lucury

Cum să treci peste?

Cred că am aflat și eu răspunsul.
Pur și simplu când mintea ta se obișnuește că așa a fost să fie.
Unele lucuri nu pot fi schimbate.Nu poți să ți pe cineva cu forța lângă tine.Asta e soarta și suferința e doar pentru că nu poți accepta că s-a terminat, ai face orice ca acea persoană să fie din nou lângă tine, te gândești la ea în orice moment, nu poți avea o altă relație pentru că în mintea ta e doar acea persoană și de asta suferi.Crezi că nu e nimeni lângă tine doar pentru că nu e cine vrei tu să fie, dar cine știe , poate cineva ar da orice să te vadă din nou zâmbind, dar nu un zâmbet fals pe care te-ai obișnuit să-l afișezi, ci un zâmbet real, poate cineva din toată lumea asta ar vrea să te vadă din nou fericit(ă) și tu? Tu stai și plângi pentru o persoană care îți face doar rău….Dar la un moment dat te saturi de atâta suferință, de atât plâns , de atâtea nopți nedormite, de atâtea zâmbete false și începi încet încet să te ridici „de jos" și să îți dai seama că nu mai are rost.Totul depinde de tine, de cât de repede poți să treci peste.

Dragă Moş Crăciun,
Ştiu că îţi scriu cam târziu, ştiu că probabil te aştepţi să nu o mai fac, având în  vedere vârsta pe care o am şi ştiu că scrisoarea de anul trecut a avut multe lucuri la care noi oamenii trebuie să lucrăm mult şi încă o facem şi acum, cel puţin eu, cel puţin persoanele din jurul meu.
A fost un an plin, dificil, pot spune, plin de speranţe năruite, dar şi de visuri pe care nu credeam că le voi vedea realizate.
De data asta, îmi doresc să ne oprim. Să ne oprim din tot ce facem şi să realizăm, o dată pentru totdeauna, cât de norocoşi suntem, câte avem, ce avem şi ce persoane primim în viaţa noastă. Dar mai mult ca toate, să realizăm cât de mult merităm noi ce avem. Nu prea mult. Nu prea merităm. Suntem obişnuiţi să credem că unele aspecte ale vieţii sunt normale şi li se întâmplă tuturor, dar nu e aşa şi astfel, uităm să mulţmim şi să le iubim. Ar trebui să fie aşa, dar nu e. Nu toţi au un loc călduros unde să se retragă la sfârşitul unei zile grele sau reci, nu toţi au parte de o masă caldă, sau de oameni buni şi iubitori în jurul său. Nu toţi au parte de un ‘Te iubesc’, sau de un 'Ai grijă de tine’ sau de orice alt mic gest de afecţiune. Unii n-au cu cine să-şi petreacă sărbătorile, alţii n-au cu ce. Unii muncesc o viaţă întreagă pentru nimic, iar la final rămân cu nimic. Alţii îşi petrec zilele şi nopţile pentru a strange bani cu scopul întemeierii unei familii, dar nu au una, din lipsă de timp sau cine ştie, de destin.
Mai sper la iubire pentru persoanele pe care le iubesc. Nici nu mai contează că eu nu am aşa ceva sau că nu am pe cine să iubesc. Poate ele chiar merită să primească asta, şi dacă tot merită şi au parte, să aibă toată viaţa şi să fie fericite şi să conştientizeze ce au. 
Îmi doresc şi pace. Sunt sătulă de conflicte, certuri sau războaie, indiferent de natura acestora. Vreau să fie linişte şi fericire. Vreau să fie gălăgie, dar una frumoasă, plină de râsetele copiilor fericiţi şi plini de viaţă şi de speranţă şi sănătoşi, care pot visa să ajungă mari şi doctori şi piloţi şi prinţese şi tot ce vor ei. Vreau să ne râdă inimile.
Vreau să fim toţi fericiţi, fără excepţii- de la şeful rigid la femeia de serviciu, de la cel mai neajutorat la cel mai ajuns, de la cei plini de ură la cei plini de speranţă, de la copii la bătrâni, de la femei la bărbaţi, de la suflet la suflet.
Vreau să văd oameni fericiţi pe stradă, care zâmbesc, care râd, care se bucură. 
Nu mai vreau să văd oameni grăbiţi, stresaţi, trişti sau suferinzi.
Vreau să începem noi şi  vreau să ne dai tuturor puterea să o facem.
Mulţumesc.