gumae

I wish Bard and Sona had some kind of special interaction between each other since they both are mute and musical champions. It would be super cool if they shared a melody they played together each time they use “joke” next to each other. One starts and the other joins in into the rhythm and then there is just a big concert at bot lane. ♥

Artwork by @gumae

2

We’re inferior. We’re condescended to. We’re taken for granted. We’re made fun of. We’re attacked. We’re ignored. We’re worthless. We’re a pestilence. We’re invisible. That’s the story of the Negro in America. That’s the tale they tell. That’s what they say.
The Knick 2x05

A lovely commission of Ilirra in a cute outfit done by @gumae. I love everything about it! So happy with how it turned out.

When she’s finally done with the day, Ilirra sheds her armor and retires to a bedroom she keeps everyone else out of. One that has a gigantic, heart-shaped bed and cute clothes that she puts on to help her relax.

Here, someone has snuck in and caught her in the act.

Me and my (trans) girlfriend play together. She’s not out, but she’s said it’s okay to use she/her in game if it’s not with friends. We’ve gotten really good with Xayah and Rakan. I’ve had a couple people say they’d switch ADC for mid with her if we’re dating, and then I get to gush about my super wonderful girlfriend. Every time, if we’re together, she’ll get this huge grin on her face. I don’t care that they think I’m a guy - I’m just happy I get to talk about her to anyone.

Artwork by @gumae

Când iubirea sosește.

Știam exact cum arăta iubirea —  în clasa a șaptea. 


Chiar dacă încă nu o cunoscusem, dacă iubirea ar fi umblat în camera mea, aș fi recunoscut-o din prima privire. Ea purta un colier cu o cânepă. 

Iubirea cânta la chitară acustică și cunoștea toate melodiile mele preferate de la The Beatles. Dar știam, poate că eu căutam în clasele greșite, poate că verificam holurile greșite, ea era acolo, eram sigură de asta. 

Doar dacă aș putea s-o găsesc… 


Dar când iubirea în sfârșit a sosit, am fost puțin șocată. Ea avea o tunsoare bob. Ea purta aceleași haine timp de o săptămână. Iubirea nu știa absolut nimic despre The Beatles. De fiecare dată când încercam să o sărut, dinții noștrii se ciocneau între ei. 

Iubirea devenise motivul pentru care-mi mințeam părinții. 

“Mă duc la… Bianca acasă." 

Iubirea avea un ritm teribil în ringul de dans, dar făcea posibilul să nu ratăm nicio melodie lentă. 


Și iubirea evoluase, se întinsese ca o trambulină. 

Iubirea se schimbase. Iubirea se risipise. 

Încet, ca dinții de lapte, am pierdut părți din mine de care eu eram convinsă că aveam nevoie. 

Iubirea dispăruse ca un magician începător, unde toată lumea observase chepengul înafară de mine. Ca o pană de cauciuc, au fost alte locuri în care plănuisem să mă duc, dar planurile mele nu prea contau. 


Iubirea a stat departe ani de zile, și când ea s-a întors, de abia dacă am recunoscut-o. Iubirea mirosea altfel acum, avea ochii întunecați, spatele mai larg, iubirea venise cu pistrui pe care nu-i recunoșteam. 

Noi semne de naștere, o voce mai blândă. 

Acum avea altă rutină de somn, alte cărți preferate. 

Iubirea avea melodii pe care nu le asculta pentru că-i amintea de altcineva, așa că nici eu n-am făcut-o. 

Dar noi am găsit o băncuță din parc în care am încăput perfect, am găsit glume care ne făceau să râdem. Și acum, iubirea îmi face biscuiți cu ciocolată proaspeți ieșiți din cuptor. Dar, iubirea probabil o să mânânce tot când i se face foame în mijlocul nopții. 

Iubirea arată grozav în lenjerie dar încă-i place să poarte pijamale. 

Iubirea e un conducător groaznic, dar un navigator grozav. Iubirea știe unde se duce, doar că îi ia două ore în plus să se pregătească. 

Iubirea e mai dezordonată acum, nu atât de simplă. 

Iubirea folosește cuvântul "țâțe” în fața părinților mei. 

Iubirea mestecă guma prea tare. 

Iubirea lasă dopul desfăcut de la pasta de dinți. 

Iubirea folosește emoticonul smiley când vorbim prin mesaje. 

Și, rezultă că iubirea chiar își face nevoile! 


Dar iubirea, de asemenea, plânge. 

Și iubirea îți va spune că ești frumoasă și o zice serios, iar și iar. “Ești frumoasă”. 

Când te trezești dimineața, “ești frumoasă" 

Când ai ochii umflați de la plâns, "ești frumoasă" 

Când nu vrei s-o auzi, "ești frumoasă" 

Când nu-l crezi, "ești frumoasă" 

Când nimeni altcineva n-o să ți-o spună, "ești frumoasă" 

Iubirea încă crede că ești frumoasă. Dar iubirea nu este perfectă și, uneori, o să uite să-ți spună atunci când ai cea mai mare nevoie. Ești frumoasă, nu uita asta. 

Iubirea nu este ceea ce-ai așteptat, iubirea nu o poți prezice. 

Poate iubirea e în New York, deja adormită  ; 

iar tu ești în California, deja trează. 

Poate iubirea este mereu în fusul orar greșit. 

Poate iubirea nu este pregătită pentru tine. 

Poate tu nu ești pregătit pentru iubire. 

Poate iubirea nu este genul care să se căsătorească. 

Poate următoarea dată când vei întâlni iubirea o să fie douăzeci de ani după divorț, dar la fel de frumoasă cum ți-o aminteai. 

Poate iubirea o să fie acolo doar pentru o lună. 

Poate iubirea o să fie acolo pentru fiecare foc de artificii, fiecare zi de naștere, fiecare vizită la spital. 

Poate iubirea rămâne —  poate iubirea nu poate. 

Poate iubirea n-ar trebui. 


Iubirea sosește când se presupune că trebuie s-o facă, 

Iar iubirea pleacă când ea crede că e timpul potrivit. 

Când iubirea sosește, spune-i "Bine ai venit. Simte-te ca acasă.” 

Dacă iubirea pleacă, cere-i să lase ușa deschisă în spatele ei. 

Oprește muzica, ascultă liniștea, soptește 

“Mulțumesc ca-i trecut pe-aici’’


— Sarah Kay & Phil Kaye - "When Love Arrives”

https://www.youtube.com/watch?v=cPG6nJRJeWQ


Keep reading

youtube

KSGR地獄の刑 (KSGR Punishment Of Hell)

Original: Jesus-P

Vocals: GUMA & Kamui Gakupo

Suntem ultima generaţie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, “Prinsea”,“Sticluţa cu otravă”, “Pac Pac”, “Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.Şi am cântat “MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu “HAPPY BIRTHDAY” la aniversări.
Am sorbit din ochi “Pasiuni” mai ales “Sunset” , chiar si “Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, “Cireşarii”, şi am băut “Cico” şi “Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC ” fără să ne fie teamă că “au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucăm “Fântâniţa”, sau “Flori, fete sau băieţi”, sau “Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să “pupăm pe gură” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care încă au mai “cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul “sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine iţi place?” că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriţi-vă de măgăruş”.
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de “first-timers” .