intample

anonymous asked:

acum un an am dat de o postare aici pe blog in care o tipa zicea ca dupa 8 ani de zile ii s-a indeplinit dorinta si ca a meritat asteptarea. ea e singura persoana care ma face sa sper in continuare si sa cred ca o sa mi se intample si mie

!!

Mereu m-am intrebat cum e sa te ia cineva in brate cand plangi si sa iti spuna cu o voce calda si blanda “totul o sa fie bine”…
Dar, pot sa visez in continuare la asta. Nu o sa mi se intample asa ceva niciodata.
Si intr-o zi, cand credeai ca totul e bine si ca esti multumit cu viata ta, o sa se intample un lucru care o sa iti schimbe total parerea. O sa te distruga incetul cu incetul, o sa te macine zi si noapte si nu o sa te lase sa respiri. O sa iti stea ca un ghimpe pe suflet.
Poate ca si el ma iubeste. In modul lui stangaci de a o face. Poate ca si el se gandeste la mine atunci cand nu poate sa doarma, asa cum o fac eu mereu. Poate ca si el imi vede ochii cand ii inchide pe ai lui, asa cum ii vad eu pe ai sai. Poate ca si el imi simte parfumul cand trece intamplator pe langa o multime de oamenii grabiti, asa cum o fac si eu, sau poate doar mi se pare. Poate ca si lui ii e dor de imbratisarea mea care ii umplea sufletul de bucurie, asa cum mi-a spus candva.
Nu stiu daca o sa vezi asta,nu stiu daca inca te uiti pe blogul meu.Uneori as vrea sa o faci,pentru ca totul aici este despre tine in momentul de fata,dar pe de alta parte nu as vrea sa vezi nimic din ce am postat in ultima perioada pentru ca asta o sa ma faca mai slaba decat ti-am aratat tie ca sunt.
Tot ce imi doresc in momentul de fata este o masina a timpului.As vrea sa intorc timpul,as vrea sa fie iar 16 ianuarie,as vrea sa fim prieteni iar si sa ramanem doar prieteni.Asta ar fi asa frumos.Mereu mi-a placut sa vorbesc cu tine,despre orice,orice lucru stupid.Partea proasta e ca nu prea vorbeam despre chestii stupide,stii?Imi aduc aminte fiecare cuvant frumos pe care mi l-ai spus,dar nu imi pot seama daca erau minciuni sau nu.Asta doare..si din pacate nu e singurul lucru care doare.As da orice ca asta sa fie singurul lucru dureros.
Faptul ca nu ai avut curaj sa-mi spui adevarul,niciodata nu ai avut curajul de a-mi spune adevarul,iar eu credeam ca suntem sinceri unul cu celalalt,ce idioata.Apoi cand am aflat adevarul si ti-am spus toate lucrurile acelea urate si rele,speram din tot sufletul sa le negi..Speram ca ma insel.Pentru prima oara as fi vrut ca tu sa ai dreptate.(Inca imi amintesc cand iti spuneam ca eu o sa am mereu dreptate,iar tu spuneai ca o sa mai vedem noi)Insa nu ai negat.Nu ai negat nimic.Mi-ai spus adevarul si atunci am realizat ca toata lumea mea a cazut.Stiam ca esti dur,dar sa-mi spui ca nu ai tinut niciodata la mine cum am tinut eu a fost si mai dureros.De ce?Pentru ca tu deja ti-ai dat seama cat de tare m-am atasat,la naiba!
M-ai mintit de la bun inceput,iar eu numeam asta “fericire”.Eram asa stupida,inca sunt pentru ca scriu asta.Nici nu stiu daca o sa o postez sau nu.Partea rea e ca..dupa toata bucla asta de minciuni in care m-ai facut sa traiesc,dupa toate cuvintele dure pe care mi le-ai spus,eu nu pot sa te urasc.Jur ca am incercat,dar nu pot sau cel putin acum nu pot.
Imi pare rau pentru ca nu o pot inlocui pe ea.As da orice sa stiu ce are ea si nu am eu.Probabil acum are fericire,dar nu langa tine..Stai si suferi ca prostul!Nu e vorba ca m-ai mintit numai pe mine,dar ai mintit cerul,stelele,luna,pestii si universul.I-ai mintit.Ai spus ca-ti place cerul,ai spus ca-ti plac stele,ai spus ca-ti place univers,ai spus ca-ti place de mine,ai spus ca-ti place luna,ai spus ca-ti plac pestii,dar ai mintit.Chiar nu stiu de ce ai facut-o?De ce ai mintit luna?Si in cele din urma te-ai mintit pe tine.Asta e cel mai rau.Te-ai mintit ca simti ceva pentru mine,crezand ca poate asa o sa incepi sa simti,dar nu a functionat.Cred ca a fost vina mea,poate ca eu am gresit.Am gresit,nu am putut sa fiu ca ea,dar nu regret.Nu vreau sa fiu ca nimeni.Vreau sa fiu eu insumi si sa ma placi pentru asta.Nu a fost sa fie,intr-un final am inteles…
Ai spus ca ai gasit zarul fericirii pe care Dumnezeu l-a aruncat in univers,ai spus ca eu sunt zarul tau.Mi-ai spus ca odata ce l-ai gasit o sa fie al tau si aveai dreptate,dupa toate astea,cu toate ca ai aruncat zarul,inca il detii..
Poate ca sunt doar o piesa dintr-un puzzle imens.Nu stiu,dar intr-o zi lucrurile o sa devina la normal.Intr-o zi nu o sa ma mai blochez cand o sa te vad,inima nu o sa-mi mai bata cu repeziciune,pentru ca intr-o zi nu o sa mai simt nimic.Mi-e frica de ziua cand nu o sa mai simt nimic.
Inca te astept pentru ca as vrea sa ramanem prieteni,as vrea sa fiu persoana care te ajuta.Vreau sa te ajut sa nu te mai minti singur.Vreau sa-ti fie bine.Vreau sa redevii acel baiat care nu se temea de nimeni si de nimic.Iti amintesti cand mi-ai spus “nu conteaza ce o sa se intample,orice se intampla la o secunda dupa o sa fie deja trecut si nu o sa mai conteze”?Eu imi amintesc perfect.Esti un paradox,spui ca trecutul nu conteaza,dar continui sa treiesti in trecut.Te ranesti singur.Ai alungat toti oamenii care tineau la tine,ai ramas singur si crezi ca asa e mai bine,dar nu e.Stiu ca nu pot sa-ti schimb sentimentele fata de ea,nici nu vreau.Tot ce vreau este sa stiu ca o sa treci peste perioada asta grea.Sper ca o sa te regasesti si o sa renasti.
As putea scrie la nesfarsit despre tine,dar o sa ma opresc aici,pentru binele meu..Ai grija,ingelaas!
Astazi am vazut o poza cu el si cu ea , amandoi , impreuna , indragostiti..pentru cateva secunde am incetat din a mai respira , inima mea s-a oprit si dupa a inceput sa bata din nou,fiecare bataie durea tot mai tare , am inceput sa vad in ceata si lacrimile au inceput sa curga precum ploaia..Speram sa nu mai vad niciodata o poza cu el si cu o alta fata inafara de mine , chiar am evitat sa se intample asta..dar uite ca s-a intamplat,  nici nu pot explica durerea pe care am simtit-o in piept..o durere suprema.
Draga eu,
A trecut vremea aceea in care umpleam randuri intregi cu intamplari pe care voiam sa le inchid undeva adanc si sa le redeschid intr-o zi,sa le citesc pe rasuflate si sa le las sa zboare in bataia vantului.
Nu stiu daca ceea ce scriu acum va fi ultima scrisoare pe care ti-o scriu,nu stiu daca cuvintele acestea reprezinta un ramas bun,sau doar un fel de distantare de motivul pentru care incepusem sa scriu aceste scrisori.Si nu,nu stiu de ce am inceput sa iti scriu si nici nu vrea sa imi storc creierii pentru a gasii un raspuns,s-ar pierde toata magia,toata linistea din jurul lor si nu merita sa pierd asta.
De la ultima scrisoare pe care ti-am scris-o viata mea a facut un cer complet intre fericire si dezamagire.Am avut cateva zile bune,in care ma simteam in regula cu ceea ce ma inconjoara,in care nu eram mistuita de ganduri,in care uitam sa gandesc si ma bucuram de fiecare gura de aer,de fiecare zambet trecator.Am avut zile cu soare,dar si zile in care norii negrii s-au adunat pe cer,iar toate lucrurile imi ieseau pe dos.
In ultimul timp am invatat ca oamenii cateodata mai pierd,cateodata dezamagesc si in adancul lor sunt constienti de acest lucru,chiar inainte sa se intample.Am invatat sa las lucrurile sa se intample de la sine,sa nu imi mai bat capul cu lucrurile care nu ma privesc.Am invatat ca oamenii sunt schimbatori ca si anotimpurile.Mi-am tuns parul si pentru prima data in viata mea nu mi-a venit sa ma arunc de la parter pentru asta si am primit porecla de “marea mea dezamagire” de la profesorul meu “preferat”.E amuzant,intr-un fel trist,dar amuzant.
Am inteles ca lucruri nu pot iesii intotdeauna asa cum vrei tu,ca viata iti mai trage o palma de toata frumusetea,pentru ca maine sa te traga intr-o imbratisare cat China.Am inteles ca viata nu inseama doar succese,ca ceea ce te inalta nu e intotdeauna ceea ce te face sa fii fericit.Am inteles ca lumea e cruda si soarele nu straluceste intotdeauna.
Am inteles ca o poveste nu se termina,ca ea traieste in amintirile oamenilor.Am inteles ca viata nu e o gradina de trandafiri,dar are frumusetile ei.
Cum am spus si la inceput,nu stiu daca iti voi mai scrie,dar ceva imi spune ca o voi face,dar vreau sa stii ca sunt in regula,ca m-am maturizat um pic,ca am invatat sa nu imi mai fac griji pentru oamenii carora nu le pasa si ca am inteles ca e in regula sa imi sustin parerea,atata timp cat cred in ea.
Sper ca in timp ai intalnit oameni care sa iti schimbe viata,ca ai transformat acea nehotare in ceva frumos si ca ai gasit pe cineva care sa te iubeasca cu toate defectele pe care le ai.
Cu drag,
mereu eu!
#SCRISORI PENTRU MINE
—  19augustanonimat
Dar acum, sincer.. chiar nu-mi mai e frica din cauza faptului ca o sa pierd totul…
Stiu ca o sa se intample asta intr-o zi iar, in ziua aia, nu o sa mai plang.
M-am obisnuit sa plece toti de langa mine, am pierdut pana si persoana care imi era cea mai draga…
Timpul le schimba pe toate, nu? Oricum, nimic nu o sa mai fie la fel peste un an…
Traim intr-o lume in care totul este normal. Faptul ca ucidem cu gandul, insomniile, stresul, viata falsa e pur si simplu normala. Stau si ma gandesc uneori daca mai are rost.. daca mai are rost sa imi bat capul cu ceea ce se intampla in jurul meu, ma simt pierduta. Pierduta printre minciuni si oameni falsi care vor sa raneasca, sa raneasca atat de tare incat sa cedezi. Sincer am avut momente in care am cedat, dar mereu am revenit , niciodata nu am lasat o persoana sa ma calce in picioare, nu neaparat pe mine, dar pe sentimentele mele care in ultimul timp am inteles ca trebuie sa le tin pentru mine. Tocmai ai citit o minciuna. M-am lasat de multe ori calcata in picioare si fara sa vreau m-am gandit la binele celorlati inaintea binelui personal, ceea ce mi se pare normal avand in vedere ca nu sunt o persoana egoista. Nu vreau sa se simta ceilalti rau din cauza mea si daca asta se intampla ma consuma. Ma consuma atat de tare incat fiecare lacrima care imi curge pe obraz parca arde. Nu ma pricep la cuvinte si nu imi place sa lungesc totul cu vorbe frumoase, imi place sa fiu directa si sa stiu ca mesajul meu a fost transmis correct, invidiez lumea care se poate preface atat de bine.. nu as putea sa spun niciodata Te iubesc unei personae la care nu tin cu adevarat, si chiar daca sunt doar o simpla adolescenta normala, am facut asta am mintit… din nou si din nou desi acuma simt ca iubesc doar cateva pesoane am folosit acele cuvinte aparent banale absolute gresit in unele situatii. De-a lungul timpului am invatat ca nu merita.. nu merita sa lupti pentru persone care nu te asculta si care nu isi dau interesul la fel de tare pe cat il dai tu si asta e normal, deoarece toti avem problemele noastre si inteleg asta, dar asta nu inseamna sa nu acorzi o sansa la ceva ce ar putea fii adevarat. Suntem adolscenti si niciodata nu stim ce vrem si ce este mai bine pentru noi.. nu ma cred eu foarte matura ca spun aceste lucruri, dar vreau ca cineva sa inteleaga ce doresc eu sa transmit si asta e faptul ca nu suntem apreciati la adevarata valoare.. parerea generala este una foarte proasta, da suntem generatia care sta cel mai mult pe internet si da poate ca in timp s-a mai pierdut din respectul fata de parinti si rude, dar in sufletul nostru suntem apropiati unii de altii, dar frica de respingere este una mult prea mare. Toti am avut momente in care am fost de respinsi si de aceea incepem sa ne indepartam unii de altii si sa nu mai spunem lucrurile frumoase la ceilalti, preferam sa vedem defectele si fiecare ajutor este defapt unul fals, toti asteptand ceva in schimb. Inteleg tot ceea ce face cineva si nu condamn alegerile nimanui, avand in vedere ca sunt bazate pe unele traume sau este vorba doar de spontanietate. Iubesc schimbarile, iubesc schimbarile in bine in care invatam din greseli, dar de ce nu putem invata inainte sa ni se intample ceva rau… inainte sa fie prea tarziu, niciodata nu ascultam de cei din jur si de ce cele mai mjulte ori ajungem sa regretam. Iubesc muzica care este mereu langa noi si de cele mai multe ori ea ne aduce impreuna, la bine si la greu.
Si de ce sa condamn pe cineva cand chiar eu am facut cele mai mari greseli posibile… am ascultat de altii si nu de propriile ganduri, mi-am pierdut prieteni din cauza unor lucruri marunte, am vrut sa ma las de dansul care ma vindeca mereu si cel mai grav e ca am lasat sa plece din viata mea personae pe care nu le voi uita niciodata, mereu voi trai cu gandul cum ar fi fosta daca.. daca nu ii lasam sa plece, daca nu spuneam Te iubesc unor personae care nu merita, daca nu as fi fost atat de superficiala.. si in continuare nu ma pot schimba.. mereu voi face alegeri gresite, dar macar am invatat unele lucruri si sper ca macar o persoana ma intelege..
Ce trist...Mi-au dat lacrimile

Cand eram un catelus, te distram cu nazdravaniile mele si te faceam sa razi non stop. Imi spuneai ca sunt copilul tau si, in ciuda pantofilor pe care i-am ros si a pernelor distruse, am devenit cel mai bun prieten al tau. Ori de cate ori eram “rau” ridicai degetul la mine si ma intrebai “Cum ai putut face asta?”, dar apoi iti parea rau si ma mangaiai pe burtica.

Mi-a fost greu sa ma invat cu viata in apartament, erai foarte ocupat… insa ne-am descurcat impreuna. Imi amintesc de acele nopti frumoase in care dormeam langa tine in pat, iti ascultam povestile si visele secrete… credeam ca viata nu poate fi mai frumoasa.

Mergeam la plimbari lungi prin parc, ne opream pentru inghetata (eu primeam doar cornetul pentru ca imi spuneai ca “inghetata nu este buna pentru catei”) si stateam si dormeam singur toata ziua doar pentru ca timpul sa treaca mai repede pana cand veneai de la munca.

Treptat, ai inceput sa petreci tot mai mult timp la locul de munca… apoi ai vrut sa iti gasesti si un “partener uman”. Am asteptat cu multa rabdare, chiar daca aveam inima zdrobita si eram dezamagit. M-am bucurat pentru tine cand ai gasit acea persoana careia ii zici “suflet pereche”.

Ea, acum sotia ta, nu este o mare iubitoare de catei – insa am primit-o in casa noastra si am incercat sa ma apropii de ea. Am fost fericit pentru ca si tu erai fericit. Apoi au venit bebelusii si eram fascinat de mirosul lor. Am vrut sa am grija de ei… doar ca ea era ingrijorata ca i-as putea rani si de cele mai multe ori ma tineati inchis in alta camera. Oh, cum sa ii ranesc pe acei pui de oameni dragalasi?

Pe masura ce cresteau, eu deveneam prietenul lor. Se agatau de blana mea si se ridicau in picioarele nesigure, imi bagau degetele in ochi, imi verificau urechile si ma lasau sa ii miros. Mi-a placut totul la ei, mai ales atingerile lor… pentru ca atingerea ta era tot mai rara – si i-as fi aparat cu viata mea, daca era nevoie.

Ma strecuram in paturile lor, le ascultam visele secrete si grijile… asa cum faceam si cu tine. Mai tii minte?

Acum vreti sa va mutati in alt oras si ea spune ca nu ma puteti lua si pe mine. Ai luat decizia corecta de a iti intemeia o familie, dar ai uitat ca inainte eu eram familia ta.

Am fost fericit ca m-ai scos la plimbare cu masina pana cand am vazut ca am mers la adapostul de animale. Mirosea a caini si pisici, a frica, a disperare. Ai completat actele si ai spus: “Stiu ca veti gasi o casa buna pentru el.” Ei au ridicat din umeri si ti-au oferit o privire indurerata. Ei stiu realitatea; stiu ca un caine de varsta mijlocie isi gaseste cu greu (sau poate niciodata) o alta familie.

Trebuia sa tragi zgarda din degetele fiului tau in timp ce el striga: “Nu, tati! Te rog sa nu imi iei cainele!” Si eram ingrijorat pentru el si pentru lectia asta dificila pe care i-o dadeai… despre prietenie, loialitate, dragoste si responsabilitate. Ti-ai luat la revedere de la mine fara sa te uiti in ochii mei si, politicos cum esti, ai refuzat sa iei zgarda si lesa cu tine.

Femeile la care m-ai lasat clatinau din cap si se intrebau: “Oare cum a putut?”

Stiau ca daca nu ma ia cineva, voi fi eutanasiat… sunt foarte atente cu noi, ne dau sa mancam, insa eu nu mai pot manca de cateva zile.

La inceput, de fiecare data cand cineva trecea prin fata custii mele, ma repezeam in fata… in speranta ca tu erai… apoi am renuntat sa mai sper. Mi-am dat seama ca nu pot concura cu puii fericiti care se zbenguiau prin alte custi. M-am retras intr-un colt departe si am asteptat…

Am auzit cum pasii ei se apropiau de cusca mea… m-a dus intr-o camera separata; o camera alba in care era multa liniste. M-a asezat pe masa, mi-a frecat urechile si mi-a spus sa nu imi fac griji. Inima mea batea repede stiind ce urma sa se intample… insa era un sentiment de usurare. A pus ceva in jurul gatului meu si am vazut cum o lacrima ii curgea pe obraz… a bagat un ac usor in mine… am simtit intepatura si cum lichidul rece curge prin corpul meu.

Am dat pentru ultima oara din coada si am incercat sa o intreb “Cum mi-ai putut face asta?”… insa aceasta intrebare nu era pentru ea, ci pentru tine, dragul meu stapan.

Nu mai aveam putere, asa ca m-am linistit, am inchis ochii si am adormit.

Poate ca baietii nu pot fi sentimentali, insa un barbat poate. Unui barbat nu ii e rusine sa recunoasca ca iubeste, ca simte si ca femeia de langa el ii trece prin vene. Iubeste un asemenea barbat. Iubeste barbatul care regreta cu sufletul cand te supara, dar care nu se multumeste doar cu “Iarta-ma”. Iubeste barbatul al carui suflet se rupe in bucati cand te vede plangand, care se uita la tine ca si cum ai fi cea mai pretioasa lucrare de arta, care simte cand nu esti bine, care te suna cand e la pamant pentru ca vocea ta il calmeaza instant. Iubeste barbatul care are in minte fiecare data cand te-a avut goala in fata, pentru care defectele tale sunt motive sa te adore tot mai mult. Iubeste barbatul inteligent, care isi cunoaste propria valoare chiar daca uneori trebuie sa-i mai amintesti tu cat de minunat e. Iubeste-l cand stii ca vrea sa iti spuna “te iubesc” si nu se abtine, chiar daca ti-o repeta de zeci de ori intr-o zi. Iubeste barbatul care poate fi el insusi in preajma ta. Iubeste barbatul care stie ca nu v-ati intalnit intamplator, dar este destul de sigur pe sine sa isi imagineze un viitor alaturi de tine si nu lasa lucrurile in voia sortii. Iubeste-l pentru ca ti-e prieten, ti-e iubit, ti-e amant, ti-e ajutor, dar mai presus de toate, e iubirea vietii tale.
—  B.C.
Sunt degeaba.
Nimeni n-are nevoie de mine,
Nici prietenii nu imi simt lipsa,
Nici persoanele apropiate,
Nici familia care d-abia stia cum ma cheama.
Sunt stresant,ca am nevoie de comunicare.
Sunt enervant,ca incerc sa dau ce e mai bun.
Sunt prost,pentru ca arat mereu cand imi pasa.
Sunt…dracu sa ma ia.
Viata asta e doar durere,aceleasi cacaturi o sa se intample pana mori.
Aceleasi prostii de care o sa ai parte.
Unii se nasc cu noroc,altii se nasc ca mine…degeaba
Tumblr-ul e singurul prieten adevarat…De fapt nici el…Doar bara in care pot sa postez..si aia limitandu-mi numarul de litere.
Ma pierd pe mine,batundu-mi capul.
Uit cine sunt si ma strofoc.
Uit…
—  Zhaol
As fii facut orice pentru tine , si am facut orice ca sa iti fie tie bine , sa nu ti se intample nimic rau , dar tu ..? Tu ti-ai batut joc , acum nici macar nu ne mai salutam , pe cand atunci vorbeam 24/24 , stiam tot unul despre altul , sau poate tu despre mine , poate eu nu te-am cunoscut niciodata intradevar , poate totul a fost o minciuna . Stii ce ? Te vedeam special , dar acum , te vad ca pe orice alt baiat , nesimtit , fara suflet , care isi bate joc de orice fata , la orice ocazie.