lactee

Am crescut si am pierdut sclipiri de pleoape,dar totusi suntem inca aici,cu inima batand nebuneste si niste vise luminate de zambetele pe care le pierdem in noptile cu stele.
Si continuam sa fugim spre intunericul noptii,continuam sa ne pierdem in primele raze de soare,continuam sa zambim la fiecare gluma si fiecare suras pe care il intalnim.Suntem umbra copiilor care am fost,umbra copiilor care radeau la povestile cu fantome,care se uitau cat era ziua de lunga la desene animate,care alergau prin ploaie si isi juleau genunchii in zilele cu soare.
Suntem adolescentii care nu mai cred in vorbe,care au mai multe nopti albe decat zile cu soare,care dorm in ore si care sunt mai mereu cu buzunarele goale.Suntem adolescentii care traiesc prin muzica,prin mesajele pe care le trimit zilnic,prin poze,prin zambete si lacrimi,prin tigari fumate la miezul noptii si trezitul la orele amiezii.Suntem adolescentii care viseaza sa plece departe,care poarte tenisi si hanorace,care zambesc cat e ziua de lunga si plang cand ajung acasa.Suntem adolescentii care populeaza cafenelele,care duc un razboi interior,carora le e frica sa traiasca si totusi o fac prin fiecare zambet pe care il lasa sa cada.
Suntem noi,aceasi oameni care alearga spre orizont,care zambesc sub stele si isi plaseaza visele pe Calea Lactee.
—  19augustanonimat