literatura

Vagar

En este cuerpo mío de huesos tumorosos, de agujas que rompen la piel, de infiernos que se avalanchan sobre las venas, de arañas en el corazón, cómo encontrar refugio de mi ausencia…

                                                        cómo encontrar refugio.

En el aire, en las palabras, en tu voz o en las miradas, cómo encontrar refugio… 

En la calma que envenena, en pantallas de espirales, en péndulos como teclas, cómo encontrar refugio de mi ausencia. 

En las grietas de esta casa, en sus techos pintados de caída, en los cables de horca mía, cómo encontrar refugio.

Desterrado, desasido, en el exilio de los exilios, en la noche de la noche, camino sin rumbo hacia no-destino. 

„Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioşi în faţa ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răceşte şi nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puţin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.”
Fotografie de @annna___m

Made with Instagram
poveşti cu zâne

basmele-s o veste tristă.
când tu nu ești un prinț
iar moartea-și plânge versul
în batistă.

basmele-s o veste tristă.
oricât aș vrea,
nu pot să le citesc.
iar în castel nu mai pot sta,
mi-e frig.
mă simt ca o turistă.

mă șterg din paginile lor cu mucegai,
speranța moare ultima,
dar sper c-a mea și-a luat bilet în rai.
acum nu mai visez
la un balcon 
ca o idealistă,
și plâng
căci basmele-s o veste tristă.


Vezi blogul meu: http://fata-de-hartie.blogspot.ro

Importaba poco si algún día llegaba a besarle o a tocarle; yo era feliz con el mero hecho de haber coincidido en la misma vida.
—  Javiera Sandoval (sargasmos)