacă durerea…
—  felii-de-viata
Oamenii cred că depresia înseamnă tristeţe. Oamenii cred că depresia înseamnă să plângi mult. Oamenii cred că depresia înseamnă să te îmbraci în negru. Dar asta e greşit. Depresia este sentimentul constant de indiferenţă. Indiferenţă faţă de sentimentele care te apasă. Te trezeşti dimineaţa doar ca să te duci înapoi în pat seara. Zilele nu sunt tocmai zile.. sunt doar obstacole enervante pe care trebuie să le treci. Şi cum le treci? Cu medicamente, cu alcool, cu droguri, cu ţigările, cu lamele. Când ai depresie, te agăţi de orice te-ar putea ajuta să treci peste încă o zi.

anonymous asked:

"Banii pot fi coaja multor lucruri, dar în nici un caz miezul acestora. Ei aduc mâncare, dar nu şi pofta; medicamente nu şi sănatate; cunostinţe, nu şi prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, nu şi linişte şi fericire.”

Asta e adevarul.

Banii sunt doar o unealta care ajuta intr-o oarecare masura fericirea sa iasa la suprafata.

Stau uneori şi mă întreb : Care e cea mai mare durere care poate exista? Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau după ce suferă o pierdere financiară. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim şi facem alţii. Dar când este vorba de inimă, de suflet? Când eşti rănit eşti terminat. Dacă cel mai important om din viaţa ta îţi întoarce spatele, dacă persoană pe care o iubeşti te respinge, dacă cel căruia i-ai împărtăşit cele mai adânci secrete ale sufletului te trădează,te simţi devastat; eşti gol şi singur. Dar oare ai vrea ca persoana pe care o iubeşti să păţească la fel? Sunt convinsă că ai răspuns deja cu un „nu!“ hotărât şi răspicat. Nimeni nu doreşte aşa ceva pentru persoana iubită. Dar vreau să te conştientizez de faptul că te-ai putea ,totuşi afla în pericolul acesta. Şi doresc să te ajut să-l eviţi spunându-ţi ce să nu faci „din dragoste”. La început e totul bine şi frumos. Acel tip de început frumos, când un băiat vede o fată şi nu o mai poate uita sau când o fată vede un băiat şi el se potriveşte perfect cu prinţul din visele ei. Apoi acele gesturi mici, cuvinte jucăuşe şi complimente deosebite, toate menite să transmită un semnal celuilalt. Odată cu frumuseţea momentului apare însă şi pericolul. Îndrăgostit/ă fiind, se poate să uiţi că nu cunoşti suficient de bine fata sau băiatul respectiv/ă şi te implici serios în relaţie. Îi faci promisiuni partenerului/partenerei de care nici tu nu eşti ferm convins/ă că le vei putea îndeplini,îl/o faci să viseze cu ochii deschişi la viitorul roz bombon pe care-l veţi avea împreună. Se pun în joc sentimente, energie, timp şi încredere. Totul pentru iubire! Graba aceasta însă duce deseori la despărţiri urâte. Ajungi să cunoşti cu adevărat persoana şi să nu-ţi mai placă.
-Hei, ce faci? Ești bine?
-Nu. Sunt bolnavă.
-Ai încercat să iei medicamente? Ai nevoie să te ducem la spital?
-Nu, nu înțelegi. Îmi este bolnav sufletul. Și simt că nu poate fi vindecat. E ca și cancerul.
-…
-Ce o să fac atunci când o să moară? Nimeni nu-și va da seama…
Şi devenim tot mai singuri. Unii dintre noi mergem la cutia de medicamente, căutând leacul magic care ne-ar curma viaţa. Alţii nu suntem liniştiţi până nu ne vedem sângele curgându-ne pe pielea tăiată cu lama, iar ceilalţi se mulţumesc să se retragă în colţul lor cu căştile în urechi, gândindu-se cât de “aiurea” le e viaţa. Singurătatea sufletească este cea mai grea boală pe care o poate avea un om. Ne simţim singuri când suntem dezamăgiţi de cineva, când nu avem pe cineva special căruia să-i încredinţăm inima noastră ori când constatăm că totu-i deşertăciune. Îmi amintesc de o perioadă din viaţa mea în care m-am simţit foarte deprimată şi singură. Mă retrăgeam în colţul meu, îmbrăcată cu haine închise la culoare şi gândindu-mă că viaţa n-are niciun sens. În timp ce oamenii din jurul meu râdeau, eu mă întrebam de ce pot râde ei. Desenam tot felul de schiţe întunecate, lucru care îmi accentua supărarea. Perioadă care se repetă și acum..