gustation

No pierdas tu esencia y mostrate como sos siempre. Tenes que ser fiel a vos. No seas nadie más solo para gustarle a otros, gustate vos.

Anto Nicolini

Me gusto
Me quiero
Me admiro
Con marcas en mis caderas
Con rollitos en mi estómago
Con bolsas y ojeras debajo de los ojos
Me quiero con todas las imperfecciones de mi cuerpo
Me quiero vistiendo polleras y vestidos
Me quiero vistiendo ropa ancha y deportiva
Me gusto con acné
Me gusto con cremas en la cara
Me gusto maquillada y con brillos en la cara
Pero también me gusto a cara lavada
Me quiero aunque diga que soy una estúpida por no entender matemática
Me quiero aunque diga que soy una tonta por mandarle mensajes a quien no debía
Me gusto con pelos en las piernas
Me gusto toda depilada
Me quiero a pesar de decir que soy un fracaso
Me quiero aunque llore todas las noches antes de dormirme
Me quiero aunque sólo escuche música en inglés pero también me quiero cantando reggaeton a los gritos en una fiesta
Me gusto en pijama mirando series o leyendo
Me quiero aunque no estudie
O aunque estudie demasiado
En fin
Me quiero
Me gusto
Me admiro
Porque soy yo
Mi más grande fan
Con cosas buenas y malas
Con mi cuerpo lindo o feo
Con mis ideas diferentes a la de los demás
Me admiro por como soy
Libre de mi misma
Me quiero
Y espero que todos nos queramos aunque sea un poquito más cada día
Porque vamos a vivir siempre con nosotros mismos
Cambiando de pensamiento
O siendo siempre iguales
Me quiero
Me gusto
Me admiro
Querete
Gustate
Admirate.

Sunt acel băiat cu vise spulberate,
Ce ziua zâmbește și noaptea e pe moarte,
Sunt acel băiat cu o poveste în spate,
Ce cade în gropile pentru alții săpate.

Scriu cuvinte ce te pun un timp pe gânduri,
În caz că dispar, mă găsești pierdut în rânduri.
În caz că nici aici nu mă găsești,
Caută-mă acolo unde se duc sufletele când rănești.

Și când mă întrebi ce simt,
Îți arunc priviri și încep să te mint.
Încep să zâmbesc și îți spun că mă simt bine,
Și mințindu-te pe tine, în primul rând mă mint pe mine.

De la un timp se umple lumea de falși,
Exact ca țigările, le fumezi și nu te lași.
Degeaba îmi răcesc gura, tu oricum nu înțelegi,
Nu mai vreau prezența ta, nu mai vreau să mă renegi.

Sunt un suflet gol ce trăiește între morminte,
Am uitat ce înseamnă OM, am uitat de cele sfinte.
Și observ că problemele mele sentimentale,
Se transformă ușor în probleme mintale.

Țin minte că am gustat din răzbunare,
Au existat consecințe și încă sunt în continuare,
Ideea e ca tu nu tre’ s-ajungi ca mine…
Mi-e atât de greu să trăiesc printre ruine…

3 am

Trei fix și nu am să închid un ochi.

O să golesc ceașca asta de cafea fără fund
și-o să schițez întunericul văzut din umbră fără să aprind lampa de citit.

N-am să închid un ochi gândindu-mă la ce m-așteaptă mâine,
o zi grea spânzurată-n somn.

De ce să dorm când sunt atâtea de făcut și pot s-arunc intr-o gaură neagră mormanul meu de griji?

Promit să nu mă uit la ce m-așteaptă.
Mai am de gustat libertatea asta coaptă.

Dacă ar fi să faci un studiu pe stradă, să întrebi oamenii “Ce e dragostea?”, toți ar răspunde destul de similar, cum că e ceva minunat, că iubești, că bla, bla, bla, dar nici măcar unul n-o să zică: “SUFERINȚĂ”. Nici măcar unul. Și să fim serioși, toți din cei intervievați s-ar presupune că au gustat din amarul dragostei cândva, dar atât de naivi suntem încât chiar și după 100 de picături amare gustate nu renunțăm la căutarea picăturii dulci ca mierea.
şi-am gustat din dulcele albastru
şi ce păcat, şi ce mireasmă
şi sunt beat şi pierdut de tine!
şi miros, şi miroşi a rătăcire!
aşternut, ţi-s leagăn de sentimente
haotic, nevrotic şi nebun de tine.
şi-am poposit cu clipa
pe buzele ei, ameţitor şi crud,
şi ea în al meu verde se oglindeşte
în gând, în vorbă şi-n sărut!
— 

Nenorocitul


http://nenorociul.tumblr.com

youtube

Hank resists the urge to devour a slice of pizza so that he can walk you through the way we experience our major special senses. It all boils down to one thing: sensory cells translating chemical, electromagnetic, and mechanical stimuli into action potentials that our nervous system can make sense of. Today we’re focusing on  smell (olfaction) and taste (gustation), which are chemical senses that call on chemoreceptors. As usual, we’ll begin with a quick look at how these things can go wrong.

OK. TFIOS - FUCK THIS FILM, OKAY? Deci, se presupune ca ar trebui sa descriu ce am simțit, cum mi s-a părut? Sa vad? M-am pus in pat, cu așteptări medii si un pahar mare de vin. - motivele vin pe la sfârșit. A început simpatic, adică actori drăguți, (mama lui Hazel, putea fi alta, dar a fost in regula). Per total, drăguți și se potriveau de minune împreuna. Povestea? Ii știam sfârșitul din prima clipa a filmului, bine, poate nu per total, dar știam cum se va termina de la început. Asta ar trebui sa strice o poveste? Se pare ca nu a reușit. Filmul, deși drama, e amuzant. E foarte plăcut sa te uiți și sa razi cu personajele, replici bine scrise, dinamic, prind repede. Asta e una din probleme. Apoi mai sunt momente dramatice, cum ar fi Hazel care își spune povestea, care descrie cartea, care zice ca nu contează și ca toți vom fi uitați la un moment dat. Da, minunat. Pe la un sfert din film am paharul de vin aproape gol. Aproape. Urmează una dintre chestiile care m-au surprins, scriitorul. Da, retardul ala care cerea pumni prin ecran. Deși după 2 minune mi-am dat seama ca e totuși o poveste in spatele lui si ca e in starea asta doar ca o strategie defensiva, dar totuși, GOD, CAN SAMEONE BEAT THE S&^T OUT OF HIM?? A fost drăguț, felul in care cei au gustat șampania aceea (daca, știu ca asta a fost înainte, dar încerc sa spun ceva aici, ouă? ), cercul virginilor, scena cu trofeele a fost la fel de geniala. Ideea e ca micile momente au fost superb puse, descrise, scrise și regizate. Voiai sa fii acolo, in locul unui personaj, deși ala moare, nu contează, ai fi vrut sa fii tu acolo. Asta e alta problema. Spre sfârșit, cuiul de la grenada e scos, e pe cale ca totul sa explodeze. Si e Augustus. - MEGA LIKE PT ORIGINALITATE (si daca, știu ca acum sare cineva in cap si zice plângând *de cee eeel?* ) Sa nu uit de stări, deși se deduc. La început m-am distrat, am ras, bine, am ras si după, dar la început e fuckin amuzant, da? Bine, după, nervi, voiam sa-l bat pe tipul ala așa muuult, mai exact sa iau o sticla de jack daniel's (goala, nu merita irosita băutură), sa i-o dau de cap , sa-l leg de ceva, torturez un pic înfigând-i din timp in timp cate un ciob de sticla pana da un răspuns perfect la toate întrebările puse. Okay, mă șterg de sânge si trec mai departe. Done. Urmează parți mai emoționale, când era Augustus in mașina la benzinărie, când ii spune pentru prima data ca va muri curând. Toate sunt ca niște gloanțe bine plasate. Adică m-au făcut sa-mi para rău, rău, foarte fuckin rău. Da? Nu, nu am plâns, da eram emoționat ca dracu'. Si după ce vine? Pre-înmormântarea lui Augustus, discursurile alea.. FUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU Adică serios, cel mai bun prieten și iubirea vieții tale sa-si ia adio? Felul in care plângea Hazel, a fost…Damn, aveam ochii uzi, cred ca i-am clătit mai mult ca niciodată, adică fuck, la sfârșit aia plângeau in hoțite si la sfârșitul scenei, simțeam cum o lacrima vrea sa coboare din ochi, am stres-o si am luat ultima gura de vin din pahar. (As fi băut toata sticla in clipa aia) Alte stări? Ce mai urmează? Sa vina tipul ala la Hazel.. Hm, i-am dat perfecta dreptate ei, perfect normala reacția. Apoi a urmat scrisoarea. Când au început flashback-urile mi-am dat seama ca se termina filmul. Zâmbeam ca un idiot. Iar apoi OKAY Acel ultim okay, nu m-a făcut sa zâmbesc Sau sa plâng Sau orice altceva Stăteam si doar am simțit un fior pe șira spinării, electrizant, pătrunzător. Frumos. J.Green e un scriitor genial, te face sa te pierzi in poveste. Iar cei care au făcut filmul, au ales minunat muzica, actorii, locațiile. Au dat viată la ceva frumos despre moarte. Oh, da, eu nu las chestii neexplicate. Deci paharul de vin? De ce vin? Pentru ca eu nu plâng la filme, okay? Da, am zis ca a fost o lacrima, okay? Dar a fost din cauza vinului, te face mai sensibil, sau poate m-am amețit, pentru ca eu nu plâng la filme, okay?

Filme de văzut [1]

P.S. : Dacă review-ul va avea succes și văd că prinde, voi face și altele!

미각작용(gustation)

커피맛은 로스팅된 커피를 추출했을때
물에 녹는 무기, 유기성분에 의하여 구성된다.

혀의 점막은 화합물의 종류 뿐만 아니라 그 강도까지 판별할 수 있다.

커피맛은 혀에 있는 미뢰(taste bud)를 통해 느끼게 된다.
이 맛을 느끼는 과정을 미각작용(gustation)이라 한다.

신맛, 쓴맛, 단맛, 짠맛, 의
네가지 기본 맛을 동시에 인식하는 것이다.

미각작용은 맛끼리 상호 조정을 거쳐
기본맛 사이에 서로 영향을 줌으로써 폭넓은 맛을 경험하게 되는 것이다.

기화하지 않고 물에 녹지 않은 성분은
입에 남아서 바디(body)를 형성하는데
바디는 물과 비교하여 입안에서 느껴지는 상대적인 감촉(mouthfeel)이다.

DAY 2499

Jalsa, Mumbai           Feb  16/17,  2015           Mon/Tue  4: 03 am








Really … ??

Is this the time and age for change, reform, invention and experiment ? Is it really the time to be giving ear to the other trade whisper ? Do they really believe that recreation of the past is what would be required for progression in returns ? Would it not be the oft repeated regressive temperament that would meet us with open and welcoming arms ? Do one, be not the one. Do the other, be not the other. What then should be ?

I shall tell you ! Be thy own, in thy own and for thy own. They were not present when we were there. They were not in guidance when there was initiative. And they shall and can never be there now. How then would potential be known ? How then would creatives satisfy them ?

Naaaah … !!!

The pinnacle warms them. The peaks and the unconquerable delight their hearts. The impossibilities of reach, excites them. 

They that never undergo the process. They that never subject their mind and body to the grind. They that are unable to tear hearts, pummel their interiors, discover the hidden pains of labour. They … they shall never be privy to or attain membership of that exclusive club .. the exclusivity of refined subtle taste, flavour and essence of commonality. A commonality that softly touches the taste, the gustatory perception, or gustation .. the sensory impression, on the upper surfaces of the tongue and the epiglottis .. !! 

Food is not the necessary attachment with hunger of material substance that enlivens our existence. Food is the hunger too in its metaphorical avataar, of all that comes from design and concept and vision. 


The pain and the physicality of effort can only be borne from obstinacy of will. When all else is lost, it finds that treasure, hidden among every pore of our systems. We know they exist. We feel them often. We see them too. But we never acknowledge their position and worth … 

Each pore is ensconced in atoms of pervasive, muted yet untapped strength. When that is torn open, the heavens erupt. And the storm of pent up virility of all genders, explodes.

Beware then the fury of an ensconced atom .. beware !!!


Amitabh Bachchan