luna-lunis

iubești.

placi pe cineva o săptămână, doua, trei, o luna, trei luni, șase luni.
inițial te gândești ca o să îți treacă acest lucru.
că este ceva trecător. și îți tot impui asta
dar, ajungi la concluzia ca nu mai este asa.
aceea persoana o placi mai mult decât trebuie, ai ajuns sa o iubești să îi iubești fiecare gest, fiecare vorba, fiecare râs, aceea persoana de la plăcut pentru tine a ajuns un fel de medicament care te face sa te simți bine, care te face sa uiți de tot, care te face sa te simți în momentul ala cel mai fericit om, care te face sa uiți grija zilei de mâine, care te face sa uiți de tot, iar în momentul acela aceea persoana aia e cea mai importantă.
ajungi la concluzia ca nu mai poți trai fără ea sau el.
dar te întrebi cat poate dura asta, cat crezi ca mai poți sa o ții asa, cat mai reziști?
probabil nu mult, dar gândindu-te asa, ajungi la concluzia ca nu îți pasa dacă pleacă sau nu pentru ca amândoi o sa ajungeți la concluzia ca niciunul nu poate sta departe unul de celalalt. și ajungeți amândoi sa recunoașteti că țineți unul la altul chiar dacă știați asta de mult și ca va iubiți.