maretie

Şi totuşi, noaptea pare atât de mângâietoare şi plină de forţă. În faţa măreţiei ei, măruntele noastre necazuri pleacă tiptil, ruşinate. Ziua a fost plină de griji şi de zbucium, în inimile noastre au sălăşluit gânduri urâte şi amare, iar lumea ni s-a părut aspră şi nedreaptă cu noi. De aceea, Noaptea, ca o mamă drăgăstoasă, ne atinge gingaş cu mâna fruntea încinsă de febră, ne întoarce faţa înlăcrimată spre faţa ei şi surâde şi cu toate că nu vorbeşte, noi ştim ce vrea să ne spună, aşa că ne lipim obrazul înfierbântat de sânul ei şi durerea trece.
—  Trei într-o barca - Jerome K. Jerome