mainile

Sunt între patru pereți care tot strâng,
Am scotch la gură, parc-aș fi nebun
Pleoapele-mi cad, începe un taifun.
Iau pixul de pe jos și-l strâng
În mainile prinse de cătușe acum.

Mă zbat să ies, să fiu mai bun
E vraiște tot, n-am cum să mă adun
În jurul meu e plin de praf şi fum.
Corpul începe să mă doară
Cad peste mine picături de ceară
Clachez şi nu e prima oară.

Mi se termină pasta, încep să scriu cu sânge,
Dar acum versul e de două ori mai dulce.
Tic-tac, tic-tac, timpul trece,
În cameră e tot mai rece.

Urlu în linişte, să nu audă nimeni
Tot ce e bun acum fuge din mine.
Încep să o iau razna, oare cine?
Cine, cine, cine să mă salveze
Din acest lagăr al minții mele?

s-a pierdut de mult. S-a pierdut alergand si cautand oameni care nu o mai voiau. Si-a pierdut sufletul incercand sa il gaseasca pe al tau. Si-a pierdut zambetul. A pierdut orice speranta si speranta era singura care o mai tinea la suprafata. I s-a taiat respiratia, inima i s-a oprit ai intunericul s-a lasat in jurul ei…era pierdura. Incerca sa-si biruie demonii. Incerca din toate puterile sa se adune, sa-ai adune cioburile. Si-n incercarea ei era stangace caci aveam mainile rosii de la sange. S-a oprit un moment. Era pregatita sa renunte. Corpul ii tremura si lacrimile cadeau siroaie. Si-a lasat demonii s-o biruie. A pierdut lupta..s-a pierdut de tot.
—  30.noiembrie.2016
- O cunosc atat de bine incat imi dau seama ca nu isi mai poate ascunde neputinta. Ii privesc atent mainile, care parca se dau batute. Iar ochii ei cauta negresit o solutie. O scapare. O vad invinsa.
M-am trezit din somn intr-o noapte, cu o pofta de a-mi cere iertare si de a-ti spune ca stelele sunt aproape, iar inima mea nu e atat de rece precum pare. Si am scris pe o foaie, ca te iubesc tare si vreau ca dimineata sa-mi torni vise in cafeaua cu lapte. Si am desenat pe spate niste ochi negrii spalati de ploaie, in care ma pierdeam in zilele cu soare. Iar la final, am indoit foaia in sase, ascunzand-o printre asternuturile calde. 
Si m-au trezit dimineata razele de soare, iar mintea mea a inceput sa inoate in noapte. Si a gasit sub pat o foaie indoita in sase, in care erau scrise sentimente sparte. In timp ce inima a inceput sa planga oceane, mainile mele au rupt foaia, speriate. Iar cand am scos bricheta din buzunarul de la spate, am inceput sa ma intreb ce s-ar intampla daca ai stii despre toate. Dar nu sunt atat de curajoasa, incat sa te las sa-mi aflii toate sentimentele pe care le tin dupa gratii. 
Asa ca am aprins bricheta cu teama, lasand sa arda toate sentimentele de-o vara. Si cand m-ai vazut plangand de-asupra unui fum de tigara, ti-am spus ca mi-am lasat durerea sa moara.
— 

19augustanonimat

10 octombrie 2016, 10:20 pm

“Mergeam grabita spre statia de autobuz . Afara era un frig cumplit . Grabindu-ma nu observasem ca vantul imi inrosise deja obrajii . Tineam strans cutia in minile inghetate si inaintam rapid . Am rasuflat usurata cand am ajuns in statia de autobuz chiar cu 5 minute mai devreme . Credeam ca sunt singura nebuna , la ora aceea matinala pe frigul acela alergand pe strada . In stanga mea , pe banca pe jumatate rupta din statie , statea un batranel strangand in maini o pereche de manusi negre.
"Iti astepti jumatatea ?” ma intrebat brusc fara sa-si intoarca privirea . Am incuvintat din cap asezandu-mi privirea spre mainile sale goale , nu purta verigheta .
“Il iubesti mult !” exclama dansul .
“De unde stiti ?” l-am intrebat inaintand spre banca .
“ Te-ai trezit la o ora la care nici soarele n-a rasarit si ai alergat pana ce vantul ti-a inrosit obrajii cu mainile goale neprotejate de manusi , pana intr-o statie de autobuz . De ce ai face asta ? cand ai fi putut sa-l astepti tu pe el intr-o cafenea cu o cana de ceai la caldura . Nu , nu , nu raspunde , spuse batranelul zambind . Stiu deja raspunsul ! Iti era dor de el .”
Am zambit lasand capul in jos . Rase scurt apoi adauga .
“Sa-i spui asta de cate ori ai ocazia , sa nu-i ascunzi adevaratele tale sentimente , sa-i spui cat de mult il iubesti in fiecare zi ” imi zambi apoi scoase portofelul din buzunarul drept al gecii si il desfacu uitandu-se la o poza .
“O dragoste ascunsa e mai dureroasa decat una neimpartasita ” zise el zambindu-mi .Saruta poza si zambi “Buna dimineata dragostea mea ” spuse mangaind poza .
“Cine-i ?” am intrebat cu vocea joasa .
“Dragostea vietii mele spuse zambindu-mi. O iubesc pe femeia asta de 50 de ani ” Am zambit pregatindu-ma sa-l intreb cum reusise , dar dansul mi-o lua inainte .
“Mi-as fi dorit sa fi stiut ” spuse trist inchizand portofelul .
N-am apucat sa-l mai intreb fiindca venise autobuzul . Prima persoana care cobora imi facu inima sa bata de 3 ori mai repede . I-am sarit in brate strangandu-l cu putere . Batranelul din spatele meu rase usor apoi il batu pe umar “Sa ai grija de ea , nu ai idee ce comoara imbratisezi ” .

te-aş săruta toată viața
asta doar să te țin ocupată lângă mine o eternitate


aş urca pe scara stelelor căzătoare
doar să îți ating sufletul
aş picta un oraş întreg pe nisip
doar să îți simt părul în mainile mele
toate gândurile mi le-aş aşterne
pe urmele de pe pielea mea
poate aşa le-ai citi.

şi aş alerga pentru tine peste mări şi oceane
şi totuşi tot m-aş opri să îți mai admir zâmbetul din poze
şi mi-aş tine în mâini lacrimile de dor
- nu am timp să aştept să cadă
aud oceane, dar pe tine unde?


şi ce gust amețitor mi-a pătruns prin țesuturi
când buzele tale mi-au măturat gâtul
şi mi-au răscolit pieptul
şi privirea ți-o văd printre stele
şi vocea-n maree
şi aştept, plutind pe căi de vise
te aştept.

căci tu eşti creatorul în sine
şi eu binevoitorul.

schite-si-ganduri / 10.10.2016, 22.41.

—  www.schite-si-ganduri.tumblr.com // aud oceane la 22.41

Engineered cartilage regenerates joints

Human articular cartilage defects can be treated with nasal septum cells. Researchers at the University and the University Hospital of Basel report that cells taken from the nasal septum are able to adapt to the environment of the knee joint and can thus repair articular cartilage defects. The nasal cartilage cells’ ability to self-renew and adapt to the joint environment is associated with the expression of so-called HOX genes. The scientific journal Science Translational Medicine has published the research results together with the report of the first treated patients.

K. Pelttari, B. Pippenger, M. Mumme, S. Feliciano, C. Scotti, P. Mainil-Varlet, A. Procino, B. von Rechenberg, T. Schwamborn, M. Jakob, C. Cillo, A. Barbero, I. Martin. Adult human neural crest-derived cells for articular cartilage repair. Science Translational Medicine, 2014; 6 (251): 251ra119 DOI: 10.1126/scitranslmed.3009688

Articular cartilage replaced: MRI of defect tissue site before (left) and four months after (right) transplantation. Credit: University of Basel, Department of Biomedicine

Mi-au inghetat picioarele si mainile,ma doare sufletul,expir usor…si parca simt cum frigul ma cuprinde.Inspir adanc si parca totul din mine a racit.Sa fie de la vreme?Nu prea asi crede.Mi-e frica,mi-e frica ca ma transform intr-un cub de gheata,fara sentimente.Nu vreau sa devin ceea ce nu sunt.Stiu,am fost mintita,tradata,inselata,si multe altele,am fost data deoparte,jignita si tot asa.Poate ca acum daca ma injuri sau ma lovesti nu o sa simt nimic.Nu prea stiu ce-i cu mine,nu vreau sa stiu,tot ce simt e nimic,nu simt nimic.Iubirea,prietenia,familia pentru mine nu mai au sens,nu mai au definitii.Orice zambet pe chipul meu nu mai exista.Sunt doar un corp fara inima care umbla…

El nu este persoana pe care am asteptat-o ci mai degraba persoana la care am visat.
Nu am asteptat un par brunet si doi ochi ai carui culoare nu o gasesti intr-un set clasic de creioane colorate. Nu am asteptat nici buzele lui, nici barba lui tunsa marunt, nici bratele lui si nici firele dezordonate de pe abdomen. Nu am asteptat inaltimea lui si nici mainile lui mari.

Dar am visat, am visat la un el care ma va prinde de mijloc, si ma va invarti in jurul axei lui, care ma va ancora si ma va transforma in satelitul lui. Am visat la o voce de care ma voi indragosti si la un zambet care va creea dependenta. Am visat la o atingere ce ma va cutremura si la un sarut ce imi va opri inima. Am visat la o iubire ce nu credeam ca imi va fi daruita, la sinceritatea apusa a vremurilor astea, la frumusetea impletita cu bunatatea, la el. 

Si a venit. A venit cand singuratatea mea se contopise cu linistea. A venit ca un zbucium si zbucium este si acum.

—  fragmente din “bildungsromanul” meu
Scrisoare pentru mama



Mi-e dor de tine acum. Mainile tale, care fac minuni, sunt calde si moi. Intotdeauna. Iti spun ca ma doare si tu doar iti asezi palma… si trece. Iar apoi ma saruti.
- Unde pupa mama trece!
Eu rad si m-asez cu capul in poala ta. Ma mangai si mi-e tare bine. Cand mangaie mama, parca si timpul se opreste in loc… Mana ta ma linisteste, ma vindeca si ma elibereaza de toate. As vrea sa fiu iar mic si sa ma mangaie mama… Sa refuz sa ma trezesc dimineata fara portia de rasfat. Sa ma spele ea, sa ma scoata din cada si sa-mi spuna ca-s un pestisor, sa-mi cante seara, inainte de culcare sau sa-mi citeasca nebuniile lui Habarnam. Si sa radem amandoi in hohote! Sa-mi faca cea mai gustoasa mancare din lume, cu mainile ei albe, calde, usoare: friganele moi, poale-n brau pufoase sau ostropel de pui. Mmm… 

Uite, mama, daca inchid ochii, parca-ti simt palmele pe tample… Cea mai puternica forma de iubire, lasata de Dumnezeu pe pamant, este aceea a mamei, pentru pruncul ei. E singura iubire pe viata. Neconditionata de nimic, nestinsa, nealterata. Stii, mama, nu ti-am zis niciodata “te iubesc”. Dar tu simti asta… Poate ca ar fi trebuit s-o spun, pana acum. Pentru ca nu te iubesc doar de 19  ani, de cand m-ai adus tu pe lumea asta. Te iubesc de 39 de ani, atat cati ai tu! Nu intamplator tu esti mama mea si eu iti sunt fiu…N-am sa-ti uit niciodata privirea.. Tu, mai puternica, intotdeauna, dar cu atata durere in ochi… Stiu ca ai plans. Am plans si eu. Imi port, ca niste pietre de gat, toate despartirile de peste ani…

Daca as fi avut talent la scris, ti-as fi scris versuri. Le meriti… Daca as avut talent la pictat, ti-as fi desenat portrete. Le-ai fi meritat. Si ai fi un model pe cinste, chiar daca tu spui ca eu sunt varianta ta imbunatatita…
Ma simti asa cum n-o mai face nimeni. Dintr-un “alo” la telefon, dintr-o privire sau dintr-un “buna seara”, spus de mine. N-am cum sa m-ascund.
Iti multumesc pentru tot. Pentru ca m-ai crescut frumos, in lumea asta, nu tocmai frumoasa. Pentru ca ma iubesti neconditionat. Pentru ca existi!

Poate ca in timp vor ajunge si ei sa te cunoasca la fel de bine ca mine. Vor sti care e mancarea ta preferata si vor sti ca te superi daca nu esti ascultat. Vor intelege ca, uneori, pentru tine ciocolata inseamna mai mult decat un mesaj cu “te iubesc” si ca dimineata esti cea mai sincera persoana din lume. Vor invata sa te aprecieze si incurajeze mereu pentru ca tu ai cea mai mare nevoie de asta. Vor observa ca in ciuda faptului ca pari o persoana rece, ascunzi un suflet sensibil, bun, usor de doborit, plin de iubire. Vor trece cu vederea zilele in care nu vrei sa le vorbesti, zilele in care nu vrei sa te trezesti, zilele in care nu ai chef de nimeni pentru ca asa esti tu. Vor intelege ca esti incapatanat si orgolios, pentru ca esti baiat. Insa ei nu vor intelege niciodata sinceritatea din spatele privirii tale, nici cuvintele din spatele zambetului tau. Nu vor sti niciodata de ce ai mainile atat de calde iarna si reci in plina vara. Nu vor intelege niciodata de ce iti tii mana stanga in buzunar si de ce nu te inchei niciodata la ultimul nasture de la camasa. Nu vor sti niciodata piesa ta favorita pentru ca ai promis sa nu o spui nimanui. Nu vor sti niciodata ca ai avut o moneda norocoasa, pentru ca si asta e un alt secret de-al tau. Nu vor sti niciodata adevarata ta poveste, de la inceput la sfarsit, nu vor sti niciodata povestea familiei tale, a ta, prin ce-ai trecut. Nu le-o vei spune, pentru ca nu te increzi usor in oameni. In afara de mine, nimeni nu va sti sa-ti caute slabiciunile si visele, sa-ti citeasca-n ochi durerea, sa se bucure doar pentru faptul ca zambesti. In afara de mine nimeni nu-ti va intelege secretele, dorintele, visele, sperantele pentru ca le-am luat cu mine atunci cand tu m-ai lasat sa plec.
—  B.C.
Ce ti-o facut mainile mele de nu vrei sa le imbratisezi? Ce ti-o facut pieptu meu de nu-l lasi sa se atinga de al tau? Ce ti-o facut capul meu ca nu-l lasi sa se puna pe umarul tau? Ce ti-o facut urechile mele de nu le lasi sa auda "te iubesc" ?

ce ti-o facut? ha?