mary celes

Da tată, am înțeles că nu sunt cea mai buna fiica, dar mi-ar plăcea ca măcar o data sa fi mândru de mine. Îmi zici ca nu sunt bună, ca nu am cele mai mari note, dar mereu uiți sa te privești în oglindă. Uită-te la tine si uită-te atent sa vezi care din noi e o dezamăgire mai mare.

Una dintre cele mai mari temeri ale mele era că nu voi avea şansa la o schimbare. Cealaltă era frica de orice fel de schimbare care mi-ar fi tulburat universul liniştit.

Suntem mici, nu avem griji, nu avem probleme prea mari, dar vedem ca oameni mari sunt si ei fericiti, au bani sa cumpere ce vor, nu mai depind de nimeni, se descurca singuri. Dar ce nu stim cand suntem mici e ca oamenii mari folosesc masti, dau impresia ca sunt fericiti, ca nu au griji, dar nu e asa. Au griji, au tot felul de lucruri de care sa aibe grija, au bani, dar nu vin din cer, muncesc mult pentru ei, dar nu le spun copiilor, iar aici apare problema. Cand esti copil nu sti cat de avansate sunt minciunile, cand esti copil cele mai mari minciuni pe care le spui sunt ca nu tu ai mancat ultima prajitura, nu tu ai spar nu stiu ce geam sau vaza, dar nu sti ca minciunile astea nu inseamna nimic, nu sti ca cea mai mare minciuna o reprezinta “sunt bine”, nu ai de unde sa stii ca fericirea aia pe care o vezi in lumea adultilor e de fatada. Iar atunci cazi in plasa, vezi fericire, vezi posibilitatea de a obtine tot ce vrei, vezi ca te poti face auzit, iar atunci iti doresti sa cresti, fara sa stii ca fericirea aia se plateste in lacrimi si stari de tristete in fiecare seara, fara sa stii cata munca trebuie depusa pentru a obtine ce vrei, fara sa stii ca lumea nu te asculta, ci doar iti da impresia asta… Asa ca te rog sa nu iti doresti sa cresti, pretuieste copilaria, bucura-te de fericirea aia permanenta, pentru ca oricum cresti, iar cand vei descoperi ca ce ti-ai dorit nu e ceea ce ti-ai imaginat vei fi dezamagit. Nu vreau sa fii dezamagit copile, nu vreau…

Îți mulțumesc ca ai făcut parte din viața mea. Cu ajutorul tau am devenit fata care astăzi sunt ! M-ai învățat lucruri pe care nu le știam . M-ai făcut sa rad,dar in același timp sa și plâng .Mi-ai arătat de n ori ca ți la mine ,dar eu te-am ignorat..Nu m-am gândit ca așa te îndepărtez mai mult de mine..O sa rămâi mereu in mintea mea ! Nu o sa pot uita niciodată chiar dacă mi-aș dori asta din tot sufletul..Voiai sa lupt pentru tine,dar nu am putut sa ma lupt cu toată pizdele din viața ta .Am făcut tot ce am putut sa îți arat ca țin la tine,dar după cum se vede am făcut totul in zadar.Am avut cele mai mari așteptări de la tine..Asta a fost greșeala mea.Nu te fac vinovat pentru nimic,nu te urăsc nici măcar puțin.Ai fost băiatul care mi-a arătat ca nu pot avea tot ce vreau .Poate dacă nu te întâlneam acum numai gândeam așa..Poate acum numai stăteam sa ma gândesc de doua ori înainte sa iau o decizie.Mi-as fi dorit ca tu sa rămâi mai mult timp lângă mine,dar acum nimic numai conteaza .Ultima data când am vorbit nu erai tocmai ok..Dar chiar și in momentele cele mai dificile din viața ta ai preferat sa pui mâna pe telefon și sa îmi spui sa vin cât pot de repede sa stam de vorba.Stiai ca o sa fiu acolo,nu conta cât de departe ma chemai,veneam fără sa stau pe gânduri..Adorm sa te ascult ,dar uram cuvintele tale se transformau in tăcere din cauza lacrimilor.Imi spuneai ca numai ai prietenii și ca eu sunt singura care îți este alături..acum nici măcar eu numai sunt..As repara totul numai ca sa îți fiu alături..dar după câte s-au întâmplat între noi nu cred ca sa ne mai vorbim vreodată..Sper ca esti bine..sper ca esti fericit lângă iubita ta ,măcar pe jumătate cum sunt eu fericita alături de iubitul meu.Ai grija de tine..

- Și cum te simţi? Ești fericită?
- Fericire? Ce e aia?
- Nu știi?
- Nu…
- Păi “Fericire” este numele unei ţări.
- E departe această ţară?
- Oo.. E foarte departe. Ai de traversat mări, state, întinderi nemărginite de pământ. Dar la final merită.
- Tu ai fost vreodată acolo?
- Nu. Încă nu am găsit persoana potrivită.
- Ce vrei să spui?
- Ca să mergi acolo trebuie să fii însoţit de cineva. Dar e drum lung. E foarte greu de ajuns.
- Care e mai exact ruta?
- Trebuie sa treci mai întâi prin două ţări: “Dezamăgire” și “Indiferenţă”. Apoi urmează marea “ Uitării” și lacul “Nereușitei”. Urmatoarea pe listă este ţara “Supărării” care e printre cele mai mari de pe planetă. E al naibii de întortocheată. Treci prin statul “Folosirii”. Aici e foarte urât. Oamenii se folosesc unii pe alţii pentru bunurile personale și rănirea sentimentelor. Mergi în deșertul “Lacrimilor” și republica “Enervării”. Urmează râul “Geloziei” și într-un final, ajungi în “Fericire”.
- Deci ai foarte mult de mers. Te mai poţi întoarce pe Pământ cândva?
- Doar ocazional. Când cineva apropiat moare sau pierzi ceva. Dar din moment ce ai trecut prin toate locurile neplăcute cu acea persoana, veţi rămâne împreună pentru totdeauna.
- Nu există pentru totdeauna
- Pe Pământ, nu. Dar în “Fericire” există.
—  andreea31h
gândurile unui nimeni
Spune-ne cele mai mari temeri, cele mai adanci trairi, cele mai proaste amintiri, dar si cele mai fericite. Spune-ne ce ganduri te bantuie la miezul noptii, de ce iti cad atatea lacrimi pe obraji. Spune-ne ce te face fericit, dar si ce te intristeaza. Spune-ne orice ganduri te apasa. Noi o sa te ascultam si o sa te sustinem. Noi o sa te imbratisam pentru ca noua ne pasa. Suntem aici pentru tine, suflet strain.
Si ce mai conteaza daca esti singur?
A fost o perioada in viata mea in care chiar imi era teama de singuratate si cum niciodata nu scapi de cele mai mari temeri ale tale,aceasta m-a lovit direct in fata,fara sa ma intrebe daca sunt pregatita sau nu,pentru a o primii in viata mea.
A fost o perioada in care imi plangeam singura de mila,o perioada in care as fi acceptat afectiunea de la primul om care mi-o oferea,dar dupa aceea a trecut,la fel cum trece un tren printr-o statie uitata de lume.
Singuratatea mi-a fost,pentru mult timp,dusman,dar in momentul in care am lasat-o sa imi intre in sange,sa ma imbratiseze,mi-a devenit prieten,mi-a devenit un confident,mi-a devenit ceea ce oamenii nu mi-au fost niciodata.
Singuratatea nu e atat de rea pe care pare a fi.Singuratatea mi-a oferit libertatea,deoarece atunci cand esti singur nu trebuie sa iti faci griji ca vei dezamagii pe cineva,nu trebuie sa te grabesti nicaieri,esti doar tu si cu ea si e liniste.O liniste care iti amorteste demonii.Cand esti singur,nu trebuie sa iti faci griji pentru nimeni,poti face ce vrei tu,poti sa canti,sa dansezi,poti sa faci tot ceea ce iti trece prin minte,fara sa iti faci griji ca cineva te va judeca.
Se spune ca singuratatea e groaznica,dar ce mai conteaza ca esti singur atunci cand esti fericit?Poti fi fericit si de unul singur,deoarece fericirea ta nu depinde de nimeni,decat de tine.Ai putea fi trist,chiar in momentul in care esti inconjurat de o mare de oameni si atunci ar fi mai rau,deoarece sa fim sincer cand esti trist,nimanui nu-i pasa.
Singuratea poate fi perceputa gresit,dar de multe ori ea nu e nimic altceva decat o cale prin care linistea iti patrunde in suflet,o cale prin care inveti ca fericirea nu o gasesti in oamenii de care esti inconjurat,fericirea o gaseti in tine.
—  19augustanonimat
M-as fi intors.
Doamne,m-as fi intors aproape in genunchi.Dar stii de ce nu am facut-o?
Nu am facut-o pentru ca,pentru o clipa mi-am imaginat alte zile cu tine,si alte nopti pline de lacrimi,fara tine.
Nu am facut-o pentru ca daca intradevar erai una dintre cele mai mari iubiri ale mele,nu as fi reusit sa imi imaginez o zi noua cu tine..pentru ca o iubire adevarata renaste in fiecare zi si nu apune in fiecare seara.
Ți-aș putea explica cum era de fapt. Cu ochii mari și plini, străpungători ai sufletului meu, dar totuși cu privirea mereu absentă, ezitând să dea nas în nas cu oamenii. Nu-i iubea…deși se învârtea zilnic printre ei. Cu voce caldă, nesigură, vorbea de parcă ar fi trecut prin cele mai mari greutăți ale lumii. Avea nevoie de iubire. Dar refuza pe oricine încerca să i-o ofere. Când erai cu el te făcea să uiti de prezența altora. Il priveai, fără să știe că o faci, și erai cea mai fericită. Il priveai și nu mai aveai nevoie de orice altceva. Ai fi fost în stare să rămai așa ani în șir. Te făcea fericită… Deși tristețea din prvirea lui nu a dispărut cu timpul. Ți-as putea spune toate astea, și încă aș mai avea multe de adăugat, dar să te fac să înțelegi ce a insemnat pentru mine, nu pot. Nu mi-aș putea plânge durerea într-o viață.