macabrus

nu mai avem timp,
iar cuvintele îmi țipă să scriu,
le auzi, scumpule?! ce joc ieftin și macabru!
privește-le cum ard, căci sunt confuze și inventate, cântate de tine!
un nemernic care mi-a trasat venele în sens invers,
pe o piele sensibilă și fragilă, iar eu— 
eu devin cenușă din jăraticul cuvintelor
și privesc cum ți se sfărâmă oasele,
vărsând secrete ce le-ai ținut ascunse,
dar totul e un foc aprins în ploaie;
eu nu exist,
tu nu exiști.
—  http://dezechilibru.tumblr.com/  // dincolo de nebunie.