la scots

Stepping off Tumblr today, but ponder this....

T2 premier and crotch hockey on the orange carpet.

Jealous Sam over a 30 year old date!


PCA Video that was all touchy-feely, and don’t forget that ring that is way too big!


ECCC announcement…with the elusive Eddie!


FB Q&A…..what is the one thing you want to keep for-fucking-ever?!? He didn’t point at the beer folks!


Joint fan meet and greets on-set, bts cuddling, along with the women’s march…TOGETHER!!


Attendance at a Rugby match, and the tweets that went along with it. Cait…I can’t hear you singing?!? Come on…her team lost!


FIST BUMP in BED!!!!


The “miss you both” tweet from Cait, and the random Valentine’s Day Roman cover post…we saw you Sam!!👀


Intermission for the QVC “Rent a Scot”… Georgia/LA limited edition. And let’s not forget the autograph pap walk….Caitriona, Caitriona!! Commercials are always so boring and ill-fitting….don’t you think???


Ahhhh….ECCC….nothing more to say…lovely. 😍

Airport pics!!! Flying the friendly skies with the one you love!


SA….here we come!


Drinking wine on multiple occassions ( and in honor of the lady….not woman or maggot, but LADY), and, more wine in the backyard! Thank you Cait!! Oh, and thank you too Sam for making doubly sure in case we missed it!😉


Dancing Sam, and the Cait response on IG/Twitter. Credit our very on @surana17 for keeping the dream alive!


The New Yorker cover like. There is NOTHING that can explain the meaning behind that one away….NOTHING!!!


So, before I say something that will royally piss some people off, I am going to finish some work projects, have a zen lunch with a friend, and think about what our dreamy duo will do for St. Patrick’s day. My thought, they will go “in the right direction”….together!!


Love to my fellow shipsters always!!💚🍀💚🍀💚🍀💚

Azi am simtit pe pielea mea ce inseamna timpul,ce inseamna o secunda,ce inseamna o sutime. Azi am trait sentimentul pe care-l traiesc cei care nu intra la facultatea mult dorita din cauza unei sutimi. Se pare ca timpul mi-a aratat ca el chiar nu sta pe loc,asa ca m-a eliminat din cursa pentru pilotii de la Brasov. Ieri,la Alba-Iulia am fost admis la testul psihologic. Azi am avut de sustinut 4 probe. Prima proba un traseu cu 10 obstacole la care am avut cel mai bun timp. A 2 a proba a fost rezistenta de 2000 de metri in 9 minute. Eu am terminat in 9 minute si 2 secunde..profesorii care cronometrau “ picat,ne pare rau ”. Dupa atatea antrenamente si atatea eforturi,azi a fost prima zi cand la ultima tura am vrut sa abandonez,daca nu era baiatul din spatele meu sa-mi spuna “ nu renunta, alerga in mortii ma-tii in continuare ” eu chiar abandonam. Nu stiu cum a fost posibil ca la antrenamente sa scot 8 minute si 20-30 de secunde si aici in ziua cea mare sa pic. Imi pare rau si pentru familia mea,ca i-am dezamagit,dar in acelasi timp stiu un lucru : armata nu e pentru oricine,in niciun caz pentru mine. Am vrut sa incerc,daca nu incercam,poate regretam. Se pare ca am alt drum al vietii de parcurs,nu? Poate ma asteapta altceva,ceva mai bun in viata civila. Cred totusi ca o sa incep sa pretuiesc timpul mai mult de acum incolo :)). Am slabit 10 kg in cateva luni pentru ziua de azi..10 kg. Deja am ajuns la Valcea,la viata mea monotona..o sa ma intorc la vechiurile obiceiuri : sala si scoala.Viata este o curva care m-a futut bine de tot azi.

Seven Nights in a Rogue’s Bed - Anna Campbell

Ashley’s Fast & Dirty Review™: my thoughts and feelings condensed for your reading pleasure because I don’t have time for that in-depth nonsense.  Will probably contain spoilers. 

  • He’s a scarred recluse looking for revenge on his enemy and cousin by way of committing adultery with his wife, while she is the sister of said wife who arrives at the creepy castle to offer herself as a martyr.
  • This story is incredible no matter which way you look at it: the arrogant ass gets brought to his knees, the sensual awakening of a virgin, a classic story of beauty loving beast, not to mention that old standby - enemies to lovers.
  • GOD their bickering and sexual innuendo is EPIC.  Literally every time they spoke to one another (which was pretty much the entire book) I was on tenterhooks, gasping for air.  Such as this little bit: “I look forward to leaving here in a week with both pride and virtue intact.”  “And I look forward to nights of untold rapture in your arms, my dear Miss Forsythe…May the best man win.”
  • “I’ll bite you too before I’m done…Eat you like a ripe peach, all juice and sweetness.  And lick my lips afterward.”  ANYWAY TAKE MY PRIDE AND MY VIRTUE JONAS I DON’T NEED THEM AFTER ALL.
  • And just the way she always mentions his hands - how soft yet strong, how competent and manly, how utterly alluring they are.  This lady LOVES his hands and Christ how I do as well.
  • “Idiot that she was, she’d discovered a taste for dark and dangerous and damaged.”  Who can blame her, haven’t we all?
  • Spoiler: She really does do him dirty (twice) and he has every right to cast her out and I LOVED that she had to grovel and beg for forgiveness.
  • The vibe of this book reminded me of Romancing the Duke by Tessa Dare, considering some of the similar elements (old castle, wounded hero, sweet yet bossy heroine, etc.), but with an entirely different plot.  Love one, I think you’ll love the other as they both have so much sexy bickering and bantering between stubborn fools so in love it hurts.
  • Also, if you enjoy the self-deprecating wounded heroes a la Alec in A Scot in the Dark, you will love Jonas. 

Five Stars

8

Happy Mother’s Day

Ce ai, de ce taci?
- N-am nimic, sunt bine…

Stai… Chiar nu stiu ce am. Parcă sufletul îmi este nelinistit, parcă mă dor toate rănile, parcă simt o greutate ce-mi oboseste ochii. Este acel moment pe care tu nu-l poti întelege. Acele zile în care mă simt slăbită, când toate gândurile aleargă în mintea mea si se revarsă în lacrimi. În oceanul inimii mele, am strâns gânduri si dorinte. Am strâns comportamente care m-au rănit dar nu ti-am spus la momentul potrivit. Tac si mă sperie tăcerea mea. Tac si realizez că am obosit, că acum as vrea să stau si să astept…
Să nu mai alerg, să nu mă mai agit, să nu mă mai consum, să las lucrurile asa, să curgă lin, fără să le grăbesc.
Sunt momente în care nu mai ai ce oferi, nu mai reusesti să te ridici. Sunt zile în care nu poti si nu vrei să te ridici de pe scaun, te ascunzi sub pătura parfumată si îti doresti să vină cineva si să te ia de mână, să-ti amintească că esti un om frumos si puternic, să-ti amintescă tot ce ai făcut bun, să-ti spună câteva soapte frumoase.
Eu sunt doar o fata, cel mai frumos zâmbet îl afisez după o noapte petrecută plângând. Scot la iveală puterea din mine când n-am de ales, mă încăpătânez să aduc fericire în viata celorlalti, ador să stiu ce le place si ce îi deranjează, mă sacrific pentru visurile în care cred, pentru oamenii sinceri si modesti. Eu sunt doar o fata si la un moment dat, într-o zi normală, castelul meu din sticlă se dărâmă. Apoi mi-l construiesc singură, după zile întregi petrecute sub ploaie, după ce sufletul meu a zăcut sub ploaie.
Când o fata tace, sufletul ei stă încremenit în genunchi.

—  Deny Drogzz
Tipic românesc

Îmi place Tumblr. Îmi place foarte mult. Oameni faini, n-am ce reproșa, doar că mai sunt și alții cărora nu le pasă de oameni, ci de bani și de popularitate. Citatele pe care le scriu îmi aparțin. Sunt gândurile mele. E ceea ce gândesc, ce simt, iar ăsta e refugiul meu, locul meu unde nu-mi las gândurile să mă controleze pe deplin, așa că le scot la suprafață, le transform în cuvinte. Problema e că există pagini care preiau citate și nu menționează sursa. Nu înțelegeți greșit, nu mi se cauzează vreun prejudiciu, doar că mi se pare lipsă de respect să construiești un public de peste 100 de mii de oameni prin citatele altora, prin ceea ce simt alții, apoi să-ți faci un shop cu tricouri și să câștigi și bani din asta și tu să fii marele șmecher pe ceea ce gândește altul, nu tu.


Fazele de genul mă dezgustă. E tipic românesc să faci rahaturi din astea, iar eu n-am de gând să tac, așa că dacă voi, cei care profitați de ceea ce fac alții, nu aveți respect, atunci n-am nici eu. Prin urmare, vă dau muie! :)

Mi-era dor sa scriu o scrisoare. Foaia alba, rece si imaculata ma provoaca…sa scot la iveala ce-am mai bun si mai rau, nu e loc de diplomatie.Literele se astern ghiduse si taioase, curgerea lor capata proportii dramatice - cui ii pasa de intunericul din dosul ochilor caprui ? Cand noaptea e adanca si zambetul pierdut; se spulbera misterul, se adanceste golul si ne vom regasi straini, usurati si apasati de vorbe spuse mult prea devreme; Cine stie unde incepe si cum se sfarseste povestea ? Nici nu conteaza
Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Odata scriam scrisori de dragoste….astazi, de ramas bun. Nu ma mai tem de nimic. Am facut pace cu trecutul, nu mai caut linistea, m-as plictisi teribil. Savurez pe indelete indoiala, distanta, ezitarile si uimirea - nemarturisita. Nu e loc de vinovatie, nu e loc de intrebari apasatoare sau raspunsuri silite. E doar libertate intre noi. Pe care o numim, nedrept, singuratate . Glasul tau n-are unde sa ma strige si nu ma va gasi nicaieri - ma-nvalui in uitare si ma acopar de necunoscut…
Ramas bun.
—  Deny Drogzz
Undeva Departe

-Eștii o umbră anonimă.
-Vreau să te scot la lumină.
-Săți văd chipul.
-Să știu adevărul.
-Să știu cine ești.
-Oare mă mai iubești.
-Oare pot să te fac sa zâmbești.
-Întrebare întrebătoare.
-Unde o fi piticoata aia amea oare unde e ea.
-Unde e cea fericită.
-Cea nebună zăpacită
-Acea criminală în serie care știe ce vrei înainte de ai cere.


@suflet-pierdut-printre-stele

Cum v-ați simți dacă într-o zi, aparent normală, de toamnă, ați afla că lumea voastră, lumea în care trăiți, nu este chiar așa cum credeați voi că este?

De când eram mică îi auzeam că se certau și fără ca ei să își dea seama, mă ascundeam în spatele ușii sau mă lipeam de perete astfel încât să aud ce ziceau și care erau argumentele fiecăruia. De multe ori, când puteam să le ascult cearta chiar din dormitorul meu, îmi imaginam că eram și eu în camera în care erau ei și mediam între cei doi, oferindu-i dreptate fie mamei, fie tatălui meu și îmi imaginam că ei țineau cont de ce spun eu și când le spuneam că nu e bine să se certe din motive prostești, nu o mai făceau. Dar eu doar îmi imaginam, pentru că realitatea era cu totul diferită. În realitate, mă închideam în camera mea și plângeam de fiecare dată când auzeam o înjurătură din partea tatălui meu, adresată mamei mele. Întâmplarea face că mereu auzeam că într-o familie este normal să fie certuri și mă minţeam pe mine că nu trebuie să îmi fac griji și că, până la urmă, este treaba lor. Astfel, mințindu-mă constant, am început să mă cred și să îmi cred propriile minciuni. Așa că, din punctul meu de vedere, viața mea era roz.

Așa a fost până în acea zi de toamnă. Ieşisem afară cu prietenii și am primit un apel de la mama. Am răspuns crezând că o să ma întrebe unde sunt sau o să îmi spună să scot cățelul la plimbare. În schimb, când mi-am pus telefonul la ureche am auzit-o pe mama plângând, spunându-mi să vin acasă. Fără a sta prea mult pe gânduri, am fugit spre casă. Când am ajuns, mama cosea la mașina de cusut, iar tata era în bucătărie. Ultimul menționat când m-a văzut mi-a spus că nu am ce căuta în casă și că mama mă chemase să vin doar din prostie. Auzind asta, mi-am întors capul spre mama care, izbucnind din nou în plâns, mi-a mărturisit că m-a chemat ca să-i văd adevărata față tatălui meu. Atunci, au început sa se certe în fața mea și să se jignească, iar eu, fără a mă putea abține, m-am băgat. Le-am spus să nu se mai certe și i-am spus tatălui meu să nu o mai  înjosească pe mama, cum făcuse până la momentul respectiv. În acel moment, când el mi-a apucat brațul și m-a împins, înjurându-mă și pe mine, în acel moment am încetat a-l mai iubi cum ar trebui o fată să își iubească tatăl. Am încetat a-l mai crede bărbatul perfect și am încetat a-l vedea cu ochii naivi a-i unei fetițe de acea vârstă.

De atunci, totul era întors cu susul în jos. Certurile apăreau în fiecare zi, odată cu cele mai întunecate gânduri ale mele. După cam două săptămâni de la acel eveniment, l-am surprins pe tata făcându-și bagajele pentru a pleca în străinătate. Fără să anunțe.

Acum încă este plecat și, deși el încearcă să mă câștige trimițându-mi bani și vorbindu-mi frumos, nu pot să uit acea zi și nu cred că o voi putea uita vreodată. Acum aștept ca unul din părinții mei să depună divorțul și mă întreb dacă dragostea adevărată chiar există.