frunze de toamna

Nu mai caut flori înghețate, ascunse printre ferestre sparte, sub un covor de cioburi înmuiate intr-o balta de lacrimi căzute de pe un amărât de bloc, dintr-un loc uitat de lume, înecat in trecut, in regrete și-o iubire moarta, ingropată adânc, sub un zâmbet tâmp.
Si nu ma mai pierd sub cerul cu stele, prin ploaia deasa care spală doua lacrimi grele și vântul de iarna care curma o amintire înecată in venin și o dulce aroma de vin.
Tot ce fac e sa dansez in ceata, in diminețile de iarna și ma las purtată de gheata, de răceala unor frunze de toamna, ce încă strălucesc sub zăpada rară. Și te caut pe tine in lume, printre crengi rupte, pe-o poteca blestemata de prea mulți pătată, cu ura și durere, cu minciuni stinghere, ascunse in spatele unui zid întărit de orgolii înmuiate in vin.
Și ma pierd pe mine, printre flori de gheata cristaline și un zâmbet rece, ascuns in spatele a doi ochi verzi, calzi ca prima zi de vara, bătuți de soarta ca ultima zi de iarna.
—  19augustanonimat
26 noiembrie 2016, 7:41pm